Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit mucenic Ipatie, episcopul Gangei si ale Sfantului Mucenic Veniamin diaconul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru cei puternici, care asupresc pe cei mici si despre milostenie.

Anastasie împăratul, căzând în erezia lui Eutihie, a izgonit pe Ilie patriarhul din scaunul Ierusalimului si pe Flavian, arhiepiscopul Antiohiei, după Sinodul din Calcedon. Si l-a surghiunit pe Ilie în Aila, iar pe Flavian la Petra. Deci, într-o zi, amândoi patriarhii au trimis veste unul la altul, zicând: “Iată, Anastasie împăratul a murit; să mergem dar, să ne judecăm cu dânsul înaintea lui Dumnezeu. Pentru că Domnul Însusi a zis: “Eu sunt cel ce judec cu dreptate si nu Mă sfiesc de fata omului”. Si, după două zile, s-au mutat amândoi patriarhii la Dumnezeu.

Deci, acestea stiindu-le voi, puternicilor, să nu faceti nedreptăti celor neputinciosi, ca să nu vă dea pe voi lui Dumnezeu si acolo cumplit să fiti osânditi. Pentru că s-a zis: “Viermele nu va muri si focul nu se va stinge pentru cei ce nu judecă după dreptate si jefuiesc averile străinilor si, cu mândria cea mare înăltându-se, nu-si aduc aminte de ziua mortii”. Că în ceasul acela, omul s-ar lipsi, bucuros, de toată bogătia lumii acesteia, numai să scape si să nu i se despartă sufletul de trup, pentru că moartea păcătosului cumplită este. Iar de vă sculati din pat si din boala mortii, apoi, iară vă apucati, asuprind si mai rău casele săracilor, jefuiti, după nedreptate judecati, vă fătărniciti si cu sila luati, pe săraci nu-i miluiti, pe cei scăpati nu-i ajutati. Oare, ce adunati? Nu stiti că, venind moartea, toate acestea pier? Că a Domnului este stăpânirea si căruia voieste, aceluia o si dă.

Cuviosul Savarie a zis asa: „Dacă postesti, iar milostenie nu faci, aceasta nu se numeste post, ci, mai amar si mai rău esti decât cela ce se prea sătură si se îmbată si se îngrasă. Si încă ce zic, numai de post, că, chiar si fecioria nu-ti vei păzi curată, afară de cămara de mire vei rămâne, neavînd milostenie. Mare este fecioria, si chiar în Legea nouă, la mare cinste a pus-o Domnul, dar însesi fecioarele au rămas afară, de vreme ce milostenie nu au avut. Că nimeni nu va putea câstiga milă fără de milostenie si în lume nimeni nu trăieste fără de ea”. Că si cei ce lucrează cu palmele si ostasii si lucrătorii de pământ si negustorii, toti slujesc aproapelui si aceasta mare facere de bine este. Iar a trăi pentru sine

singur si pe ceilalti a-i trece cu vederea, urât este lucrul acesta si străin de crestinătate. Că dacă voiesti să fii bogat în veacul viitor, apoi fii sărac aici. Risipeste aici, ca să aduni acolo. Că nici semănătorul n-ar aduna, dacă mai întâi n-ar risipi. Pentru ce, dar, nu dai si tu celor ce au trebuintă?

Zici: „O casă de copii îmi stă înainte si voiesc să-i las pe dânsii îndestulati” însă de voiesti să-ti lasi copiii îndestulati, si bogati, lasă-le lor, mai bine, pe Dumnezeu datornic. Că dacă tu, mai înainte de moarte apucând, vei da averea ta lui Dumnezeu împrumut, apoi multă răsplată le va fi copiilor, că prin ea Dumnezeu dator le este ca mai mult să-i iubească.

Deci, dacă voiesti ca să-L ai pe El prieten, mai înainte să-l faci pe El datornic. Că nici un om care dă împrumut, avînd datornic, nu se bucură atâta, pe cât se bucură Dumnezeu, fiind datornicul tău. Deci, pentru ce dai oamenilor averea spre păstrare, când Hristos stă gata a o primi, voind cu si mai multă dobândă să-ti dea împrumutul? Că din mâinile Lui nimeni nu o va răpi. La oameni, adică, de-ti va păzi cineva averea ta, plată cere de la tine. Iar Hristos, pentru păzire, îti dăruieste tie mai multă plată. Pentru aceasta îti porunceste tie Dumnezeu, ca averea ta să o dai celor ce au trebuintă, ca să ti-o păzească. Că până o tii singur, nu fără teamă o păstrezi: te temi, ca să nu o ia cineva de la tine, vecinul clevetitor sau tâlhar, sau moartea să te ajungă. Iar de o vei împărti la săraci, Eu, zice Domnul, ti-o voi păzi cu întemeiere. Pentru că, vrând să ti-o dau, zice Domnul, o iau de la tine. Ca mai multă în veacul viitor, în viata cea neîmbătrânitoare, să ti-o dau tie, spre bucuria cea fără de sfârsit. Amin.

 

 

(Proloage)

Sfantul Ioan Scararul

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan Scararul si ale Sfintei Euvula, mama Sfantului Pantelimon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Scărarul, despre cum se pot mântui crestinii din lume.

Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: „Cum putem noi, cei ce vietuim împreună cu sotiile (sau cu sotii) noastre, să petrecem viata călugărească?” Acestora le-am răspuns: „Toate lucrurile bune pe care le puteti face, faceti-le: nu defăimati pe nimenea, nu furati de la nimeni, nu mintiti fată de nimeni, nu vă înăltati fată de nimeni, nu urâti pe nimeni, nu vă despărtiti de adunările de la slujbele din biserică, pătimiti împreună cu cei lipsiti, nu pricinuiti nimănui sminteală; de ceea ce e al altuia să nu vă apropiati: îndestulati-vă cu ceea ce vă pregătesc femeile voastre. De ve-ti face asa, nu ve-ti fi departe de Împărătia Cerurilor.”

 

 

(Proloage)

Invatatura din Pateric

Pentru rugaciunile Sfintilor Sfintiti Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor, si Chiril diaconul, ale Sfintilor Mucenici Iona si Varahisie si ale Sfantului Ierarh Diadoh, episcopul Foticeei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură din Pateric.

Să stii, o, frate, că începătura mântuirii noastre, a întăririi noastre si începătura întelepciunii, după Proorocul, si întâia treaptă a faptelor bune este frica de Dumnezeu, adică de Judecata Lui. Că orisicine, cu frica Domnului, se abate de la rău. Că printr-însa, si curătirea de păcate si păzirea faptelor bune si calea spre desăvârsire, se fac. Că, dacă intră frica de Dumnezeu în suflet, îl face pe acesta să părăsească toate lucrurile lumii acesteia, iar, din aceasta, se naste smerenia, care este cap si începătură a tuturor faptelor bune. Pentru că din trecerea cu vederea si din părăsirea tuturor lucrurilor celor pământesti se face smerenia.

Deci, mai întâi, trebuie ca cineva să-si omoare voia sa. Apoi, trebuie ca nu numai prin faptele sale, ci si gândurile, să nu-si tăinuiască fată de părintele său. A treia, că nu stiintei sale, ci judecătii si poruncii părintelui său duhovnicesc, să se supună. A patra este, că întru toate să se supună poruncilor lui. A cincea, că nu numai însuti tu să nu îndrăznesti să ocărăsti pe cineva, ci, încă, si ocara, cea care-ti vine tie de la altul, cu bucurie să o primesti. A sasea, că nimic să nu începi a face, afară de aceea ce-ti este poruncit tie de dânsul, chiar dacă ar fi ceva auzit din Sfântele Scripturi. A saptea, când cu putine haine te vei îndestula si cu multumită le primesti pe acestea si nevrednic te socotesti pe tine de acestea. A opta, când ca un mai de pe urmă, decât toti, te socotesti pe tine, cu adevărată inimă. A noua, ca limba să-ti înfrânezi, adică, să nu îndrăznesti a-ti înălta glasul la vorbe. Al zecelea este, ca să nu fii gata, întâiul la rîs. Deci, din aceste semne si din cele asemenea cu acestea, se cunoaste smerenia, care dacă s-ar săvârsi cu adevărat, apoi degrabă, îl ridică spre înăltimile dragostei pe acela ce o câstigă pe ea. Că întru smerenie, frică de osândă nu este si toate nu se mai păzesc de frică, ci din dragostea cea nemăsurată si din dorirea cea bună. Si atunci poti ajunge la vârful care este pe scara bunătătilor.

Iar îndemnuri de urmat să-ti fie tie cuvintele fratilor, celor ce vietuiesc împreună cu tine si evlavia lor. Că, din a urma si a râvni celor sporiti, mare folos se face celor ce voiesc să vie la desăvârsire, încât să poti urma si tu tuturor acestora. Si, întru această rânduială duhovnicească, a vietii celei de obste, să rămâi până la sfârsit. Acestea pe care le-a zis David spre pază să-ti fie tie, ca să poti vietui împreună cu fratii. “Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are în gura lui mustrări” (Ps. 37,13-14). Că atunci când cele ce vezi nu sunt spre zidire si folos, să fii ca un orb fată de ele, asemenea, si spre cele ce auzi, ca un surd, si, ca un mut să fii si să nu ai în gură mustrări. Oricâti credinciosi neascultători si fară de rusine ar fi, ca un mut si surd, sa te întorci spre dânsii. Iar, de ar aduce asupra ta mustrări si defăimări sau ocări, nemiscat să fii si să nu te mânii, ca un surd. Totdeauna la cuvintele psalmului acestuia să te înveti, adică „Zis-am Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea, pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea” (Ps. 38, l-

2). Si, ca să nu-i urăsti pe acestia, sau să-i osândesti, la acestea de-a pururea să te întorci si să păzesti cele mai sus-zise. Încă afară de acestea, ca un fară de minte si nestiutor să te faci pe tine, după cuvântul Apostolului, pentru ca să fii întelept. Si numai pe părintele tău să-l socotesti că este sfânt si drept si că folositoare îti sunt cele poruncite de dânsul. Pentru că acest fel de supunere îti va întări inima si asa vei putea răbda până la sfârsit si vei purta jugul cel bun si sarcina cea usoară a ascultării. Si nu va putea mestesugul cel drăcesc să te despartă pe tine de viata cea de obste.

Însă răbdarea ta să nu fie urmarea faptelor bune ale altora, adică, fiindcă nimeni nu te va mânia, nici nu te va ocărâ, nici nu te va defăima altul. De vreme ce acest lucru nu este atunci al bunătătii tale, nici întru a ta voie se află. Ci, când vei fi, cu adevărat, ocărât, defăimat si clevetit, atunci cu blândete si cu smerenie să rabzi, pcntru ca aceasta este întru a ta învoire. Deci, dar, acestea toate pe care punându-ti-le înainte le-am zis, scurtându-le, vom zice, ceva mai în grabă, spre lesnirea gândului tău, ca să-ti poti aduce aminte de ele. Ascultă, dar, iarăsi, pe rând, cum vei putea să te sui spre săvârsirea faptelor celor bune.

Începătura mântuirii noastre este frica de Dumnezeu, fiindcă din aceasta se naste buna ascultare. Iar, din aceasta, se naste lepădarea de lume si trecerea cu vederea a tuturor lucrurilor celor pământesti. Iar, dintru aceasta, este, mai ales, smerenia. Si din smerenie se naste omorârea voilor noastre. Iar, din omorârea aceasta, se vestejeste rădăcina poftelor. Si din omorârea aceasta, toate patimile sufletesti se sting si pier. Iar acestea, stingându-se, roadele faptelor bune se fac si înfloresc, iar din înmultirea faptelor bune, curătia inimii se naste. Si curătia inimii născându-se, vei ajunge la marginea dragostei si te vei lipi de ea, că ea este Dumnezeu. A Căruia este slava, acum si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului si Stefan facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un ostas, anume Taxiot, care a înviat din morti.

Nu voi ascunde lucrul ce s-a făcut, cu darul lui Dumnezeu, în neamul omenesc, că nemincinos este Cel ce a zis: „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă si să fie viu.” În Cartagina, cetatea Africii, a fost un oarecare bărbat, cu numele Taxiot, cu rânduiala ostas, si acela în mari păcate îsi petrecea viata sa. Si, fiindcă multi mureau în Cartagina, a venit si Taxiot în frică si în simtire si s-a pocăit de păcatele sale si, iesind din cetate cu femeia lui, s-au asezat într-un sat, la liniste. Iar, nu după multe zile, după lucrarea diavolească, a căzut în desfrânare cu femeia unui gospodar, din acelasi sat cu dânsul. Si, trecând mai multă vreme, după păcatul acela, l-a muscat un sarpe si a murit. Si era o mănăstire, ca la o stadie departe de satul acela si, alergând acolo, femeia lui Taxiot a rugat pe monahi ca, venind, să ia trupul mortului si să-l îngroape la biserică. Deci, l-au îngropat pe el întru al treilea ceas din zi.

Iar, când a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormânt strigare, zicând: „Miluiti-mă, miluiti-mă!” Si, apropiindu-se de mormânt si glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat pe el si, aflând pe mortul acela viu, au înmărmurit de spaimă. Si l-au întrebat pe el, vrând să stie, ce i s-a întâmplat lui si cum a înviat. Iar acela, neputând vorbi de multă plângere si de tânguire, îi ruga pe dânsii, ca să-l ducă pe el la robul lui Dumnezeu, Tarasie Episcopul, si-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile la tot silit pe el să-i spună ce a văzut acolo si acela, a patra zi a putut grăi. Deci, cu multe lacrimi a spus aceasta: „Când eram pe moarte, niste arapi am văzut înaintea mea, a căror vedere era foarte înfricosătoare. Si, văzându-i pe ei, sufletul meu se tulbura. Apoi, am văzut doi tineri foarte frumosi si a sărit sufletul meu în mâinile lor. Si îndată, ca zburând, ne suiam de la pământ în văzduh, spre înăltime, si am aflat vămile, cele ce străjuiesc suirile si opresc toate sufletele omenesti. Si, la fiecare vamă, pentru alt păcat, osebit esti întrebat: la una pentru minciună, la alta pentru ceartă, iar la alta pentru mândrie si fiecare păcat are pe ai săi întrebători în văzduh. Si am văzut eu într-un chivot, ce se tinea de îngeri, toate lucrurile mele cele bune si îngerii luau din acelea si cumpăneau lucrurile mele cele rele: si, asa, am trecut vămile. Iar când, apropiindu-ne de portile ceresti, am sosit la vama desfrânatilor, m-au oprit acolo pe mine străjerii si-mi scoteau toate trupestile mele fapte de desfrâu, precum le-am tăcut din tinerete si până acum. Si mi-au zis mie îngerii, cei ce mă duceau pe mine: Pe toate trupestile păcate, pe care le-ai făcut în cetate ti le-a iertat tie Dumnezeu, de vreme ce te-ai pocăit de acelea. Dar, mi-au zis mie potrivnicii mei: După iesirea din cetate, la satul acela, tu te-ai desfrânat cu femeia gospodarului aceluia. Si, auzind aceasta, îngerii n-au aflat nici un lucru bun, ca să mă răscumpere de păcatul acela si, lăsându-mă pe mine, s-au dus.

Deci, apucându-mă pe mine, viclenele duhuri, m-au bătut si, desfăcându-se pământul, m-au pogorât, purtat fiind prin niste intrări înguste si prin oarecare crăpături strâmte si rău-mirositoare, până la cele mai de jos temnite ale iadului, unde sufletele păcătosilor sunt încuiate întru întunericul cel vesnic si unde nu au viată oamenii, ci chin vesnic si plâns nemângîiat si nespusă scrâsnire a dintilor. Acolo, ele strigă totdeauna, cu strigare mare, zicând: „Amar nouă, amar, vai, vai”. Si nu este cu putintă a spune primejdiile celor ce sunt acolo, nici se pot povesti chinurile si durerile acelora, pe care i-am văzut acolo; gem din inimă si nimeni nu se milostiveste de dânsii, plâng si nu este cineva să-i mângâie, se roagă si nu este cine să-i asculte si să-i izbăvească. Si am fost închis cu dânsii si eu în locurile întunecoase si întru strâmtorare m-au pus si plângeam si mă tânguiam cu amar, tinut fiind de la al treilea ceas până la al nouălea.

După aceea, am văzut putină strălucire si doi îngeri ce veniseră acolo si am început a-i ruga pe dânsii, ca să mă scoată pe mine din primejdia aceea, ca să mă pocăiesc lui Dumnezeu. Si mi-au zis mie îngerii: „Fără de vreme te rogi, pentru că nu iese nimeni de aici înainte de învierea tuturor”. Iar eu, mult cerând si rugându-mă si a mă pocăi făgăduindu-mă, a grăit un înger către celălalt: „Te chezăsuiesti, pentru dânsul, că se va pocăi, precum făgăduieste din toată inima?” Si a zis celălalt: „Mă chezăsuiesc.” Si am văzut că i-a dat lui chezasul mâna. Atunci, apucându-mă pe mine, m-au scos de acolo pe pământ, în mormânt, la trupul meu. Si mi-au zis mie: intră de unde te-ai despărtit. Si am văzut cu sufleteasca mea fire strălucind ca un mărgăritar, iar trupul cel mort era ca niste tină rău-mirositoare si neagră si mă îngretosam să intru într-însul. Si mi-au zis mie îngerii: „Nu ti se cade tie să te pocăiesti, fară numai cu trupul, cu care ai gresit”. Iar eu mă rugam, că, doar, n-as mai fi intrat în trup. Deci îngerii mi-au grăit: „Intră, că de nu, iarăsi te vom duce pe tine acolo de unde te-am luat”. Atunci am intrat si am înviat si am început a striga: “Miluiti-mă!” Deci, i-a zis sfintitul Tarasie: “Gustă bucate.”

Si nu voia să guste, ci, de la biserică la biserică, umblând, cădea cu fata la pământ, mărturisindu-se lui Dumnezeu, cu lacrimi si cu suspine. Si grăia către toti: “Vai, celor ce gresesc, că osânda cea vesnică îi asteaptă pe dânsii! Vai, celor ce nu se pocăiesc, până ce au vreme! Vai, celor ce-si spurcă trupul lor!”

Deci, a petrecut Taxiot, după învierea sa patruzeci de zile si, curătindu-se prin pocăintă, si-a cunoscut ceasul sfârsitului său, mai înainte cu trei zile. Si s-a dus către Dumnezeu, Cel preamilostiv si de oameni iubitor, Cel ce pogoară în iad si ridică si tuturor mântuire le dăruieste. Căruia se cuvine slavă în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Matrona din Tesalonic si ale Sfantului Mucenic Filit si Lidia, sotia sa, cu cei 4 fii ai lor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cel ce a ales pe Dumnezeu, mai mult decât averile.

Ne-a spus nouă un părinte: „Mergând eu, zicea, pentru o trebuintă la Constantinopol, sedeam în biserică si a intrat un oarecare iubitor de Hristos si, văzându-mă că sunt străin, mi s-a înclinat, cu multă dragoste si cucernicie, si, îmbrătisîndu-mă, a stat si a început a mă întreba despre mântuirea sufletului. Iar eu i-am zis lui: Celor ce rânduiesc bine cele pământesti, li se dăruiesc cele ceresti. Zis-a acela: Bine ai grăit, părinte, si, cu adevărat, fericit este acela ce-si pune toată nădejdea sa spre Dumnezeu. Si mi-a zis asa: Eu am fost, zicea, fiul unuia, din cei foarte slăviti în lume. Însă era tatăl meu milostiv si mult da la săraci. Iar într-una din zile, m-a chemat si mi-a arătat toate averile sale si mi-a zis: Fiule, ce-ti este tie mai de folos, oare, să-ti las eu tie averile acestea sau pe Hristos? Iar eu, luând aminte la cele ce îmi grăia, i-am zis lui: Mai bine să-mi lasi mie pe Hristos. Că aceste averi, astăzi sunt, iar mâine se duc si trec. Deci, după ce a auzit asa de la mine, îndată a început a împărti neîncetat, încât, când a murit el, putină avere a rămas, si eu am rămas sărac si cu smerenie umblam, avându-mi nădejdea spre Hristos. Căruia mă lăsase pe mine.

Si – a mai zis el – era un oarecare om bogat, iarăsi din cei mari, si avea femeie de Hristos iubitoare si de Dumnezeu temătoare. Aveau ei si o fiică, singură la părinti. Zis-a, către dânsul, femeia lui: „Numai pe această fiică o avem si atâtea bunătăti ne-a dat nouă Domnul; apoi, de ce folos va fi aceasta, dacă vom căuta să o dăm pe ea după cineva, asemenea nouă si care, năravuri rele având, o va necăji pe dânsa? Să căutăm, mai bine, un om temător de Dumnezeu, care, cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste, să o primească pe dânsa”. Si i-a zis ei bărbatul său: „Bine ai socotit. Să mergem, dar, la biserică si să ne rugăm lui Dumnezeu si, care mai întâi va intra în biserică, acela este cel trimis nouă de Dumnezeu, bărbat fiicei noastre”. Si au făcut asa. Si, după ce au făcut rugăciune si au stat, am venit eu. Deci, au trimis o slugă de m-au chemat si au început a mă întreba pe mine. De unde esti? Iar eu le-am răspuns lor: Dintru această cetate sunt, fiu al cutăruia. Iar ei au zis: „Oare al aceluia milostiv?” Si mi-au zis iarăsi: „Dar ai sotie?” Si am zis: „Nu am". Si apoi le-am spus lor cele ce mi-a zis mie tatăl meu. Iar ei au proslăvit pe Dumnezeu si au zis: „Iată, Rânduitorul cel bun Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai ales, ti-a dat tie sotie si avere; primeste-le, deci, pe amândouă, cu frica lui Dumnezeu, adică, pe fiica mea si averea”. Deci, mă rog Domnului Dumnezeu ca să-mi ajute a umbla, pe calea tatălui meu, până la sfârsitul vietii mele.”

 

 

(Proloage)

MFC-PRIMAVARA

 Primăvara în grădină 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru Odovania praznicului Bunei Vestiri, pentru rugaciunile Soborului Sfantului Arhanghel Gavriil, ale Sfantului Mucenic Montanus si sotia sa, Maxima si ale Sfintilor 26 de Mucenici din Gotia/Dacia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt, ca să nu osândim pe nimeni pentru nici un lucru.

Într-o mănăstire de obste, au fost doi călugări, mari cu viata si care s-au învrednicit a vedea Darul lui Dumnezeu asupra fratilor lor. Iar pentru oarecare trebuintă, a iesit unul din ei înaintea portii mănăstirii si a văzut pe cineva mâncând de dimineată si i-a zis lui: „Oare la vremea aceasta mănânci pâine vinerea?”. Iar a doua zi a fost slujbă, ca de obicei. Deci, privind fratele lui, a văzut Darul lui Dumnezeu depărtat de la dânsul si s-a întristat. Iar când a venit în chilie, l-a întrebat: „Ce ai făcut frate, că nu văd, ca mai înainte, Darul lui Dumnezeu peste tine?”. Iar el, răspunzând, i-a zis lui: „Eu nu stiu să fi gresit, nici cu lucrul, nici cu gândul”. Zis-a fratele: „Oare nici cu cuvântul n-ai gresit?”. Iar acel frate si-a adus aminte de toate si i le-a spus, zicând: „Ieri, am văzut pe cineva, care, afară din mănăstire, mânca de dimineată si i-am zis lui: „Au la această vreme mănânci vinerea?” Acesta este păcatul meu, deci, te rog, osteneste-te, cu mine împreună, două săptămâni si te roagă lui Dumnezeu pentru mine, ca iarăsi să-mi dea Darul Său”.

Si au făcut post si după două săptămâni a văzut iarăsi Darul lui Dumnezeu venind peste fratele si s-a mângâiat si au lăudat pe Preabunul Dumnezeu.

Drept aceea, fratilor, să nu osândim pe nimeni, ci de ale noastre păcate să ne îngrijim.

 

 

(Proloage)

Hram "Buna Vestire"

 Hram "Buna Vestire"

In centrul orașului Ploiești, ușor ascunsa printre case, se afla o cocheta biserica ce are ca prim hram sărbătoarea "Bunei Vestiri". Aseară am participat la slujba. Am ajuns devreme și am reușit, atât eu cât și soțul, să găsim doua locuri în strană, lucru minunat, pentru că, după începerea slujbei biserica s-a aglomerat foarte tare. De fapt, nu mai aveai unde sa arunci un ac.

Slujba a fost oficiată de un sobor de 9 preoți, iar la strană cântările au fost în limba romana, dar și în limba greacă. O slujba care a mers la sufletul fiecăruia. Pot spune că a fost o slujbă la care au cântat și îngerii.

Cuvântul de final, a fost rostit de părintele protopop. Un cuvânt simplu, dar cu multa încărcătură duhovnicească. Maica Domnului, prin cuvintele adresate Arhanghelului Gavriil: "Bine, fie mie după cuvântul tau" a fost cea care a adus mântuirea neamului omenesc. Maica Domnului, exemplu de smerenie și de bunătate, a fost alaturi de Fiul ei tot timpul, chiar și atunci când "a trecut sabia prin sufletul ei" la rastignirea Domnului Iisus Hristos. Maica Domnului este mama noastră a tuturor, este cea la care putem sa ne rugam mereu, care ne ajuta întotdeauna. 

Părintele ne-a invitat sa o luam pe Maica Domnului că model în viața noastră, să fim smeriți și buni și să o chemăm mereu in rugăciune.

Despre Sfanta Impartasanie

 Pentru Buna Vestire, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, despre împărtăsirea cu Trupul lui Hristos.

Pe multi îi vedem primind Trupul lui Hristos fără pregătire, din obicei, iar nu asa precum se cade, după lege, a-L primi, în Sfântul post si în ziua de Pasti, cu gândul si cu mintea curată. Că se cade să păzim Sfântul post întru nevinovătie si să ne curătim cugetul, si, asa, să ne împărtăsim. Pentru că, cel necurat nu este vrednic să primească, de pe Sfânta Masă, Trupul lui Hristos. Să întelegi, dar, că, cei de demult, care se împărtăseau Jertfelor, de multă frică aveau trebuintă si se curăteau mai întâi. Iar tu primesti, cu spurcate mâini si buze, fără de nici o frică, Trupul si Sângele lui Hristos, pe Cel de Care îngerii se cutremură. Vremea o astepti, dar osteneala o treci cu vederea. Pe împăratul cel pământesc nu îndrăznesti să-l săruti cu buze necurate, pentru că de ocară îi este lui acest lucru. Apoi, lenesule, oare, cum poti să săruti, asa, pe Împăratul Ceresc? Au nu auzi, pe propovăduitorul Ceresc, zicând: „Cei chemati, iesiti si cei care sunt întru nepocăintă, să nu îndrăznească!”

Drept aceea, multi primesc această dumnezeiască Jertfă, o dată pe an, iar unii de două ori, iar altii, de multe ori. Dar cuvântul nostru nu este numai către acestia din urmă, ci si către cei ce stau în pustie, fiindcă acestia o dată pe an se împărtăsesc, iar, de multe ori, si după doi ani. Atunci, dar, în care chip să se primească Sfânta Jertfă? Oare, ca cei care, o dată pe an sau mai rar, se împărtăsesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul si Sângele lui Hristos? Ci, asa să stiti, că aceia ce au cugetul curat si dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea să se apropie. Iar, de nu sunt asa, atunci, niciodată să nu se împărtăsească. Dar, oare, pentru ce? Pentru că, spre Judecata lor, o primesc, si spre osândă si spre pedeapsă si chin. Căci cel ce va mânca Pâinea aceasta si va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul si de Sângele Domnului. Pentru aceea, si preotul, mai înainte rosteste: „Sfintele sfintilor, de este, adică cineva dezlegat de păcate, să se apropie, cu frică de Dumnezeu, cu credintă, cu nădejde si cu dragoste”. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Lauda Maicii Domnului

 "Cântec și poezie închinate Maicii Domnului"

Primăvara este anotimpul in care totul revine la viață, iar în prima luna a acestui frumos anotimp o cinstim pe Maica Domnului, cea care este Izvorul Vieții-Domnul Iisus Hristos, in frumoasa sărbătoare a Bunei Vestiri.

Împreună cu copiii și tinerii de la Centrul Educațional al Parohiei Sfântul Gheorghe Nou Ploiesti, in cinstea Maicii Domnului, Maica noastră a tuturor, am pregătit un scurt program de cântec și poezie, prezentat duminică.

Dar, înainte de micul nostru moment artistic, am participat la Sfânta Liturghie pentru a mulțumi și a primi ajutor de la Dumnezeu.

Emoțiile au fost mari pentru toți, insa am simțit-o alaturi de noi pe Maica Domnului, și micul nostru spectacol care a umplut tuturor inima de bucurie.

Pilda

 Pentru Inainte praznuirea Bunei Vestiri si rugaciunile Sfantului ierarh Artemon, episcopul Seleuciei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre neiertarea păcatelor fără canon.

Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus nouă un lucru, în acest fel, zicând: „O femeie se îndeletnicea cu descântece si vrăji si o rugase cineva ca să-i facă lui o vrajă pentru altul, ca să-l tragă pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se îndeletnicea cu răutăti, a trirnis îndată la dânsul doi demoni, vrând să-i facă pe voie. Dar acei spurcati demoni, ducându-se, s-au întors fără de nici o ispravă. Si, întrebându-i cea care îi trimisese spre acea răutate, demonii i-au spus ei pricina, zicând: Noi, aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrăznit nici a ne apropia de el. Că se mărturisise acela la preotul cel mai sus-zis, si, de la dânsul, canon luase, precum poruncesc dumnezeiestile rânduieli.

După aceea, i-a întrebat pe dânsii femeia: Oare cu toti cei ce au canon vi se întâmplă vouă asa? Iar ei au zis către dânsa: Ba nu, ci numai cu aceia cărora le dă canon un preot, care îi învată pe ei din Legea lui Dumnezeu si din Scripturi si, din acestea, le dă porunci. Si pentru aceasta nu îndrăznim să ne apropiem, fiindcă ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învată si dau canoane de la sine, de unii ca aceia,-nu ne temem si nu fugim nicidecum. Deci, femeia, acesta auzindu-le, de la dracii cei necurati, nădăjduind în buna învătătură a preotului, degrabă alergând, s-a apropiat de dânsul si, pe toate ale sale mărturisindu-le, cerea canon. Însă preotul, crutând-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cădeau după pravilă. Iar ea se ruga, zicând: Nu mă cruta pe mine nicidecum, ci după Legea lui Dumnezeu si cu dumnezeiestile Scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem. Deci, i-a dat ei preotul poruncă si canon. Si, de atunci, s-a înteleptit femeia, cu darul lui Hristos.”

Acestea le-a spus acel preot, care, însusi aflase unele ca acestea. Si, de atunci, preotul, si mai cu pază încă, învăta si poruncea din dumnezeiestile Scripturi, iar nu după a lui voie. Această întâmpIare se aseamănă cu cea scrisă în Pateric, despre bătrânul ce a avut tată un slujitor la idoli si a auzit, de la demoni si chiar de la însusi domnul lor despre înăltimea vietii călugăresti si, de atunci, a început, nădăjduinduse, să se apropie de viata călugărilor.

 

 

(Proloage)

Despre voia libera a omului

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Mucenic Nicon si cei 199 de ucenici ai lui, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre voia liberă a omului.

Pricina pentru care a fost făcut omul stăpân pe sine, este că, asa ne-a iubit Stăpânul Hristos, să fim liberi; ca, adică, numai cu voia noastră să-L iubim si voia Lui să o facem, iar nu siliti. Că, si tu nu primesti cu bucurie să-ti fie slugă cineva, atunci când îl tii pe el legat în obezi, ci când el, după a sa voie, te slujeste si te iubeste pe tine. Apoi, cu atât mai mult, Dumnezeu nu voieste si-i pare rău de răutătile noastre si nu încetează, învătându-ne pe noi, prin Sfintele Scripturi si prin prooroci. Asa si Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se, ar fi putut, adică, să piardă pe toti cei ce gresesc si se abat de la Dânsul; dar nu aceasta iubeste El, ci ca, de voia sa, fiecare din noi să ne lipim de Dânsul. Pentru aceasta, si osânda a rânduit-o, dar si Împărătia a făgăduit-o. Că, adică, singuri să ne alegem nouă însine ori Raiul, ori osânda, fiindcă suntem făcuti de Dumnezeu, de sine stătători, ca, ori de ne mântuim, ori de pierim, cu voia noastră să fie.

Multi zic că, adică, din firea noastră, suntem mâniosi sau desfrânati si de aceea, nu putem noi să ne păzim de acestea. Dacă-i asa, atunci spune-mi mie: De te-ai afla furând, sau desfrânându-te undeva si ai vedea pe cineva trecând alături, oare ai zice că de nevoie si din fire faci asa? Nu, ci îndată ai fugi si ai înceta de a face răul acela. Si dacă frica omenească a putut schimba ceea ce se făcea, apoi, cu atât mai mult, nu o va schimba frica de Dumnezeu, Care va să judece viii si mortii? Spune-mi mie, dar, când asupra slugii sale se mânie stăpânul si-l bate, si îi spune cuvinte rele, pentru ce sluga aceea rabdă si nu se răzbună? Acela rabdă, stiindu-se vinovat în fata omului, ci lui Dumnezeu vinovati suntem; pentru aceea, dar, rabdă, frate, învinuirile si ocările si nu te răzbuna.

Deci, de credeti în Dumnezeu, fratilor, sârguiti-vă să faceti cele plăcute Lui. Pentru că, dacă mintea fiecăruia va sta înaintea lui Dumnezeu, atunci rob îi va fi ei trupul. Iar dacă cineva îsi iubeste trupul, unul ca acela toate voile lui i le face si nu va mosteni Impărătia Cerului si nu se va putea mântui. Iar pe noi, învrednicească-ne Dumnezeu, ca să facem toate faptele cele bune si să câstigăm mila de la Dânsul. Că a Lui este slava în veci, Amin.

 

 

(Proloage)

Despre judecata

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Vasile, preotul din Ancira si ale Sfintei Mucenite Drosida, fiica imparatului Traian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre judecată.

Până ce suntem vii, să ne gândim, deci, fratilor, câtă frică va veni peste noi, în ziua Judecătii, când vom sta tristi, pentru faptele cele rele, pe care le-am făcut în viata aceasta: desertăciuni si prostii, cântece si jocuri si alte multe răutăti, care nu se cuvin crestinilor a le face. Să nu zicem aceasta, o, fratilor, nici să nu ne îngâmfăm: „De ar fi poruncit Dumnezeu să nu mâncăm si nici să bem, nici să nu ne veselim, apoi, pentru ce a făcut El toate acestea pe pământ?” Ascultati si eu vă voi spune vouă: Ilie Proorocul, oare, n-a avut el pîine si vin si îndestuIare omenească? Dar, toate lăsându-le, s-a dus în munte si, după nevointa cea de patruzeci de zile, s-a putut sui cu trupul la cer. Si alt Prooroc, Daniil, oare, nu avea el, la casa lui, lângă împăratul fiind, cu dregătoria cea mare, mult aur si toată podoaba împărătească si mărgăritare si pietre scumpe nepretuite? Si, pe toate acestea lăsându-le, a mărturisit pe Dumnezeu si si-a câstigat lui viată vesnică. Iar, când l-au aruncat în groapă, leii îi lingeau picioarele lui si l-a scos pe el Duhul Sfânt de acolo.

Iar voi, oameni nepriceputi, spre cine nădăjduiti, de nu vă temeti de Dumnezeu, ci, în îngâmfare si mândrie umblând, sufletul vostru rău îl pierdeti cu zgârcenia. Pentru ce nu vă miluiti pe voi singuri, o, nepriceputilor oameni? Să nu vă înselati, zicând: „Acum să trăim bine, că mâine vom putrezi si pământul, în pământ se va duce.” Iar eu aceasta îti

zic tie: „Dacă ai prietesug cu pământul, atunci, îti pierzi si averea si sufletul tău.” Să întelegem, fratilor, că, dacă cineva aici este întristat, pentru sufletul său, acela, acolo, cu cerească slavă, va fi proslăvit. O, fratilor, înfrânati-vă de prea mult satiu si de betie si astupati-vă urechile la auzul cuvintelor de rusine si opriti-vă mâinile de la jefuire. Si picioarele noastre să le facem să alerge spre biserică si să fim milostivi si darnici la săraci si, cu pocăintă, să strigăm, căzând către Domnul Dumnezeu, căci ati auzit de ocara Răstignirii, pe care a răbdat-o Făcătorul, de la robii Săi. Iar noi, oamenii, spre lucruri bune suntem făcuti si pentru ce să nu răbdăm înfruntări?

Părintilor si fratilor, maicilor si surorilor, să nu grăim acest cuvânt. Iată, noi ne-am trecut anii si nu putem să plecăm genunchii nostri la metanii. O, bătrânilor, vouă vă sunt gata răspunsurile, deci, să nu vă leneviti de mântuirea voastră. O, fratilor tineri, o, surorilor, să nu vă slăbiti, zicând: „Tineri suntem acum, să mâncăm si să bem si să ne veselim, iar mâine dimineată ne vom pocăi.” O, fratilor, nu stiti, oare, că, precum soarele usucă roua, asa si tineretea voastră se slăbeste, prin faptele cele rele? O, omule, când dormi, oare simti pe tâlharul ce vine la casa ta? Asa, nici aceasta nu o stii: când, adică, va veni îngerul si-ti va răpi sufletul si nepregătit fiind, vei începe, atunci, fără de nici un folos, a te căi. Deci, până ce avem vreme, fratilor, să vietuim cu fapte bune, făcând poruncile lui Dumnezeu, ca Împărătia Cerească să o primim.”

 

(Proloage)

 

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Iacob Marturisitorul si ale Sfantului Cuvios Serapion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre doi frati ce erau în vrajbă.

În vremile prigoanelor, când erau chinuiti si ucisi crestinii, pentru credinta întru Hristos, au fost prinsi, atunci, si doi frati călugări si au fost aruncati în temnită, urmând ca, a doua zi, să-i scoată, să-i chinuie si să-I omoare. Si acesti doi frati aveau vrajbă si pizmă unul cu altul. Deci, fiind ei în temnită, unul din ei, umilindu-se în inima sa, a zis celuilalt: „Frate, iată, mâine ne vor scoate pe noi la judecata lor, si ne vor chinui si ne vor omorî si vom merge către Domnul. Pentru aceasta, dar, vrajba si pizma ce a fost între noi, si acum mai este, se cade să o lăsăm si să ne împăcăm si să ne iertăm unul pe altul, acum, mai înainte de moartea noastră, ca să luăm, curati fiind, chinurile si moartea pentru credinta si dragostea lui Hristos si, asa, ne vom învrednici să luăm cununile mucenicesti, din mâinile lui Hristos, si vom fi primiti în ceata mucenicilor.” Si acestea zicând, i-a făcut lui metanie, după obiceiul călugăresc, zicând: „Iartă-mă, frate, si să fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu.” Iar acela, fiind biruit de vrăjmăsească pizmă, n-a vrut nicidecum să-l ierte.

Iar a doua zi, dacă s-a făcut ziuă, i-au scos pe ei din temintă la judecată. Deci, acela care n-a vrut nicidecum să se împace si să ierte pe fratele lui, văzând că vor să-l taie, înspăimântându-se, s-a lepădat de Hristos. Iar pe fratele său, care credea în numele Domnului, l-au tăiat. Iar pe cel ce s-a lepădat de Hristos, l-a întrebat dregătorul zicând: „Pentru ce ieri nu te-ai lepădat de Hristos, ca să nu te fi chinuit?” Răspuns-a lui acela: „Când am lăsat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am împăcat cu fratele meu, atunci si ajutorul Lui m-a lăsat si m-a părăsit pe mine si, rămânând gol de dânsul, m-am lepădat de Hristos.” Deci, aceasta stiind-o fratilor, împăcati-vă si întru dragoste să petreceti, ca aici, cu plăcere dumnezeiască vietuind, vesnicelor bunătăti părtasi să ne facem.

Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Sfantul Atanasie, egumenul din Sinai

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici din Manastirea Sfantului Sava cel Sfintit, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Anastasie, egumenul din Sinai, pentru a nu osândi.

Să nu osânditi, zice Domnul, ca să nu fiti osânditi. Iată că, pe multi am auzit, zicând: „Amarnic mie, cum pot să mă mântuiesc? A posti nu pot, chiar dacă nu dorm, nu sunt treaz cu mintea, a-mi păzi curătia nu pot, a mă despărti de lume nu rabd, milostenie nu am; deci, nu stiu cum mă voi mântui.” Însă eu îti spun tie: „Lasă, si ti se va lăsa tie. Iartă, si iertat vei fi. Nu osândi, ca să nu fii osândit, si, cu acestea, te vei putea mântui. Dacă avere aici nu ai, nici trupul nu voiesti să-ti ostenesti, nu osândi, dar, măcar si, cu ochii tăi, de vei vedea pe cineva gresind. Singur Judecător este Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia, după faptele lui. Pentru că cel ce judecă păcate străine, potrivnic lui Hristos este si antihrist se numeste pentru că răpeste judecata lui Hristos. Să nu judecăm, fratilor, pe nici unul care greseste, ca să luăm de la Dumnezeu iertare de păcatele noastre. Măcar de ai si vedea pe cineva gresind, să nu osândesti, pentru că nu stii cum trece viata aceasta. Tâlharul acela, care a fost răstignit împreună cu Hristos, ucigas de oameni era, iar Iuda era Apostol al lui Hristos. Însă tâlharul a intrat în împărătie, iar ucenicul în gheenă.

Măcar de ai si vedea pe cineva gresind, să nu osândesti, că tu nu stii si fapta lui cea bună. Că multi au gresit la arătare, iar în taină s-au pocăit, iar noi păcatele lor le-am văzut, dar pocăinta lor nu o stim. Drept aceea, fratilor, pe nimeni să nu osândim, ca să nu fim osânditi. Dar, mai ales, pe preot să nu-l osândim, măcar de l-ai si vedea pe el gresind ceva; să nu-I zici lui că păcătos esti si cu nevrednicie slujesti. Ci, să te apropii cu curată încredere si să te împărtăsesti cu dumnezeiestile Taine, ca să dobândesti sfintenia. Pentru că măcar si înger de ar fi acela ce ar aduce Jertfa cea fără sânge, dacă te-ai apropia tu cu nevrednicie, chiar îngerul nu te va curăti nicidecum pe tine de păcate. Că, iată, cu adevărat se mărturiseste despre Iuda, că din însăsi preacuratele mâini ale Stăpânului Hristos a primit Pâinea cea presfântă, dar, pentru nevrednicia lui, îndată, a intrat într-ânsul satana. Aceasta, spre dovadă, să vă fie vouă că, de nu va osândi cineva, neosândit va fi. Si pentru aceasta multi mărturisesc. Încă si un bărbat oarecare, în rânduiala monahicească fiind, îsi cheltuia zilele sale întru toată nepurtarea de grijă. Si, întru lenevire, viata petrecându-si, de sfârsit s-a apropiat. Si, după ce s-a îmbolnăvit, cu durere de moarte a ajuns la cea de pe urmă răsufIare, nicidecum nu se temea de moartea sa, ci de trup se despărtea cu toată multumirea, vesel si zîmbind. Iar fratii si părintii, ce sedeau lângă el, împreună cu egumenul, i-au zis lui: „Noi te-am văzut pe tine, frate, că întru nebăgare de seamă ti-ai petrecut viata ta, de unde îti este tie în ceasul acesta înfricosător o astfel de nemâhnire si dulce zîmbire? Nu stim! Însă, cu puterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, întărindu-te, scoală-te de ne spune nouă, ca toyi să stim să proslăvim măririle lui Dumnezeu.” Iar fratele, ridicându-se putin de pe pat, a zis către dânsii: „Cu adevărat, cinstiti părinti, întru toată nebăgarea de seamă mi-am petrecut viata mea si acum s-au adus înaintea mea, scrise, toate lucrările mele cele rele si s-au citit. Si mi-au zis mie îngerii lui Dumnezeu: Le stii acestea? Iar eu am răspuns către dânsii: Adevărat, cu încredintare, le stiu. Însă, de când m-am lepădat de lume si m-am călugărit n-am osândit om, nici răutate asupra cuiva n-am tinut si mă rog ca să se împlinească cu mine, cuvântul lui Hristos: Nu osânditi, ca să nu fiti osânditi, iertati si vi se va ierta vouă. Pe acestea, dacă le-am grăit, îndată sfintii îngeri au rupt zapisul păcatelor mele, si, pentru aceasta, cu bucurie si fără mâhnire mă duc către Dumnezeu.” Aceasta zicând, fratele acela si-a dat cu pace sufletul său Domnului, mult folos făcând la toti.

Deci, aceasta auzind-o, fratilor să ne sârguim a nu osândi, nici a avea pomenire de rău, ca Domnul Dumnezeu să nu ne osândească pe noi, nici să pomenească păcatele noastre.

 

 

(Proloage)

Atanasie, egumenul Sinaiului

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria, Claudiu si Ilaria si ale Sfantului Mucenic Marian diaconul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Intru această zi, cuvânt al lui Atanasie, egumenul Sinaiului, despre aducerea aminte a răului.

Mult poate rugăciunea dreptului, care se ajutorează cu fapta. Dar se ajutorează, dacă cel ce se căieste va începe a se osteni si roade de pocăintă a face. Iar, dacă de o parte zideste, iar de alta risipeste, apoi ce folos va fi? Fără numai greutate îsi dobândeste lui. Că mare răutate este ca, adică, să meargă cineva la biserică, avînd invidie asupra altcuiva: căci, cum o să se roage cu o minciună, zicând rugăciune: „Tatăl nostru, iartă-ne nouă greselile noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri?” O, omule, care grăiesti si fără de minte te ostenesti la rugăciune, purtând în inima ta veninul vrăjmasului, cum strigi, cu minciună, la Dumnezeu: „Iartă-mi mie, precum si eu am iertat?” Oare să te rogi ai venit, sau ca să minti? Oare să câstigi darul, sau mânie să primesti? Mântuire voiesti să iei, sau osândă? Au nu auzi ce spune preotul, în vremea dumnezeiestei Liturghii: „Să ne iubim unii pe altii”, adică să lepădăm toate nedreptătile si asprimile inimii? Ce faci, omule? Îngerii slujind, heruvimii cei cu ochi multi acopăr Trupul lui Hristos pe Sfânta Masă si serafimii, cei cu sase aripi, cântă cântarea întreit sfântă si cu multă frică stau înainte, iar preotul, pentru tot poporul rugându-se. Duhul Stânt se pogoară si îngerii scriu numele celor ce fără răutate intră în biserică; cum, oare, iubitule, de nu te înspăimântezi? Sau cum ceri iertăciune, iar tu nu ierti. Că de nu vei ierta, pe cei ce ti-au gresit tie, nici Domnul nu te va ierta pe tine. Iar de vei ierta, iertat vei fi; si de vei milui, miluit vei fi.

Să nu zici: „De multe ori am iertat pe fratele meu si iarăsi rău mă ocărăste si multe răutăti aduce asupra mea si nu pot să-l mai iert pe el.” Nu, iubitule, să nu zici acestea, ci să te asemeni cu Stefan si cu Iacov, ruda Domnului, si să te rogi pentru cei ce-ti fac tie rău. Si Stăpânului tău, Celui ce a primit moarte pentru noi, să te asemeni; să rabzi răutatea si ocara de la prietenul tău, ca să ti se ierte păcatele cele multe. Să fugim, fratilor, de păcatul cel amar al aducerii aminte de rău, pentru că tot păcatul, în scurtă vreme, se săvârsteste si degrabă trece, dar pomenirea de rău este o patimă cumplit înfocată. Că, cineva, ori umblând, ori sezând, ori sculându-se, veninul balaurului în inima sa îl poartă. Cel ce se lasă cuprins de această patimă, nu va mosteni Împărătia lui Dumnezeu si iertării nu se va învrednici. Că, pentru acela, nici o faptă bună nu se foloseste, nici postul, nici milostenia, că pomenirea de rău pe toate le pierde. Deci, de-ti vei aduce darul tău la altar si acolo îti vei aminti de răutate, mergi, mai întâi, de te împacă, si, asa, să-ti aduci darul si primit va fi. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Despre Daniil Monahul

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru aceasta zi, cuvântul despre Daniil Monahul, clevetit, pe nedrept, de desfrânare.

Ne spunea nouă un oarecare părinte, despre Daniil Egipteanul, zicând: “Ava Daniil s-a suit odată la târg, ca să-si vândă lucrul mâinilor sale. Iar un tânăr ruga pe staret, zicând: „Pentru Dumnezeu părinte, să mergi la casa mea si să faci femeii mele o rugăciune, că este stearpă”. Deci, staretul, silit fiind de acel tânăr, a mers la casa lui si, făcând rugăciune femeii lui, cu voia lui Dumnezeu, a zămislit femeia în pântece. Iar unii oameni, netemându-se de Dumnezeu, au început a cleveti pe staret, zicând că, tânărul sterp fiind, femeia lui a fost îngreunată de ava Daniil. Deci, a venit aceasta la auzul staretului, iar staretul a zis bărbatului: După ce va naste femeia ta, să-mi spui mie. Si, după ce a născut, a spus tânărul stareŃului în Schit, zicând: „Pentru rugăciunile tale, părinte, cu voia lui Dumnezeu, ni s-a născut nouă pruncul”.

Atunci, ava Daniil, venind, a zis tânărului: „Când vei boteza pruncul si vei face masa si cumetria botezului, să mă chemi si pe mine si rudeniile si prietenii tăi”. Iar el a făcut asa. Si, când se ospătau, luând staretul pe prunc în mâinile sale, înaintea tuturor, a poruncit să vorbească pruncul si l-a întrebat pe el: „Cine este tatăl tău?” Si a zis pruncul: „Acesta este, întinzând mâna sa si arătând cu degetul spre acel tânăr”. Si era pruncul numai de douăsprezece zile. Si toti cei ce au văzut, au proslăvit pe Dumnezeu. Drept aceea, nimeni să nu osândească, din auzire numai, ca să nu cădem în păcatul osândirii. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre faptul că se cade a ne ruga pentru vrăjmasi si pentru cei ce ne fac supărare.

Cu cât te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atât mai mult adeveresti pe Dumnezeu si face El însusi izbândă pentru tine: „Că a mea este izbândirea, Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Si iarăsi a zis Domnul: „Iubiti pe vrăjmasii vostri si faceti bine celor ce vă urăsc pe voi. Rugati-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare, pentru cei ce vă izgonesc pe voi.” Si pentru care pricină a poruncit El aceasta? Pentru că, adică, să te izbăvească pe tine de necaz si de mânie si de pomenirea de rău si ca să te învrednicească pe tine de dragostea Lui cea desăvârsită. Că voieste ca să mântuiască pe toti oamenii si la cunostinta adevărului să-i aducă. Si ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toti la fel îi iubeste, dar pe cel cu fapte bune îl proslăveste, iar pe cel rău, în veacul acesta, se sileste spre cele bune a-l întoarce, ca pe unul ce întru întuneric umblă cu nebunia sa. Pentru că cel desăvârsit, fiind bun dăruitor, nu stie deosebirea, nici ce este al său, nici al străinului, nici robului, nici celui slobod, nici credinciosului, nici necredinciosului, ci pe toti asemenea miluieste. Că, după cum zice Apostolul, nu este nici evreu, nici elin, ci toti una sunt în Hristos, Căruia este slava, împreună cu Tatăl si cu Preasfântul Duh, Cel de viată dătător. Amin.

 

(Proloage)

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Sabin Egipteanul si ale Sfantului Cuvios Hristodul din Patmos, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, că pe cel pe care îl iubeste Domnul, îl si ceartă.

De vei vedea pe vreun om nedrept si rău, întru îndestuIare petrecând si întru sănătate, să nu te minunezi de el, pentru că a făcut si el putin bine, înaintea lui Dumnezeu, si, pentru aceasta, îsi ia plata sa aici, iar acolo, va auzi, ca si bogatul: „ Tu ti-ai luat cele bune în viata ta, pentru acel bine făcut de tine.” Iar de vei vedea pe cela ce în dreptate vietuieste, suferind chiar multe primejdii si necazuri, să-l fericesti pe el, si, ca el, să râvnesti a fi, pentru că, aici, unul ca acela se curăteste de păcate, iar, acolo, la multă bucurie merge. Că, pe cel pe care îl iubeste Dumnezeu, îl si ceartă.

Pentru ce te tulburi, omule, văzând pe sfinti, în viată, cu necazuri? Că acei ce rabdă aici necazurile, aceia, întru Cerească Împărătie se vor sălăslui, cu bucurie. Iar, pentru cei ce sunt răi, lacomi, tâlhari, răpitori, clevetitori si întru îndestuIare petrec, pentru unii ca aceia, vesnicile osânde în foc li se gătesc; precum si bogatul acela, care în văpaie find, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: “Tu, fiule, ti-ai luat cele bune în viata ta, iar Lazăr pe cele rele; si pentru aceea, el aici se mângâie, iar tu te chinuiesti, în văpaie arzându-te.”

Ascultati, însă, ce fel de bine a luat bogatul: bogătie, sănătate, hrană, băuturi multe, vin scump, stăpânire, slavă si cinste de la toti. Dar Lazăr, oare nu a gresit si el ceva? Cu adevărat, avea si el putine greseli. Asadar, când bogatul si-a luat cele bune în viată, pentru putinul bine pe care l-a făcut, si Lazăr asemenea, si-a luat cele rele, pentru putinele lui greseli; de aceea, acum, se desfată, iar bogatul se chinuieste. Drept aceea, fratilor, de veti vedea pe vreun drept suferind, aici boli si primejdii, să-l fericiti pe unul ca acela, pentru că, aici de păcate slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu. Si, chiar de i se vor si îndelunga lui primejdiile, încă, mai mult, i se va înmulti lui răsplata dreptătii. Ca si dreptul Iov, care fără prihană a păzit poruncile lui Dumnezeu, câte chinuri n-a luat în trupul lui, aici! Si pentru ce altceva pătimea, fără numai ca, acolo, mai mare cinste să primească? Iar la altii, răi fiind, chiar dacă numai în sănătate ar petrece si nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca acestia, fratilor, si la slava lor de oameni păcătosi, nimeni să nu râvnească, ci mai mult, să plângă pentru dânsii, că sabia judecătii se găteste asupra lor.

Drept aceea, nu cela ce începe bine si face rău pe urmă este drept, ci, de va avea cineva sfârsit bun, acela este drept. Că unii gresesc la arătare, iar în taină mult se pocăiesc si nouă ni se pare că sunt păcătosi, iar, la Dumnezeu, se află drepti. Pentru aceea, nu se cade a osândi pe nimeni. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea!

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Agapie, Plisie si Timolau, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre semnul crestinului desăvârsit.

Credinta cea dreaptă si lucrările cele cuvioase sunt semnele adevăratului crestin. Crestinul este o adevărată casă a lui Hristos, alcătuită din faptele bune si din învătăturile cele sănătoase. Iar adevărata credintă, prin fapte se arată. Credinta fără de fapte, este moartă, precum si faptele, fără de credintă. Drept aceea, se cuvine ca cei curati să se păzească cu toată puterea de faptele cele necurate, ca nu, pentru noi, să se zică acel cuvânt: „Cu gura ei mărturisesc, ca stiu pe Dumnezeu, iar cu faptele se leapădă de El.” Pentru că a zis Domnul: “dacă cineva Ma iubeste pe Mine, apoi păzeste si cuvântul Meu si Tatăl Meu îl va iubi pe el si la dânsul vom veni si locas întru el Ne vom face.” De aici, să cunoastem că, din credinTa cea dreaptă si din faptele cele bune, se zideste casa sufletului. Si asa, Dumnezeu petrece întru noi, precum este scris: „Mă voi sălăslui întru dinsii, zice, si cu ei voi umbla.” Aceasta arătând-o, si Apostolul zice:”Sau nu stiti că Iisus Hristos este întru voi, fără numai de sânteti neiscusiti si neluători în seamă.”

Deci, diavolul nu stie de este, sau nu, Stăpânul Hristos în mintea ta. Dar, de te vede pe tine mâniindu-te, sau sfădindu-te, sau grăind cuvinte necurate, sau jurându-te, sau clevetind, sau urând pe cineva, sau trufindu-te, sau rîzând mult, sau glumind, sau nerugându-te adeseori, nici aducându-ti aminte de moarte, atunci el cunoaste că nu este în sufletul tău Cela ce te păzeste pe tine. Si asa, ca un tâlhar, intră diavolul cel viclean, fiindcă nu este luminarea lui Dumnezeu în inima ta, si-ti fură casa sufletului tău. Si se fac cele mai de pe urmă, mai rele decât cele dintâi. De acestea să ne izbăvească pe noi Domnul, cu darul Său si cu iubirea Lui de oameni.

 

 

(Proloage)

Atelier de gătit

 Un nou atelier-sandwich

Micutele domnișoare, M și I, au propus că azi sa facem sandwich. Nu am vrut clasicul sandwich cu salam și cașcaval, așa că am făcut cu piept de pui la grătar. Și nu unul, ci cate patru sandwich-uri de fiecare.😀

Cea care ne-a însoțit a fost voia buna, I fiind plina de veselie. Micul"șoricel" (așa o numesc eu, pentru că ea ronțăie mereu pe parcursul rețetei) ne-a povestit de la școala numeroase întâmplări amuzante, in timp ce lucra (sau ronțăia😀).

Și pentru că M a uitat acasă croșetă și ghemul de ață, le-am propus să învețe să coasă, lucru care chiar le-a făcut plăcere.