Despre nevointa

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Benedict de Nursia si ale Sfantului Sfintit Mucenic Alexandru preotul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Cuviosului Părintelui nostru Palladie, despre nevointă.

Zis-a Cuviosul, Părintele nostru Palladie, către fratii cei ce veneau la dânsul: “Fiilor, vremea Sfântului post să o păzim bine si cu răbdare. Să ne nevoim acum putin, ca în veci de bunătătile cele mari să ne îndulcim. Vedeti pe mucenici, vedeti pe postitori, cum, cu neslăbire, au răbdat, cum bărbăteste, nevoindu-se, s-au încununat. Că ne minunăm de răbdarea lor totdeauna, cum, mai presus de firea omenească, au fost; unii, adică, cu ochii scosi, iar altii tăierea mâinilor si a picioarelor au suferit, pe unii cu foc i-au ars, iar pe altii în mări si în râuri i-au afundat de vii, si ca pe niste făcători de rele, i-au pierdut, iar pe altii, fiarelor sângeroase i-au dat. Si, acestia toti, lăudând pe Dumnezeu, au răbdat. Si pe cât de multe munci asupra Sfintilor mucenici si postitori aducea diavolul, pe atât ei, mai vârtos, nevoindu-se, neputinta trupească, prin duhovnicească bărbătie, au biruit-o si bunătătile cele nădăjduite, asemenea ca si darurile, de la Dumnezeu le-au luat.

Că nu fără de minte s-au ostenit, nici uitate sunt chinurile lor înaintea lui Dumnezeu, ci i-a lăudat în ceruri si i-a proslăvit pe pământ si le-a dăruit a săvârsi faceri de minuni, a lumina orbii, a curăti leprosii, a izgoni dracii, a vindeca bolile. Si, deschizându-le usile ceresti, la vesnica viată i-a dus pe dânsii, în Ierusalimul cel de Sus, unde este vesnica veselie. Drept aceea, rogu-vă pe voi, fratilor, să nu ne lenevim de a noastră mântuire, nici să deznădăjduim pentru păcatele noastre, pentru că Hristos este Cel ce curăteste păcatele noastre; măcar, de acum, să părăsim toate lucrurile cele rele: minciună, clevetire, mânia, iutimea, îmbuibarea, betia, desfrânarea, pomenirea de rău, nemilostivirea, furtisagul, războaiele, si toate, întru care este pieirea sufletului. Si de faptele cele bune, să ne apucăm cu încetul, că Însusi Domnul ne va ajuta nouă.

Postul curat să-l păziti, pace si dragoste între voi să aveti, de Dumnezeu să vă temeti, pe săraci să miluiti, de păcate să vă căiti. Ca aici, bine vietuind, să mosteniti viata ce va să fie, împreună cu toti Sfintii, cei ce i-au plăcut Lui si părtasi să fiti vesnicelor bunătăti. Amin.

 

 

(Proloage)