Sfantul Lavrentie al Cernigovului (I)

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Iachint si ale Sfantului Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Decât să pieriţi toţi trei...

O maică de la mănăstirea Domnitskaia îşi aminteşte că:

– «Atunci când eu eram în lume am fost căsătorită şi aveam soţ şi o fată. Căsătoria mea era legitimă, adică eram cununată la biserică, însă soţul meu era cel mai rău bărbat, era scandalagiu şi beţiv, ne bătea, aveam mari necazuri cu el. Dar iată, într-o zi, am venit în Cernigov, am intrat la Părintele şi, scăldată în lacrimi, i-am spus despre necazul meu, că nimeni nu mă poate ajuta şi nu mai pot să rabd.

Stareţul m-a ascultat liniştit până la sfârşit şi, compătimindu-mă cu privirea, mi-a spus că nu are ce să facă deoarece suntem cununaţi şi trebuie să rabd.

– Asta ştiu eu bine, i-am răspuns Părintelui, dar nu mai am putere să rabd situaţia.

Atunci Părintele m-a privit cu compătimire şi mi-a spus:

– „Lasă-l şi vino la mănăstire. Mai bine să piară el singur iar voi două să vă salvaţi, decât să pieriţi toţi trei“. La care eu aşa am şi făcut.»

Ea a fost primită şi găzduită de măicuţa egumenă de la Domnitsk, apoi a fost bucătăreasa Mitropolitului Gurie, iar înainte de moarte a primit schima monahală. Şi s-a făcut ea o soră exemplară, iar fiica sa a murit fecioară credincioasă. Aşa s-a îndeplinit cuvântul Părintelui.

(Sfantul Lavrentie, Viata, invataturile si minunile)

WEEK-END LA SLON (II)

 RELAXAREA A CONTINUAT

Prima parte a zilei de duminica am petrecut-o tot la Slon, pentru ca gazda, cu foarte multa amabilitate, ne-a spus ca putem elibera casuta cand dorim, ca nu este o ora anume, având în vedere ca nu vin alți turiști.

Desi duminica, piciulinii s-au trezit dis de dimineata (adica ora 6), iar Matei ne striga de zor:

-Icaaa, Icuuu; Icaaa, Aduuu.

Cand am coborat, am gasit doi copii plini de energie si doi parinti zob de obositi, deci am intrat in actiune: pregatit copiii si iesit cu ei afara, la aer, unde ne-a intampinat racoarea diminetii. Le-am dat micul dejun si am pornit, pe ulitele satului, spre biserica pentru a primi “mancarica de la ingerasi’.

Am trecut pe langa vacute ce mergeau agale spre pasune, au trecut pe langa noi carute cu cai, dar si oite. Totul spre marea incantare a lui Matei, care radea si alerga de fericire.

Cand am ajuns aproape de biserica am intalnit doua bunicute. Una vindea lapte si branzeturi, iar cealalta rosii si castraveti. Am vrut sa cumparam, insa am constatat ca am plecat fara portofele. Asta e!

Dupa ce am impartasit copiii, am pornit spre casa. Matei la fel de vioi si de vesel, cu chef de joaca, insa pe Alexandru l-a doborat aerul curat si a adomit imediat ce am iesit din biserica.

Am ajuns la casuta si am constatat ca toata lumea doarme, asa ca am luat portofelul si am pornit iar la drum sa cumparam legume, dar si paine.

Cand am revenit la casuta, toata lumea era treaza. Mihai si prietena lui, Denisa, au preluat copiii, iar eu si sotul am pregatit micul dejun. Un mic dejun prelungit, cu multa veselie.

Dupa micul dejun, fiecare a pornit spre casa. Primii care au plecat au fost Mihai si Deni, pentru a nu prinde aglomeratie pe sosea. Dupa ceva timp, au pornit la drum si Andreea cu sotul si copiii (ei au asteptat ora de somn a copiiilor). In momentul in care i-am condus pe toti la poarta si ne-am luat ramas bun, ma gandeam ca asa va fi cand vom avea casuta noastra.

Noi am ramas sa asezam totul, dupa care, cu regret, am pornit spre casa. Nu am avut senzatia ca suntem la o pensiune, ci la noi acasa.

Intregul week-end nu am luat tratament pentru alergie si am respirat foarte bine, am avut gust si miros.

Cand am ajuns in Ploiesti, ne-a intampinat caldura, zapuseala si mirosul greu. In 10 minute nasul s-a infundat. Am inceput sa iau tratamentul si a fost ceva mai bine.

Este prima data cand venim la Slon, desi la cateva sate distanta ajungem destul de des (este vorba de Drajna, Pantesti si Faget, unde participam la slujbele de hram). Ne-a uimit si ne-a incantat atmosfera din sat. Toti oamenii care treceau pe langa noi ne salutau, unii chiar ne intrebau “ai cui suntem” si ne povesteau cum si-au crescut si ei nepoteii, cat de dragi le sunt copiii.

O bunicuta a fost foarte simpatica atunci cand m-a intrebat:

-Ai matale sunt copiii?

-Da, i-am raspuns.

-Sa-ti traiasca maica. Tare frumusei sunt.

Ceva in vocea ei mi-a dat de inteles ca ea crede ca Matei si Alex sunt copiii si nu nepotii nostri, asa ca am tinut sa precizez🤣🤣:

-Sunt nepoteii nostri.

-Nepotei???

-Da, sunt copilasii fiicei noastre.

-Sa va traiasca maica, sa va bucurati de ei si sa va dea Dumnezeu putere sa ii cresteti. Eu cresc acum stranepotii. Ii aduce la inceput de saptamana si ii ia vinerea.

Initial, am ramas uimiti de aceasta atitudine a localnicilor (nu credeam ca mai este posibil sa intalnim oameni asa deachisi), insa repejor mi-am adus aminte de anii copilariei, petrecuti la bunici, cand la fel era: toata lumea saluta, toata lumea vorbea. Era o socializare mult mai frumoasa, care intrecea cu mult Facebook si Instagram.

Sfantul Lavrentie al Cernigovului

 Pentru Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in biserica din Vlaherne si pentru rugaciunile Sfantului Voievod Stefan cel Mare, ale Sfantului Ierarh Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului si ale Sfantului Ierah Ioan Maximovici, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Fara prescuri eu voi muri”

Părintele M. M. ne povesteşte că :

– Atunci când tatăl meu murea, eu l-am rugat să mi se arate în vis, pentru rugăciunile Părintelui Lavrentie. Într-o noapte l-am visat, spunându-mi: Îţi mulţumesc pentru prescuri, mai mult decât atât nu-mi trebuie nimic, ele mă ajută. Eu ştiu că tu ai mari datorii, dar fără prescuri eu voi muri. Atunci eu am plecat la Părintele şi i-am povestit visul iar el mi-a explicat că acele prescuri se împart la proscomidie şi cu ele se spală păcatele omului.

După 40 de zile l-am visat din nou pe tatăl meu şi l-am întrebat: Tu eşti mort? Iar el mi-a răspuns: Eu sunt şi mort şi viu. Apoi l-am întrebat: Unde-i locul tău? Iar el mi-a răspuns: Încă nu mă aflu nicăieri. Întrebându-l pe Părintele despre cele visate el mi-a explicat, spunându-mi că tatăl meu încă n-a trecut vămile. Depinde de greutatea păcatelor şi de vama la care a fost oprit. Pentru aceştia trebuie făcută foarte multă rugăciune, milostenie şi date prescuri la Sfânta Liturghie, la biserici de mir şi mănăstiri.

(Sfantul Lavrentie, Viata, invataturile si minunile)

Sfantul Leontie de la Radauti

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti si ale Sfintilor Mucenici doctori fara de arginti Cosma si Damian, cei din Roma, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Sfântul Ierarh Leontie, Episcopul Radautilor

(1 iulie)

Acest sfânt purtator de Dumnezeu, Leontie, s-a nascut din parinti dreptmaritori crestini, în orasul Radauti, la începutul secolului al XV-lea. Înca din pruncie, mergând cu parintii sai la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu, unde, mai apoi, asculta zilnic cu toata luarea aminte întreaga slujba, cautând sa se apropie cât mai mult sufleteste de sfintitii slujitori, de Cuviosii Parinti si de ostenitorii de la aceasta biserica voievodala.

Parintii din obstea Catedralei, vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu si pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor, unde fericitul Leontie arata râvna si smerenie în toate.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit, primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevointele duhovnicesti sporea tot mai mult. Luând binecuvântare de la staretul obstii, s-a îndreptat catre un loc retras, nu departe de Putna, unde erau câtiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, Iosif Musat, aflând de aceasta vatra sihastreasca cu rânduiala preafrumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si, odata cu aceasta, a hirotonit în preot pe Cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit dorintei acelei obsti. Aici, în aceasta cuvioasa obste, vine sa se nevoiasca si Cuviosul Daniil Sihastrul, sub povata parintelui sau duhovnic-esc Lavrentie. Înfiintându-se scaun episcopal la Radauti, în timpul lui Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme de la întemeierea Episcopiei Radautilor, Cuviosul Lavrentie este chemat la aceasta înalta vrednicie si raspundere de ierarh. Primind harul arhieriei, din ascultare, lasa locul unde s-a nevoit, însa nu a încetat nici o clipa nevointele sihastresti, în chilia salasului sau episcopal. A hirotonit preoti si diaconi, a sfintit biserici si a vegheat la pastrarea rânduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramantul în toate cele rânduite de Biserica lui Hristos, spre folosul cel mântuitor al pastoritilor sai sufletesti. Dupa ani multi de arhipastorie, simtindu-se slabit cu trupul, s-a retras din scaunul arhieresc, reîntorcându-se la manastirea sa, Laura. Aici, a primit schima cea mare, luând numele de Leontie, nevoindu-se zi de zi si ducând cu adevarat viata de înger în trup, pâna la trecerea sa la cele vesnice. Cunoscând dinainte sfârsitul vietii sale pamântesti, a chemat întreg soborul pentru a da ultimele sale povete parintesti. A rânduit ca egumen al acestei sfinte manastiri pe cel mai apropiat ucenic al sau, pe Cuviosul Daniil Sihastrul, si, binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nadejdea învierii si a vietii vesnice. Credinciosii si fiii lui duhovnicesti veneau la mormântul sau primind binecuvântare si tamaduiri de tot felul de boli. Curând a fost dezgropat si dus la Radauti, potrivit dorintei credinciosilor. La racla moastelor sale venea multa lume, din împrejurimi si chiar de la mari departari, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa cu prisosinta asupra celor care se rugau cu credinta. În anul 1631, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori straini, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele au fost depuse. Amintirea faptelor sale minunate a ramas din generatie în generatie, pâna astazi. Satul Laura, unde a fost manastirea în care s-a nevoit Sfântul Leontie pe când era egumen, înainte de a fi chemat la treapta arhieriei, îi poarta numele; acest nume de Laura era numele acelei manastiri. Cu rugaciunile Sfântului Ierarh Leontie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Tropar, glas 8

Cu ostenelile nevointelor duhovnicesti toata viata ti-ai petrecut-o si, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie si cu frica de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roaga-L, Sfinte Ierarhe Leontie, si mântuiasca sufletele noastre.

Condac, glas 3

Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel preaales al Duhului Sfânt, care cu întelepciune si smerenie s-a nevoit cu privegherea sihastriei si cu povatuirea celor încredintati lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie, cu cântari duhovnicesti laudându-l, îl cinstim.

(Sfinti ocrotitori ai Moldovei canonizati in perioada 1992-2009-editie ingrijita de P.Cuv. Arhim. Dr. Emilina Nica)