Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenici Efrem, episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor si Elpidie, episcopi de Herson, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, povestire despre un monah, căruia i-a descoperit Dumnezeu, ce se întâmplă cu cei ce iau milostenii.

Un oarecare monah era slăvit într-o oarecare mănăstire, avînd viată cinstită din tinerete, că, lepădând toate dulcetile si zăvorându-se pe sine într-o chilie strâmtă, slujea lui Dumnezeu, omorându-si trupul său, cu postul si cu veghea cea de toată noaptea, aducând Stăpânului a toate, rugăciuni pentru sine si pentru toată lumea si îndeletnicindu-se, cu tot cugetul, întru gândirea la Dumnezeu. Si primea la vremea cea obisnuită, putină hrană din mâinile cheIarului. Iar din cele ce trimitea Dumnezeu, prin crestini, la mănăstire, fratilor, aur si argint, hrană si vin, din acelea nimic niciodată nu primea. Si i s-a făcut lui o arătare, despre cei ce iau milostenie.

Într-una din zile, mai marele cetătii a intrat în mănăstirea aceea, ca să facă milostenie si le da tuturor câte un ban de argint. Si a mers si la cel închis, dându-i un galben si ruga pe stapânul bătrân ca să primească galbenul. Iar bătrânul rusinându-se de acel cinstit bărbat, a luat galbenul si l-a pus în buzunarul său. După aceea, săvârsindu-si rânduiala sa cea obisnuită noaptea, bătrânul s-a culcat pe rogojina sa, vrând să doarmă putin. Si s-a făcut un vis, că se vedea pe sine stând împreună cu ceilalti frati ai mănăstirii aceleia, într-un cîmp Larg, si tot cîmpul acela era plin de spini si venind un oarecare tânăr înfricosător (iar acela era îngerului Domnului), silea pe toti monahii acelei mănăstiri, zicându-le: “Secerati acesti spini.” Apoi, a mers si la bătrân si i-a zis lui îngerul: “Nu ai nici un cuvânt să te împotrivesti, că ai fost plătit ieri, împreună cu monahii ceilalti, care au luat de la acel om iubitor de Dumnezeu, câte un ban de argint, iar tu un galben ai luat, deci, si mai mult esti dator să te ostenesti secerând spini, mai mult decât altii, ca unul care ai luat mai multă plată. Iar spinii acestia, pe care îi vezi, sunt faptele rele ale omului aceluia, de la care ati luat ieri milostenia. Deci, apropie-te si seceră împreună cu ceilalti.”

Iar după ce s-a desteptat din somn postitorul acela, întelegând acea vedenie, s-a mâhnit si, trimitând, a chemat pe acela ce îi dăduse lui milostenie si-l ruga să-si ia galbenul său. Iar acel iubitor de Hristos, nu voia să-l la, ci zicea către pustnic: „łine-l la tine, părinte, sau dă-l cui vei voi.” Atunci, a zis bătrânul: Nu vreau să secer spinii păcatelor străine, eu care nu pot dezrădăcina multimea de spini a păcatelor mele.” Si aruncând galbenul acela afară de chilia sa, a închis ferăstruica. Iar bărbatul acela, înstiintându-se din care pricină i-a lepădat bătrânul milostenia lui, a început a-si îndrepta viata sa si a face mai multă milostenie la săraci si la lipsiti, aducându-si aminte de Scriptură care zice că milostenia si credinta curătesc păcatele.

 

(Proloage)