PROVOCARE-SAPTAMANA 4

 

CAMINUL TAU, UN COLT DE RAI- SAPTAMANA A PATRA

 

A mai trecut o saptamana, cea de-a patra din provocarea lansata de Irina, o saptamana dedicata odihnei. Ei bine, chiar pot sa spun ca m-am odihnit. Asa cum stiti, in aceasta saptamana ne-am bucurat de prezenta nepotelului si a fiicei noastre. Deci, de la serviciu, am mers in fiecare zi in parc, ne-am plimbat, am rontait floricele si ne-am relaxat. Cat bunicul s-a plimbat cu Matei, eu si Adi am stat pe banca si am “pus tara la cale”.

Andutei ii plac foarte mult coastele, iar joi la “Lacul Verde”, o locatie destul de aproape de Ploiesti a fost seara de coaste, asa ca bunicul a si facut rezervare. Am ales sa mergem in jur de ora 17,00 ca sa reusim sa savuram delicatesele inainte ca Matei sa oboseasca foarte tare. Ingenioasa alegere, pentru ca a fost foarte liber si ne-am putut plimba cu micutul fara sa deranjam. Cand noi ne pregateam de plecare, atunci veneau clientii.

Locatia foarte frumoasa,

iar meniul excelent pregatit.

Vineri, Anduta cu sotul ei si cu Matei au plecat la munte, asa ca eu am reusit sa ma mobilizez sa ii fac parastas bunicii mele. La inceputul anului, impreuna cu sotul, am hotarat sa facem parastas bunicilor si nasei de cununie in luna in care au plecat la Domnul. Ei bine, spre rusinea noastra, nu am reusit, asa ca ne-am propus ca cel putin sa nu treaca anul fara sa le facem “un abur”, asa cum spune parintele duhovnic.

Sambata, dupa slujba de parastas, am fost intr-o scurta vizita la socri, dupa care acasa la somnic. Nu acesta era planul initial insa, intrand in casa unde era cald si bine, am decretat stare de odihna si pe urma program de gatit. Doamne, ce bine mi-au prins acele doua ore de somn adanc, cuibarita sub o paturica moale si pufoasa.

Duminica, stiind ca mergem la parintii mei la masa, am mers la Sfanta Liturghie acolo in sat. Mult s-a bucurat parintele cand ne-a vazut. Ne-am salutat si cu unchii si matusile care mai sunt in viata si mai vin incet-incet la biserica. Multa bucurie mi-a adus in suflet una dintre matusi, care nici nu stiam ca mai vine la biserica. Draga de ea, este tare bolnavioara: nu mai vede aproape deloc, nu mai aude bine, probleme cu stomacul, insa la fel de zambareata si la fel de senina ca intotdeauna. Nu cred am am vazut-o pe aceasta femeie vreodata incruntata sau suparata. Indiferent cat de greu i-a fost in viata, a fost cu zambetul pe buze si niciodata nu s-a vaitat. Intotdeauna a dat Slava lui Dumnezeu si a mers mai departe. Doamne, mi-a mers la suflet intalnirea cu ea.

Cand am ajuns la ai mei parinti, am pus gratarul si am pregatit masa. Cand sa ne asezam la masa, Anduta ne-a sunat ca este pe drum si vine si ea impreuna cu Mihai si cu Matei. Ce bucurie pe parintii mei.

Desi mi-as fi dorit sa fie alaturi de noi si Mihai (fiul) cu Denisa, ne-am bucurat ca in acest week-end au fost la munte si s-au simtit bine. Dupa o saptamana de lucru la serviciu cu program foarte lung sau deplasari, ma bucur tare mult cand reusesc sa plece si sa se relaxeze.