CAMINUL TAU, UN
COLT DE RAI- SAPTAMANA A DOUA
Ideea
pe care am avut-o la inceputul saptamanii, aceea ca in aceasta saptamana
sa fac curatenie si sa pregatesc casuta pentru sezonul rece, nu a functionat.
La
serviciu a fost o saptamana foarte grea. Volumul de lucru a fost ceva mai mare,
iar la acesta s-au adaugat si rautatile unei persoane. In fiecare zi am venit acasa “stoarsa ca o lamaie” si foarte dezamagita.
Asa
ca, pentru a nu renunta la provocare, dar si pentru a nu ma lasa doborata de
problemele de la serviciu, impreuna cu sotul am hotarat sa facem ordine in tot
ceea ce inseamna dulap, sertar, sifonier, rafturi.
Pe de alta parte,
desi am trecut la cea de-a doua saptamana a provocarii, am hotarat amandoi ca
ne-a fost teribil de bine saptamana trecuta, astfel ca am mentinut acea ora de
liniste, continuand cu rugaciunea si perioada de odihna. Totodata, ne-am propus
sa ne oprim din activitate la ora 21, iar pana la ora 22 o noua perioada de
relaxare. De data aceasta uitandu-ne la Chefi la cutite (e primul sezon la care
ne uitam), timp in care eu am si tricotat la jacheta lui Matei.
Ordinea
in toate locurile “ascunse” este foarte migaloasa si inceata, iar la sfarsit,
parca nu se vede nimic din toata munca. Ei bine, nu a fost asa.
Luni, am inceput cu fiecare sifonier din
cele doua dormitoare. Ne-am inarmat cu o cutie pentru lucrurile pe care nu le mai
purtam, dar arata bine si le daruim si cu o cutie cu lucrurile pe care le
aruncam sau le refolosim. Intr-unul din sifoniere, este un mic colt cu o cutie
de amintiri. Acolo, printre alte amintiri, sta la loc de cinste “pita” (adica
batista cu care dormea Mihai cand era mic si pe care o spala doar el singurel),
o zdreanta de batista, alaturi de un micul catelus de plus "Pufi" de care Anduta nu se despartea
deloc cand era mica. Toate acestea ne-au adus zambetul pe buze si au facut sa
vedem ceea ce este important: Familia.
Marti, am trecut la biblioteca din sufragerie. Am
luat fiecare raft in parte, am scos cartile, le-am sters de praf si le-am pus
la loc. In tinerete si eu si sotul meu citeam foarte mult. Cand ne plimbam prin
oras, unul dintre punctele de atractie la care ne opream erau tarabele cu carti.
Biblioteca am cumparat-o imediat ce ne-am casatorit si era plina cu bibelouri.
Astazi, este plina cu carti si am ajuns la concluzia ca, desi citim in
continuare (nu asa de mult ca in anii tineretii), folosim calculatorul si cartile descarcate gratuit. Concluzia: pentru ca ne-am dat seama ca am citit cam o treime din toate
cartile, ne-am propus ca, in fiecare luna sa citim cate o carte din biblioteca.
Sa vedem daca reusim.
Miercuri si Joi a fost un tur de forta, drept pentru
care am renuntat la perioada de odihna de seara si am lucrat pana la ora 22. Au
venit la “scarmanat” sertarele si dulapurile din bucatarie, precum si rafturile
din camara. Daca in bucatarie a fost doar de sters si asezat la loc, in camara,
au fost destule lucruri de aruncat. Toata viata strangem ca furnicutele.
Daca
de luni pana joi am facut curat in casa, vineri ne-am ocupat de curatenia
sufletului. La prima ora, inainte de inceperea slujbei, am mers si ne-am
spovedit. Am plecat de acolo cu tema de gandire, data dupa spovedanie, pe care
o pot impartasi cu voi, cei care veniti in casuta: omul are o parte rationala (creierul) aplecat
spre dreptate, spre perfectionism, spre a face in special cele ale lumii, o parte sufleteasca (inima), acolo unde
se aseaza Harul Duhului Sfant si o a treia parte trupul. Tema data de parinte a fost urmatoarea: in ce ordine aleg
sa hranesc cele trei parti.
Dupa
spovedit si impartasit, am plecat la serviciu. Ziua a fost cu totul si cu
totul alta. De la serviciu, ne-am pregatit de un week-end minunat impreuna cu
copiii si nepotelul, dar despre aceasta in postarea de maine.
Si uite asa, o saptamana care a inceput cu nori si furtuni, s-a transfomat intr-o saptamana cu spor la toate.
2 comentarii:
Am și eu o întrebare: pe la mine când veniți?☺️
Eu fac, fetițele desfac in urma mea.
Îmi propusesem să intru în bucătărie, să frec mobila, faianță, frigiderul, nu am apucat. Am avut multe drumuri în oraș. Nu-i nimic, tot pe mine mă așteaptă!☺️
Ce drăguț că soțul "participă cu dvs" la provocare. Ați avut o săptămână foarte spornică!
Andreea, stiu cum este cand copilasii sunt mici 😀. Sper ca drumurile tale au fost cu spor. Saptamana nu a fost asa cum mi-as fi dorit, insa dau Slava lui Dumnezeu pentru ceea ce am reusit sa fac.
Trimiteți un comentariu