Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Eutropie,
Cleonic si Vasilisc, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne
pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt al Sfântului Efrem, că nu se cade a asculta pe cei ce rău se jură.
Dacă cineva s-ar
apropia de tine, în taină, zicându-ti: „Să dăm cuvânt între noi, ca să avem
unul fată de altul dragoste si unire, că orice ti-as zice tie, tu să mă asculti
fără de nici o împotrivire”; apoi, după jurământul acesta, de va voi acela să
te răzvrătească la păcat, să nu te pleci lui, chiar de ti-ar aduce ca mărturie
mărimea jurământului, chiar de s-ar întinde jos, rugându-te spre lepădarea
poruncii lui Dumnezeu; să nu cauti la fata oamenilor, împotriva sufletului tău.
Că stie diavolul nu numai acestea să le facă, ci, si din Scriptură să aducă
dovezi, si stie si neputinta trupului să o pună înainte si alte multe să
născocească, ca pe om, călcător de poruncile lui Dumnezeu să-l facă, si să
aibă, cu ce să se laude împotriva lui. Dar noi, luând învătătură din sârguinta
si din osteneala lui, ne vom arăta tari în socotirea evlaviei.
Deci, se cădea, mai
întâi, să nu te juri nicidecum, pentru porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu.
Si acum te-ai prins cu cuvântul; nu fi nebăgător de seamă, că ai venit în
mâinile celor răi, pentru prietenul tău. Să nu dai somn ochilor tăi, nici
odihnă genelor tale, ca să scapi, ca o căprioară din curse si ca o pasăre din
lat. Cu toate acestea, nu coborâ cu mintea, nici nu te tulbura, că este
îndreptare, dacă vei avea de acum, pe Domnul înaintea ochilor.
Deci, ia aminte la tine
însuti: nu esti vinovat de jurământ, dacă te vei depărta pe tine de la rău, că
însusi Cel ce a propovăduit Evanghelia în lume, pentru covârsitoarea Lui iubire
de oameni, însusi Domnul, a poruncit oamenilor să se pocăiască si să se
depărteze de la tot păcatul. Vezi, dar, ca nu cumva, vrând a săvârsi dulcetile
noastre, să punem pricină jurământul, ca unii care n-am putea să ne mai
descurcăm pe noi însine, din mrejele vrăjmasului. Dumnezeu nu se batjocoreste
si celor ce voiesc a se mântui, le întinde mina. Deci, abate-te de la rău si fă
bine si întru aceasta ai păzit cuvântul celui ce a zis: „De la toată calea cea
rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale” (Ps. ll8, l0l).
Iar de vrei ca mai desăvârsit să te încredintez pe tine, că nu esti vinovat de cuvântul
dat, dacă vei fugi de cele rele si vei face cele bune si te vei depărta pe tine
de toti oamenii, care umblă fără rânduială, ascultă pildă, sau, ca să zic mai
bine, iată o asemănare: Un om oarecare avea un fiu, iar fiul iubea mult pe
tatăl său, întru toate. Dar, un altul, biruindu-se de invidie pentru sporirea
tânărului său prieten, apropiindu-se în taină, i-a spus lui: „Jură-te mie, pe
tatăl tău, că ceea ce-ti voi zice, aceea vei face si vei păzi fără de nici o
împotrivire”. Iar el, nefăcând bine, s-a jurat. Iar, după aceasta, a zis către
dânsul: „Ducându-te acum, ocărăste pe tatăl tău si răneste-l pe el cu cutitul
si să nu te mai rusinezi de fata lui si toate câte-ti va porunci el să nu le
faci, fiindcă te-ai jurat mie si nu vei putea să nu asculti de cele zise de
mine”.
Si acum te întreb: oare
va suferi fiul o nebunie ca aceasta sau, mai bine-zis, asemenea păgânie, si nu
va defăima sfătuirea lui cea fără de lege, din dragoste fată de părintele său?
Socotesc că va răspunde si-i va zice: „Te văd pe tine că nu esti om cu
adevărat, ci vrăjmas tatălui meu si sufletului meu pizmuitor. Dar, nu mă vei
însela pe mine, ca sarpele pe Eva, cu viclenia, nici nu mă vei înlăntui pe mine
în păgânătate, cu răutatea ta cea mult împletită, si nu mă va învinui pe mine
tatăl, că nu mă plec păgânătătii tale. Deci, defăimez sfătuirea ta cea fără de
lege, pentru dragostea tatălui meu si pentru mântuirea sufletului meu, iar
urechile mele le pecetluiesc cu semnul crucii, ca să nu mai intre veninul
cuvintelor tale, în auzul meu, si chiar de întâlnirea cu tine voi fugi, pentru
viclenia cea din tine.”
Ne porunceste nouă
însusi Apostolul să ne ferim de tot fratele, care umblă fără rânduială, că
Dumnezeu nu Se cinsteste cu fapte rele. Deci, nu te aduna, iubite, cu bărbati
păcătosi, ca să nu întărâti pe Tatăl tău, Cel din Ceruri, lucrând cele
potrivnice poruncilor Lui si rămânând fără răspuns în ziua Judecătii, că prin
călcarea poruncilor Sfintei Evanghelii, superi pe Dumnezeu.
Ia aminte la tine însuti
si învată sfârsitul cuvântului Proorocului, care zice: „Juratu-m-am si m-am
hotărât să păzesc judecătile dreptătii Tale” (Ps. 118, 106). Si iarăsi zice:
„Nedreptatea am urât si am dispretuit, iar legea Ta am iubit” (Ps. 118, 163).
Si întru această milă a lui Dumnezeu, vei scăpa de mari ispite si primejdii,
iar peste cel viclean vor veni cele scrise. întoarce-se-va durerea lui pe capul
lui, iar peste crestetul lui se va pogorâ nedreptatea lui.
Drept aceea, câstigă-ti
dragostea si unirea, nu prin jurăminte si momeli, ci prin asezarea sufletului,
după legea lui Dumnezeu, căci, întru aceasta, nimic nedrept sau silit nu intră.
Si va fi cu tine darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava si
puterea în veci. Amin.
(Proloage)
