Despre smerenie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Ermie, Eusebiu si Haralambie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre smerenie.

Rogu-vă pe voi, fiilor, pentru Domnul, să iubiti smerenia, pentru că si Domnul Însusi S-a smerit pentru noi, până la moarte si la răstignire. Drept aceea, si voi să-I fiti Lui următori si asa vom birui mândria diavolului, prin smerenia noastră. Că si Domnul, pentru smerenie, a zis: „Cine voieste să fie mai mare între voi, acela să fie mai mic decât toti si tuturor slugă si rob, că acela ce se va înălta, acela se va pogorâ, iar cela ce se va smeri pe sine, se va înălta si toate relele se vor risipi de la dânsul.

Iar cela ce se înaltă, se va pogorâ întru adâncul iadului, în foc. Deci, rogu-vă pe voi, fiilor, să câstigati ascultarea, fără de cârtire, că ascultarea este maica vietii vesnice, iar neascultarea este maica pierzării. Că, prin ascultare si prin smerenie, vom intra întru Împărătia Cerului si viata vesnică vom mosteni.

 

(Proloage)

Seara de film

Nonnas

Ieri a fost zi de sarbatoare, asa ca, dupa orele de serviciu, ne-am relaxat citind si urmarind un film.

Un film lansat de curand pe Netflix este “Nonnas”, inspirat dupa un caz real, care aduce un omagiu mamelor si bunicilor. Este o comedie excelenta, cu multe situatii haioase, cu povesti de viata dintre cele mai diferite.

Joe Scaravella, interpretat de Vince Vaughn, este muncitor la o firma de transporturi si, dupa moartea mamei decide sa deschida un restaurant in memoria acesteia, dar si a bunicii sale. Pana la deschiderea restaurantului, acesta lucreaza in ambele locuri, de multe ori fiind acoperit de colegii de serviciu.

Ideea lui a fost aceea ca la restaurant sa fie servite preparate gatite “ca la mama acasa”. Cine va gati aceste delicioase preparate? Bineinteles ca bunicutele, unele vechi cunostinte ale lui Joe, altele recrutate in urma unui anunt de angajare.

Bunicutele sunt interpretate de actrite talentate, care fac deliciul filmului. Susan Sarandon, o interpreteaza pe coafeza Gia, cea care a avut grija de mama lui Joe cand aceasta a fost bolnava, insa, in acelasi timp si o patisera de exceptie. Brenda Vaccaro o interpreteaza pe bunica Antonella, vaduva care priveste sceptic acest proiect, dar care se dedica lui cu toata fiinta. Bunica Roberta, una dintre prietenele mamei lui Joe este interpretata e Lorraine Bracco. Aceasta considera gatitul la restaurant mult mai interesant decat viata la un azil de batrani Ultima, insa nu cea din urma este bunica Teresa, interpretata de Talia Shire.

Nu va povestesc mai mult, va las pe voi sa descoperiti problemele aparute pana la deschiderea restaurantului, dar si rezolvarea lor, povestile de viata ale bunicilor, ce inseamna prietenia si colegialitatea.

Vizionare placuta.

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Isaachie Marturisitorul si Varlaam, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, să nu ne lenevim a citi cărtile Scripturii.

Multi, din necitirea dumnezeiestilor Scripturi, s-au înstrăinat de la calea cea dreaptă si, rătăcindu-se, au pierit. Iar altii, chiar citind Cărtile, fiindcă n-au avut cunostinta cea adevărată, asemenea si aceia s-au abătut de la calea cea dreaptă, Dumnezeu dându-le voie slobodă, pentru mântuirea lor. Pentru că, după ce primesc întelegerea, nu au si voia cea bună să facă dreptatea. De vreme ce omul cărturar dacă este betiv, nu se poate îndrepta spre adevărul mântuirii. Iar dacă cineva, nestiind Scriptura, s-ar face întelept, unul ca acela asemenea este ca un stâlp, sau ca un gard, ce stă fără de proptele si, dacă suflă vântul, el cade. Asa si acela ce se face întelept, nestiind Scripturile, dacă ar sufla asupra lui vîntul păcatului, apoi cade, neavînd proptele si sprijin din cuvintele Scripturii. Iar dacă întelepciunea si Scriptura ar fi ca un om, apoi ele sunt ca cei doi ochi, pentru un trup, cu vederea desăvârsită. Că precum păsărilor, pentru aceea li s-au dat aripile, ca să scape de laturile omenesti, asa, oamenilor, li s-au dat Scripturile, ca pe toată înselăciunea vrăjmasului să o dea pe fată, că multe sunt mestesugurile vicleanului diavol, cu care vînează pe oameni: pe unul îl umflă cu mânia, iar pe altul cu pizma îl săgetează, pe altul la furtisag si la strâmbătate îl învată, si pe altii îi deprinde la desertăciuni si îi amăgeste la betie si la desfrânare si la cântece spurcate, pe unii spre mândrie îi îndeamnă, iar pe altii cu lenevie îi fură, ca să nu meargă la biserică. Pentru că pe multi îi amăgeste, vrând să-i îndepărteze de Dumnezeu si să-i facă străini de Împărătie. Însă Dumnezeu a descoperit oamenilor, prin Sfintele Cărti, toate smintelile vicleanului diavol, ca să nu însele pe cei ce cred în El. Si ne-a dăruit asupra diavolului Sfânta Cruce, iar asupra laturilor lui, Sfintele Cărti, pe care, ascultându-le si făcând cele scrise, vom câstiga sfintenia vesnică, sălăsuirea cea împreună cu Sfintii, întru Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin.

 

 

(Proloage)

Am citit.....

 “Ceea ce nu poate fi ascuns” de Agnes Martin Lugand

Pentru luna mai, am ales sa citesc cartea "Ceea ce nu poate fi ascuns" de Agnes Martin-Lugand.

Desi cartile autoarei Agnes Martin Lugand le am pe ebook de mult timp, nu stiu din ce motiv, le-am cam ocolit. De data asta insa, am zis sa incerc sa citesc cartea “Ceea ce nu poate fi ascuns”. Tot ce pot sa spun, este ca nu am reusit sa o las din mana pana cand nu am terminat-o, fiind printre putinele carti care m-au facut sa las deoparte planuri si liste si sa aman orice activitate.

Este o carte placuta, dar in acelasi timp si foarte captivanta, o carte care scoate in evidenta faptul ca nimeni nu este perfect, iar o minciuna nevinovata spusa din dragoste, poate distruge viata celor dragi sau ii poate aduce impreuna.

In varsta de 40 de ani, Reine, eroina principala a cartii isi duce viata alaturi de fiul ei Noe, in varsta de 17 ani, pe care il adora si de Paul, asociatul ei, dar si cel mai bun prieten.

Reine si Nicholas sunt tineri si indragostiti. La finalul studiilor, el alege sa plece pentru o perioada de timp in India, legatura lor devenind din ce in ce mai firava. Cand Reine constata ca este insarcinata, la unul dintre rarele apeluri telefonice, ea incearca sa ii spuna lui Nicholas acest lucru, numai ca nu reuseste. De ce? Pentru ca Nicholas ii aduce la cunostinta ca s-a indragostit acolo, in India, de o frumoasa asistenta medicala.

In cei saptesprezece ani, nu l-a cautat niciodata pe Nicholas, iar fiului ei nu i-a spus cine este tatal lui. Vine insa, un moment in care viata iti da un ultimatum si chiar trebuie sa spui adevarul. Cum va reactiona tatal, cum va reactiona fiul? Cum va ramane totul pana la final? Va las pe voi sa aflati, citind cartea.

Mi-a placut modul in care autoarea descrie diferite locuri si peisaje (chiar aveam senzatia ca sunt acolo), dar m-a captivat si lectia de istorie a localitatii Saint-Malo. Mi-a placut modul in care descrie framantarile si emotiile personajelor. Am ras impreuna cu ei, am simtit oboseala dupa o noapte de nesomn a eroinei, m-am plimbat pe malul marii, am fost suparata la fel ca ei.

Si dupa toate aceste trairi, finalul cartii este unul neasteptat, emotionant, plin de bucurie si tristete in acelasi timp, insa cu un mesaj foarte clar: Dragostea invinge totul.

Pilda

 Pentru Inaltarea Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre o fecioară monahie, pe care a mântuit-o Sfântul Macarie, că era nemilostivă

O oarecare fecioară din Alexandria, cu numele Mononia, se călugărise, din tineretele sale, si arăta cu chipul că era smerită, iar cu voirea era slujitoare de idoli, ca una ce era iubitoare de arginti. Că iubea bogătia si aduna aur si niciodată nu da milostenie, din averea ei, nici la străini, nici la săraci, nici la văduve, nici la călugări. Însă avea o nepoată de soră, căreia, noaptea si ziua, îi făgăduia bogătia sa, ca una ce căzuse din cereasca dragoste. Că lucru de înselăciune al diavolului este ca, adică, să tină cineva avere si să nu facă milostenie la săraci. Că diavolul nu ne lasă să ne îngrijim de suflet, ci, mai mult, ne învată să asuprim pe cei săraci si pe aproapele, si să trecem cu vederea pe tată si pe mamă, ca să ne asemănăm ucigasilor. Că, de multe ori, si pe călugări îi sfătuieste să se îngrijească de rudenii si să le adune avere, iar la săraci milostenie să nu facă, cu adevărat, spre pierzare păstrând-o pe ea. Că, dacă cineva, din întelegere duhovnicească si cu darul lui Dumnezeu se porneste, mai întâi, a se îngriji pentru sufletul său, iar, după aceea, începe a iubi pe rudenii, unul ca acesta, nu poate cânta împreună cu David, întru frica lui Dumnezeu, zicând: „Cine se va sui în muntele Domnului si cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile si curat cu inima care n-a luat în desert sufletul său” (Ps. 23, 3—4). Pentru că aceia, cu adevărat, în desert îsi iau sufletul lor, părându-li-se că au murit cu trupul, fiindcă lucrul cel duhovnicesc cu lenevire îl fac, iar pentru trup, în tot chipul se silesc.

Deci, pe această fecioară ce se numea Mononia, vrând să o facă milostivă si să o întoarcă de la averea ei cea covârsitoare, Sfântul Macarie presbiterul, iconomul săracilor, al schiopilor si purtătorul lor de grijă, ca unul, care, în tinerete, fusese lucrător de pietre scumpe, a zis către Mononia: „Pietre nepretuite, smarald si iachint a adus la mine cineva si nu stiu, ori sunt furate, ori cumpărate nu pot spune, pentru că sunt mai presus decât pretul cerut. Si le vinde pe ele cel ce le are, cu cinci sute de galbeni si prea potrivite sunt pentru împodobirea hainelor nepoatei tale”. Acestea auzindu-le, Mononia a căzut, cu toată osârdia, la picioarele lui, zicând: “ Rogu-mă tie, să nu le ia pe ele nimeni”. El i-a zis ei: “Să mergi, stăpâna mea, singură în casa mea si să le vezi”. Iar ea n-a vrut să mergă, ci i-a dat lui cinci sute de galbeni, zicând: “Ia-i pe acestia, rogu-mă tie că eu nu voi iesi din chilie si nu vreau să văd pe omul acela care le vinde”. Deci, luând de la dânsa cinci sute de galbeni, Macarie i-a dat pe ei la trebuinta săracilor.

Si a trecut câtăva vreme; însă, fiindcă avea mare cinste, în Alexandria, iubitorul de Dumnezeu si milostivul staret, fecioara se sfia ca să-i aducă aminte. Iar, mai pe urmă, l-a întâmpinat pe el la biserică, si i-a zis: “Ce poruncesti, rogu-te, cu privire la pietrele acelea, pentru care ai luat pretul de la mine, cinci sute de galbeni?”. Iar el i-a zis ei: “Din ziua în care mi-ai dat mie aurul, l-am dat pe el la pretul pietrelor si, de voiesti ca să le vezi pe ele, să mergi în căsuta mea, că acolo se află pietrele si să vezi de-ti vor plăcea, iar de nu îti, vei lua aurul tău”. Si a venit Mononia, bucurându-se. Si erau în casele acelea, în cele de sus, bărbati, iar în cele de jos, femei. Deci, venind în casa lui, i-a zis ei Sfântul: „Ce voiesti să vezi? lachintul sau smaraldul?” Iar ea a zis: “Ceea ce tu voiesti”. Si a suit-o pe ea în casele de sus si i-a arătat ei pe schiopi, pe orbi si pe slăbănogi si i-a zis: “Aceasta este iachintul”. După aceea, a pogorât-o pe ea în casele de jos si i-a arătat ei femeile, zicându-i: “Iată, aceasta este smaraldul. Si socotesc că nu se află nimic mai scump si mai cinstit decât acestea, de-ti sunt plăcute si tie, iar de nu să-ti iei aurul tău”.

Deci, după ce s-au facut acestea asa, s-a întors fecioara foarte necăjită. Si intrând în casa ei, de necazul cel mult a căzut în boală, că nu pentru Dumnezeu făcuse lucrul acesta, ci, fară voie, de staret amăgită fiind. Si în boala aceea, aproape de moarte ajungând si foarte slăbită fiind, s-a văzut pe sine, în vis, în locurile cele de osândă: de o parte, întru întunericul cel mai din afară, iar de alta, în focul cel nestins si la viermele cel neadormit si s-a înfricosat. Iar un oarecare bărbat luminos i le arăta ei pe acestea si-i zicea: “Vezi? Dintru această osândă te-a izbăvit pe tine Cuviosul Macarie, care ti-a cumpărat tie pietrele acelea, iachintul si smaraldul”. Deci ea, ca din somn desteptându-se, din boală s-a trezit si mult multumea staretului. Iar, după aceea, s-a facut fecioară foarte milostivă spre săraci. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

(Proloage)

MFC-LILIAC

VEDETA PRIMAVERII-LILIACUL

 sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Ierahi Eutihie, episcopul Melitinei si Nichita, episcopul Calcedonului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie si despre slugi.

În asa fel, adică, să fim cu slugile noastre, precum voim să fie spre noi Stăpânul Hristos. Că mare este milostenia aceasta, ca, adică, nu fără voie si în silă să tinem casa noastră si nici cu bătăi să cârmuim slugile. Că, chivernisirea aceasta mai mare este decât rugăciunile, decât postul si decât alte bunătăti. Si, iarăsi, zic că jertfele cele nedrepte, care nu sunt din ostenelile noastre, ci din apucări si jefuiri, unele jertfe ca acestea, nu numai că nu le primeste Dumnezeu, ci încă si fata Îsi întoarce de la ele si le urăste, că nu ne porunceste ca să miluim din jafuri si din apucări. Că necurată si spurcată este o jertfă si o milostenie ca aceea si mai mult mânie si întărâtă pe Dumnezeu. De vreme ce si Cain, cele nedrepte ale sale aducându-le lui Dumnezeu, mai mult L-a mâniat pe El. Că aceasta este milostenia, să miluim pe slugile noastre, si nu să le muncim pe dânsele, iar ceea ce luăm pe nedrept de la unul, să dăm altuia, nu este milostenie, ci fătărnicie.

Cel ce voieste să se îmbogătească aici are nevoie de câstigurile cele nedrepte. Iar cel ce voieste să se îmbogătească în veacul cel viitor, acelasi, cele ce sunt ale lui, le dă la săraci. Acela se sârguieste să adune din lăcomie, iar acesta rîvneste, ca pe toti să-i miluiască. Acela, semănând pe pământ, îsi adună slavă rea, iar acesta, trimitând la ceruri, de îngeri este lăudat. Si încă si mai minunat lucru: pe cel lacom, nu numai cei asupriti îl urăsc, ci, îl urăsc si cei ce n-au primit vreun rău de la dânsul, văzând pe cei, cărora el le-a făcut rău. Si, de ar cădea acela în vreo ispită, aude de la toti mii de clevetiri. Iar pe cel milostiv, nu numai cei miluiti de dânsul, ci si cei nemiluiti îl iubesc, pentru facerea de bine ce s-a făcut de către dânsul. Iar, de i s-ar întâmpla lui vreo nenorocire, apoi, toti se roagă pentru dânsul, zicând: „Dumnezeule, fă cu el milă si-l slobozeste de necazul lui, ca să vină asupra lui cele bune.”

Văzut-ai oare, cum răutatea si pe cei neasupriti de dânsa, îi are vrăjmasi, iar milostenia, si pe cei nemiluiti, îi are ajutători si iubitori? Pentru aceea, dar, mai întâi, să ne păzim mâinile noastre de lăcomie si, mai mult, să le întindem a face milostenie. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

La Zoo

 Vizita la Gradina Zoologica Bucov

Dupa o perioada de pauza de cateva saptamanu am reluat activitatile cu copiii de la Centrul parohial Sfantul Gheorghe Nou din Ploiesti. Si, pentru ca o mamica ne-a oferit intrarea gratuita la Gradina Zoologica, am zis ca prima noastra intalnire sa fie acolo.

Desi se anunta o zi ploioasa (chiar cod galben de ploaie si vant), cat am privit noi animalutele, vremea a fost foarte placuta: nici soare puternic, nici nori care sa ne puna pe jar. Pe o astfel de vreme, parca si animalele erau mai voioase.

Cand am vazut bucuria copiiilor si cum se minunau la fiecare cusca, pe loc mi-a venit ideea de a-i pune sa faca un mic proiect despre fiecare animal, cu informatii si fotografii. Pentru ca proiectele sa nu fie despre acelasi animal, le-am urmarit reactiile si le-am spus la fiecare despre ce sa scrie. Bineinteles ca au fost cazuri cand am auzit: “Nuuuu, doamna! Nu-mi place, nu vreau! Nu fac!”

Ei bine, cand am auzit acel “Nu fac!”, am venit cu o provocare: proiectele vor fi citite si notate de persoanele care sunt alaturi de noi la activitatile Centrului. Cele mai bune proiecte vor fi premiate cu premii surpriza.

De la Gradina Zoologica ne-am plimbat prin frumosul parc, ne-am oprit pe iarba si copiii au savurat sandwich-uri aduse de mamica ce ne-a oferit si intrarea gratuita.

La final, toti m-au rugat sa mergem la trambulina gonflabila.

Am petrecut o dimineata minunata alaturi de ei. Cand am pornit spre casa, a inceput si ploaia.

Cuvant pentru preoti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Iuliu Vetranul si ale Sfintilor Sfintiti Mucenici Eladie si Terapont, episcopul Sardei si ale Sfantului Marturisitor Ioan Rusul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru preoti.

Datoria preotilor este ca, în acest fel, să poarte grijă de popor: mai întâi, să facă rugăciune, din tot sufletul, pentru oameni, după aceea de la moarte să-i apere si, în încercări, să-si pună sufletul lor pentru turma lui Hristos. Si, iarăsi, dator este preotul să ajute celor asupriti, să mângîie, la întristare, pe cei scârbiti, si să nu tină mânie. Iar de va tine preotul mânie, niciodată nu va aduce jertfă curată lui Dumnezeu, fiind răutate în inima lui. Deci, de nu se va împăca cu aproapele si de nu-si va lepăda răutatea sa, să nu se apropie de altar. Adu-ti aminte, cum a poruncit Domnul, zicând: „De vei aduce darul tău la altar, si, acolo, îti vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, să mergi, mai întâi, să te împaci cu fratele tău si numai atunci să-ti aduci darul tău.” Deci, să nu treci cu vederea porunca Domnului, ca să nu fii osândit.

Să nu te deprinzi cu înselăciunea, pe unul a-l înălta, iar, pe altul, a-l pogorî. Nici să cinstesti pe cel bogat, ca să te pună să stai mai sus, nici să treci cu vederea pe cel sărac, care nu are de unde să-ti dea daruri, ci, la fel, să-i socotesti pe ei. Iar clevetirile să nu le primesti si pe oameni să nu-i judeci numai din auzire. Că multi, din invidie, cu nedreptate clevetesc. Sau de-l vei afla, cu multă căutare, pe acela ce a gresit, să nu-l mustri, nici să-l vădesti pe el înaintea tuturor, până ce vei afla o vreme potrivită. Să nu te rusinezi de cineva. Două răutăti sunt, când vădesti pe cineva înaintea tuturor. Una, că păcatele cele vădite îl duc pe om la rusinare, dar în alte păcate îl aruncă. Si alta, că unii, fără de socoteală ocărâti fiind, aleargă îndată si-si fac seama. Deci, pentru aceste pedepse, dator este preotul să fie foarte blând si să ia aminte de turmă si, cu multă băgare de seamă, să îngrijească de mântuirea ei, iar, de va afla pe vreun om gresit, să nu-l izgonească pe el îndată din biserică, ca să nu-l răpească satana si să-l tragă la sine. Căci, dacă se va despărti, fără de socotintă, de preot si de-l va răpi pe el satana, apoi, nu se va mai depărta de la el niciodată. Drept aceea, nu se cade preotului, a despărti sau a blestema pe cineva. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara este o zi inchisa, dar placuta. Ieri a plouat toata ziua, azi doar dimineata putin. O vreme numai buna pentru odihna si relaxare, lucru pe care l-am facut si eu cand am ajuns de la serviciu, mai ales ca saptamana trecuta a fost o saptamana maraton. Seara, a fost o ploaie măruntă și deasa.

Sunt recunoscatoare:

– Pentru faptul ca genunchiul sotului s-a prezentat foarte bine la controlul anual. Recomandarea medicului a fost, mai multa miscare;

–     Ca duminica m-am jucat toata ziua cu nepotii;

–  Pentru faptul ca am reluat activitatile de la Centrul Educational, dupa o pauza de cateva saptamani. Am fost cu ei la Gradina Zoologica si la o plimbare prin parc

Bucatarie: lavrac cu lămâie la cuptor

Mesteresc: - avand in vedere ce săptămâna a fost, nu am reușit să meșteresc nimic, nici măcar în mașină.

Citesc - "Ceea ce nu poate fi ascuns" de Agnes Martin Lugand.

Urmaresc – si la acest capitol stau la fel ca la meșterit. Nimic.

Am inceput postarea când am venit de la serviciu, după ce am reușit să mă odihnesc puțin, însă o termin abia acum.

La final, o fotografie. Așa arăta cerul vineri seara pe Autostrada Ploiești -Bucuresti.

Și un citat pe care l-am primit și mi-a plăcut.

 

Cuvant al Sfantului Efrem Sirul

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Carp si Alfeu si ale Sfintilor Mucenici Averchie si Elena, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre smerita cugetare.

„Iubite, dacă vreodată gânduri spurcate ar tulbura mintea ta, să nu deznădăjduiesti, ci adu-ti aminte de îndurările lui Dumnezeu. Că un căpitan de corabie nu e mustrat pentru că a lăsat valurile să lovească în corabia sa, ci pentru că s-a lenevit si nu s-a luptat împotriva valurilor si n-a scăpat la limanul ce sta înaintea sa. Iar îndurările lui Dumnezeu sunt limanul acesta.

Că, dacă vrăjmasul ridică împotriva noastră tulburare de gânduri necurate, pe care ne este rusine a le pomeni si ne zice: Ai pierit, nu mai este, pentru tine, nici o nădejde de mântuire, vrând să ne cufunde întru deznădăjduire, tu să nu te încrezi în cele zise de el, ca să nu-ti sperii sufletul. Ci, cu cât el îngreuiază, cu deznădejdea, sufletul tău, cu atât noi să-l usurăm, cu nădejdea celor ce vor să fie, aducându-ne aminte de îndurările lui Dumnezeu. Deci, când zic ei către noi: Ai pierit, nu mai poti să te mântuiesti, noi să zicem către ei: Având pe Dumnezeu îndurat si îndelung-răbdător, nu vom deznădăjdui de a noastră mântuire; că Cel ce a zis: „Nu numai de sapte ori a ierta aproapelui, ci de saptezeci de ori câte sapte”, Acela, cu mult mai mult, va lăsa păcatele celor ce asteaptă mântuirea Lui.

Deci, căzând ei în această parte, în altă parte aleargă, zicând: îndurat si mult milostiv, mult răbdător fiind Dumnezeu, Care iartă păcatele, pentru ce nu vă îndulciti, mai mult, din dulcetile lumii, că, dupa aceea, vă veti pocăi? Să zicem si noi către ei: Ccea ce am făcut, am făcut. Iar acum, fiindcă Scriptura mărturiseste că este ceasul cel mai de pe urmă, să luăm aminte la acest ceas, să nu ne lenevim de mântuirea noastră, si nimic rău să nu mai facem înaintea Domnului. Că te-ai asemănat unui bărbat ce stă sub un copac si când s-au adunat asupra lui fiarele cele sălbatice, el se suie sus si fiarele nu-l ating pe el. Socoteste, dar, copac, frica de Dumnezeu, si-ti va fi darul ajutător tie, în toate căile în care vei merge, si vei surpa pe vrăjmasii tăi, dedesubtul tău.

Asa se cade a călători credinciosii întru această viată. Dacă s-ar întâmpla nouă bucurie, ori sporire, ori daruri, să socotim că, nu departe, stă întristarea, iar, când ar veni asupra noastră întristarea, să asteptăm bucuria, care este aproape de noi. Să luăm pildă pe cei ce călătoresc pe mare, că acestia, când se ridică asupra lor vânt si furtună cumplită, nu deznădăjduiesc de a lor mântuire, ci se împotrivesc valurilor, bună alinare asteptând. Iar, când se împărtăsesc de liniste, vifor asteaptă. Pentru aceea stau de veghe totdeauna, ca nu cumva, năpraznic, ridicare de vânt făcându-se, să-i afle pe dânsii negătiti si să-i răstoarne pe ei în mare. Asa se cade, ca si noi să luăm aminte la amândouă. Că ceea ce se asteaptă, de va veni, nu înspăimântă pe cel ce o asteaptă, că nu-l află nepregătit. Deci, când se întâmplă nouă necaz sau strâmtoare, ajutor să asteptăm de la Dumnezeu, ajutor care se va face nouă, ca nu cumva, zăbovind necazul, să ne pricinuiască nouă moarte, ea si când nu ar fi nădejde de mântuire pentru noi. Asemenea, si când se face nouă bucurie, necaz să asteptăm, ca nu, prin bucuria cea multă, să uităm plânsul.” Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru a treia aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre doi frati ce erau în vrajbă.

În vremile prigoanelor, când erau chinuiti si ucisi crestinii, pentru credinta întru Hristos, au fost prinsi, atunci, si doi frati călugări si au fost aruncati în temnită, urmând ca, a doua zi, să-i scoată, să-i chinuie si să-i omoare. Si acesti doi frati aveau vrajbă si pizmă unul cu altul. Deci, fiind ei în temnită, unul din ei, umilindu-se în inima sa, a zis celuilalt: „Frate, iată, mâine ne vor scoate pe noi la judecata lor, si ne vor chinui si ne vor omorî si vom merge către Domnul. Pentru aceasta, dar, vrajba si pizma ce a fost între noi, si acum mai este, se cade să o lăsăm si să ne împăcăm si să ne iertăm unul pe altul, acum, mai înainte de moartea noastră, ca să luăm, curati fiind, chinurile si moartea pentru credinta si dragostea lui Hristos si, asa, ne vom învrednici să luăm cununile mucenicesti, din mâinile lui Hristos, si vom fi primiti în ceata mucenicilor.” Si acestea zicând, i-a făcut lui metanie, după obiceiul călugăresc, zicând: „Iartă-mă, frate, si să fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu.” Iar acela, fiind biruit de vrăjmăsească pizmă, n-a vrut nicidecum să-l ierte.

Iar a doua zi, dacă s-a făcut ziuă, i-au scos pe ei din temintă la judecată. Deci, acela care n-a vrut nicidecum să se împace si să ierte pe fratele lui, văzând că vor să-l taie, înspăimântându-se, s-a lepădat de Hristos. Iar pe fratele său, care credea în numele Domnului, l-au tăiat. Iar pe cel ce s-a lepădat de Hristos, l-a întrebat dregătorul zicând: „Pentru ce ieri nu te-ai lepădat de Hristos, ca să nu te fi chinuit?” Răspuns-a lui acela: „Când am lăsat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am împăcat cu fratele meu, atunci si ajutorul Lui m-a lăsat si m-a părăsit pe mine si, rămânând gol de dânsul, m-am lepădat de Hristos.” Deci, aceasta stiind-o fratilor, împăcati-vă si întru dragoste să petreceti, ca aici, cu plăcere dumnezeiască vietuind, vesnicelor bunătăti părtasi să ne facem. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Despre voia libera

 Pentru rugaciunile Sfantului Simeon din Muntele Minunat, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre voia liberă a omului.

Pricina pentru care a fost făcut omul stăpân pe sine, este că, asa ne-a iubit Stăpânul Hristos, să fim liberi; ca, adică, numai cu voia noastră să-L iubim si voia Lui să o facem, iar nu siliti. Că, si tu nu primesti cu bucurie să-ti fie slugă cineva, atunci când îl tii pe el legat în obezi, ci când el, după a sa voie, te slujeste si te iubeste pe tine. Apoi, cu atât mai mult, Dumnezeu nu voieste si-i pare rău de răutătile noastre si nu încetează, învătându-ne pe noi, prin Sfintele Scripturi si prin prooroci. Asa si Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se, ar fi putut, adică, să piardă pe toti cei ce gresesc si se abat de la Dânsul; dar nu aceasta iubeste El, ci ca, de voia sa, fiecare din noi să ne lipim de Dânsul. Pentru aceasta, si osânda a rânduit-o, dar si Împărătia a făgăduit-o. Că, adică, singuri să ne alegem nouă însine ori Raiul, ori osânda, fiindcă suntem făcuti de Dumnezeu, de sine stătători, ca, ori de ne mântuim, ori de pierim, cu voia noastră să fie.

Multi zic că, adică, din firea noastră, suntem mâniosi sau desfrânati si de aceea, nu putem noi să ne păzim de acestea. Dacă-i asa, atunci spune-mi mie: De te-ai afla furând, sau desfrânându-te undeva si ai vedea pe cineva trecând alături, oare ai zice că de nevoie si din fire faci asa? Nu, ci îndată ai fugi si ai înceta de a face răul acela. Si dacă frica omenească a putut schimba ceea ce se făcea, apoi, cu atât mai mult, nu o va schimba frica de Dumnezeu, Care va să judece viii si mortii? Spune-mi mie, dar, când asupra slugii sale se mânie stăpânul si-l bate, si îi spune cuvinte rele, pentru ce sluga aceea rabdă si nu se răzbună? Acela rabdă, stiindu-se vinovat în fata omului, ci lui Dumnezeu vinovati suntem; pentru aceea, dar, rabdă, frate, învinuirile si ocările si nu te răzbuna.

Deci, de credeti în Dumnezeu, fratilor, sârguiti-vă să faceti cele plăcute Lui. Pentru că, dacă mintea fiecăruia va sta înaintea lui Dumnezeu, atunci rob îi va fi ei trupul. Iar dacă cineva îsi iubeste trupul, unul ca acela toate voile lui i le face si nu va mosteni Impărătia Cerului si nu se va putea mântui. Iar pe noi, învrednicească-ne Dumnezeu, ca să facem toate faptele cele bune si să câstigăm mila de la Dânsul. Că a Lui este slava în veci, Amin.

(Proloage)

Despre post

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Mihail Marturisitorul, episcopul Sinadei si ale Sfintei Mironosite Maria lui Cleopa, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul, despre cum să petrecem zilele postului.

Fratilor si părintilor, bun este postul, numai de va avea si pe însotitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt: pacea, buna voire, buna ascultare, blândetea, milostivirea si toate celelalte, câte sunt în îndreptările bunătătii. Ci diavolul, ca un vrăjmas si tulburător al mântuirii noastre ce este, ce mestesugeste si ce iscodeste? Toate cele potrivnice pune în postitori si îi face pe ei să fie obraznici si să întoarcă vorba, aspri, mâniosi, iuti, măreti în zadar, pizmuitori, grăitori de cele urâte. Si în ce chip? Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multă vătămare si pagubă din patimile acestea, decât folosintă prin postirea lor. Ci noi să cunoastem întelegerile si mestesugirile lui si să petrecem aceste cuvinte si, totdeauna, cu pace, cu blândete si cu liniste, suferind fiecare pe cei multi; cu dragoste, cunoscând că, o postire ca aceasta, este plăcută si bine primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orisicâtă osteneală vom face, ea va fi zadarnică si ne alegem numai cu greaua pătimire a postului.

De trebuintă este, dar, să postim, pentru că postul vestejeste trupul, iar sufletul îl împuterniceste, îl înnoieste. Că pe cât omul nostru, cel din afară, slăbeste, pe atât cel dinlăuntru, se înnoieste, din zi în zi, precum grăieste Apostolul. Si usurinta cea de un ceas a necazului, ne pregăteste nouă multă multime a slavei celei vesnice, în ceruri. Deci, socotind si aducându-ne aminte de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm ostenelile bunătătii, cu îndelungă-răbdare, multumind lui Dumnezeu, Tatăl, că ne-a învrednicit pe noi să avem parte cu Sfintii, întru lumină, si ne-a izbăvit pe noi din stăpânirea întunericului si ne-a mutat întru împărătie.

Au nu ne împărtăsim în toate zilele din preacuratul Său Trup si Sânge? Si ce altceva ar fi mai dulce decât Sfânta Împărtăsire, care dăruieste viată vesnică, celor ce se împărtăsesc cu constiinta curată? Au nu vorbim în toate zilele si noptile împreună cu dumnezeiescul David si cu ceilalti Sfinti Părinti si luminători ai Sfintei noastre Biserici? Ce altă mângâiere a sufletului, mai mare decât aceasta, este? Au nu ne-am despărtit si am iesit din prietesugul lumii celei mincinoase si din rudeniile noastre cele după trup, pentru Domnul? Ce altă viată, iarăsi, ar fi mai fericită sau mai înaltă decât aceasta, că vietuirea noastră este în ceruri, de unde asteptăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba trupul smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul măririi Lui, prin lucrarea care I-a supus Lui toate? Deci, fratilor, să avem bucurie si veselie, defăimând si călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că tot trupul este ca iarba si toată slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea el a căzut, iar lucrul bunătătii rămâne în veac.

De pătimeste rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăieste Scriptura. Dacă, altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea rea a păcatului, de vreme ce si diavolul nu conteneste niciodată lupta cu noi, să rabde, auzind pe cela ce grăieste: “Fericit este acela care rabdă ispita, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vietii, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El.” Dacă pe acestea le cunoasteti, a zis Domnul, fericiti sunteti de le veti face. Acestuia slavă în veci. Amin.

 

(Proloage)

Cuvant catre judecatori

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei si cei impreuna cu el, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt către judecători, ca să judece cu dreptate.

Să întelegi bine pricina si cu dreptate să judeci si drept să o descurci. Nu-ti este tie de folos să iei mită. Să nu dai dreptate celui nedrept, chiar si prieten de-ti va fi. Si să nu asupresti pe cel drept, pentru că judecata lui Dumnezeu dreaptă este. Măcar si frate de-ti va fi, să nu-I dai dreptate, când nu are si pe cel drept să nu-l judeci cu patimă. Că, de la Dumnezeu se pogoară plată, spre casa celor ce judecă strâmb. Si, pentru lacrimile celor drepti, cu moarte rea îi ucide si pe fiii lor în robie îi risipeste, iar ei însisi, după moarte, în osândă vor fi chinuiti, cu dreapta judecată a lui Dumnezeu, când va veni să înnoiască pământul.

De acestea aducându-ti aminte, teme-te si să nu primesti clevetirile celor ce-ti soptesc în taină. Să nu te iubesti asupra celui nevinovat, nici să nu te aprinzi cu mânie când judeci. Pe sărac si pe văduve să nu-i nedreptătesti. Nici să nu te mândresti cu dregătoria stăpânirii tale, că de la Dumnezeu îti este dată tie.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Efrem

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Petru, Dionisie si Paulin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, că se cade, cu tot dinadinsul, a citi Sfintele cărti.

Frate, când va năpădi asupra ta vreun gând viclean, să-ti scoti sabia ta, adică să-ti aduci aminte de frica lui Dumnezeu si vei tăia toată puterea vrăjmasului. Iar, în loc de trâmbite, să ai dumnezeiestile Scripturi, că, precum trâmbita cheamă pe ostas, asa si Sfintele Scripturi, strigându-ne pe noi, ne adună gândurile la frica lui Dumnezeu. Si iarăsi, precum trâmbita ce sună în vreme de război scoală si îndeamnă pe ostas, ca să lupte cu potrivnicul, asa si dumnezeiestile cărti ne îndeamnă să avem silintă spre bunătătile duhovnicesti si ne întăresc împotriva patimilor. Drept aceea, frate al meu, să te silesti, ca, adeseori, să le citesti pe ele, ca să-ti adune gândurile, pe care le risipeste vrăjmasul, cu mestesugul său cel rău. Trezeste-te iubitule, trezeste-te cu stăruintă, sârguieste-te ca, de-a pururea să te silesti la citire, ca să te învete cum să scapi de cursele vrăjmasului si să gusti din vesnica viată. Că citirea dumnezeiestilor cărti ridică si întelepteste mintea cea înselată si-i dăruieste ei întelegere dumnezeiască. Pentru că scris este: „Opriti-vă si cunoasteti că Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 45. 10).

Să stii frate al meu, că dumnezeiască întelegere va lua acela, care, cu adevărată inimă, păzeste dumnezeiestile Scripturi. Drept aceea, iubitule, să nu fii nebăgător de seamă pentru sufletul tău, ci să te silesti la citire si la rugăciune, ca să ti se lumineze sufletul tău si să te faci desăvârsit cu totul, întreg si sănătos. Că Duhul Sfânt este cel ce zice tie: Fii ca un cerb, însetând si dorind a veni la izvoarele apelor, spre dumnezeiestile Scripturi, ca, adică, să bei din ele, ca să-ti stingă tie setea, care te arde. Au, nu stiti, iubitii mei, că la nunta Fiului Său, ne-a chemat pe noi Împăratul împăratilor si Domnul domnilor? Deci, pentru ce ne lenevim si nu ne sârguim să câstigăm haine curate, si făclii luminoase si untdelemn în vasele noastre? Că, gol, nimeni nu va intra acolo. Iar de va îndrăzni cineva să intre, neavând haină de nuntă, stiti ce va pătimi unul ca acela; că va porunci, adică, Împăratul să-i lege lui mâinile si picioarele si, întru întunericul cel mai de afară, să-l arunce, unde este plânsul si scrâsnirea dintilor.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Andronic si sotia sa, Iunia si ale Sfintilor Cuviosi Nectarie si Teofan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre betie si despre pocăintă.

Vă rog, pe voi, toti oamenii, cei ce voiti a vă pocăi către Dumnezeu, să vă păziti de vinul cel mult, că el atâtă poftele în oameni si goneste din suflete frica de Dumnezeu. Cereti de la Dumnezeu să vă dăruiască vouă frica Sa, care să gonească din suflete poftele cele ce vă încearcă si vor să vă despartă pe voi de Dânsul.

Ia minte la tine, de-ti va zice tie gândul, că fratele tău are ceva împotriva ta, să nu zăbovesti, ci, mergând la el, te împacă si, de ai avea vreun gând asupra lui, iartă-i lui, cu umilintă, si să nu fii aspru cu el. Că toti suntem îndemnati de aceeasi pizmă drăcească, să tinem mânia asupra fratelui nostru. Dar, nouă ni s-a poruncit, ca totdeauna, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Iar, de sărăcia cea mare, să nu ne îngrijim, ci să ne încredintăm lui Dumnezeu cu toată inima.

 

(Proloage)

Despre mandrie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Sila, paisie si Natan de la Sihastria Putnei si ale Sfantului Teodor cel Sfintit, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre mândrie.

Precum răsadul si pometul cel necurătit de crengi uscate nu poate să crească, asa si omul mândru nu poate să se mântuiască; dacă nu-si va curăti mândria prin smerenie si prin pocăinta cea plecată. Că la înăltime se suie sufletul celui mândru, iar, de acolo, întru adâncul iadului se pogoară. Deci, precum rodul cel putred, netrebnic este grădinarului, asa rugăciunile celui mândru neprimite sunt la Dumnezeu. Sufletul celui mândru nu are parte cu Dumnezeu, ci, dracilor bucurie se face. Că, pentru mândrie, au fost lepădati îngerii din cer si diavoli s-au făcut. Gândul cel smerit la ceruri urcă pe om si, împreună cu îngerii a dăntui îl face, iar mândria îl pune în rândurile dracilor.

Rugăciunea celui smerit vine la Dumnezeu, iar a celui mândru, mânie pe Dumnezeu si, precum greutatea de roduri rupe ramurile, asa mândria pierde sufletul cel îmbunătătit. Omul cel mândru este ca pomul ce nu are rădăcină si degrabă cade, asa si cel mândru, în prăpastia iadului se pogoară. Pentru ce te înalti, omule, tină fiind si cenusă, pentru ce cu mândrie iscodesti, o, necunoscătorule, de esti mare cu dregătoria, să ai smerenie să nu dispretuiesti pe nimeni. De păcate străine să nu întrebi, ca să fii slăvit în ziua judecătii si să nu lasi scârbit pe cel ce plânge ca să nu ti se treacă cu vederea rugăciunile tale.

Omule sărac, cine te-a zidit pe tine, s-au de unde esti luat? Întru ce îti pui nădejdea, că nu te temi de Dumnezeu, ci, te mândresti si, prin trufie, rău îti pierzi sufletul tău? Pentru ce te umfli ca o picătură de ploaie, că pe pământ esti, si nu după multă vreme, în pământ, iarăsi, vei merge; acum mândru, iar, după putin, hrană viermilor. O, omule, cunoaste-ti neputinta ta si nu te mândri! A lui Dumnezeu zidire fiind, nu te lepăda de Ziditorul tău. Cercetează firea ta, si vezi pe rudeniile tale, pentru ca si ei; de aceasi fire sunt. Si nu te lepăda; din mândrie, de firea ta. Măcar de ai fi tu bogat, iar acela ar fi sărac, înaintea lui Dumnezeu, acela poate fi mai sus decât tine. O, bogatilor, nu vă mândriti cu averile voastre, cu cele stricăcioase nu vă Iăudati. Dumnezeu singur este bogat, având bogătie nestricăcioasă, căci averea voastră nu este a voastră. Până este liniste, rânduiti-vă în pace, cele spre mântuirea voastră. Pentru că bogătia omului îi este dată spre izbăvirea lui. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Seara de film

 Cea mai frumoasa fata din lume

Relaxarea a continuat duminica seara când am  urmarit pe Netflix “Cea mai frumoasa fata din lume”, o productie indoneziana a anului 2025, o frumoasa poveste de dragoste, dar, in acelasi timp si o lectie de viata.

Reuben este fiul unui magnat din domeniul televiziunii. Desi pare un tip nepasator, care duce o viata de playboy, de fapt este un tip care propune multe lucruri interesante, fara a fi insa ascultat de tatal lui.

Kiara este o tanara foarte simpatica si isteata, cu multe idei interesante, asistenta de productie, care doreste sa devina producator pentru a-si indeplini un vis: sa isi achizitioneze un apartament.

Tatal lui Reuben moare pe neasteptate, in urma unui infarct, iar testamentul acestuia ii aduc pe cei doi tineri impreuna. De ce? In ce imprejurari? Va las pe voi sa aflati raspunsul urmarind filmul.

Va las sa aflati si care este cea mai frumoasa fata din lume. Eu am rămas uimită când am aflat, nu mă așteptam la mesajul transmis.

Este un film relaxant si decent pe care il recomand tuturor, insa in special tinerilor.

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei si ale Sfantului Cuvios Pahomie cel Mare, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.

Doi frati trupesti au venit să locuiască într-o mănăstire. Unul era postitor, iar celălalt si-a ales ascultarea. Si orice-i zicea lui părintele făcea fără de îndoială, că de multe ori îi zicea: „Mănâncă dimineata.” Si el mânca. Si iar zicea: „să nu mănânci până seara”. Si nu mânca. Si la alte asemenea, orice i se poruncea, cu bucurie împlinea. Si pentru ascultarea lui era vestit la toti din mănăstire.

Si, pizmuindu-l pe el, fratele lui, a zis întru sine: „Îl voi ispiti pe el de are ascultare.” Si venind la părintele, a zis: „Trimite, cu mine, pe fratele meu, ca să facem, împreună, cutare treabă.” Si l-a slobozit pe el staretul. Deci, dacă a venit la râu, întru care era o multime de crocodili, a zis postitorul către fratele său: „Pogoară-te în râu si treci.” Si s-a pogorât si au venit crocodilii si-i lingeau trupul lui si nu l-au vătămat. Si, văzând postitorul, i-a zis: „Iesi din râu.” Si a iesit nevătămat. Deci, călătorind ei, au aflat un trup lepădat pe cale si a zis postitorul: „De am avea o haină veche, am pune-o peste el.” Răspuns-a fratele: „Mai bine să ne rugăm, poate cumva va învia acesta.” Si au stat la rugăciune si, rugându-se el, a înviat mortul. Si se lăuda postitorul, zicând: „Pentru postirea mea a înviat acesta.” Dar a descoperit Dumnezeu părintelui mănăstirii toate. Si dacă s-au întors, a zis staretul către postitor: „De ce ai ispitit asa pe fratele tău, până la râu? Că, iată, pentru ascultarea lui a înviat Dumnezeu mortul.” Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-VERDE

 In gradina

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului si ale Sfantului Mucenic Isidor din Hios, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce zic că nu se pot mântui în lume.

În stiintă să ne fie, că nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, îl mântuieste, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu. Că nu este ajutor nici din dregătoria cea cinstită, nici din locul cel sfânt, pentru cel ce nu face porunca lui Dumnezeu. Că, ce dregătorie este mai mare decât dregătoria lui Adam, cea fără de moarte, sau ce loc este mai frumos, decât Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu? Si, dimpotrivă, ce este mai de ocară, decât gunoiul, pe care sezând Iov a păzit porunca lui Dumnezeu si în Rai s-a sălăsluit? Iar, Saul, la împărătie fiind si în palate de mult pret stând, si viata aceasta a pierdut-o si nici pe cealaltă n-a câstigat-o. iar Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fără de lege, făcând poruncile lui Dumnezeu, s-a mântuit si cunună cu sfintii a luat. Si de va zice cineva, că nu se poate mântui în lume, cu femei si cu copii, unul ca acela, cu nebunie se înseală, că, pretutindeni, ne primeste pe noi Dumnezeu, dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuieste, nici nu osândeste, ci, pe fiecare, faptele îl osândesc, sau îl mântuiesc.

Deci, măcar că în lume petrecem, o, fratilor, să nu ne deznădăjduim chiar de am si gresit cu ceva, ci, iarăsi, prin pocăintă, să alergăm la Dumnezeu, si să fim milostivi si darnici cu cei săraci si neputinciosi, din averile noastre. Căci, mai mult pentru unii ca acestia ti-a încredintat tie Dumnezeu averea, că ea cu nimeni nu s-a născut împreună. Pentru aceea, să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult ajutor este sufletului tău, adică, a da cu mâna ta. Si să nu ai martori lângă tine, când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale, să nu le treci cu vederea. Mai întâi, pe cei din casa ta, si pe rudeniile tale, fără de grijă să-i faci, apoi, după acestia, si la altii să faci milostenie. Că este fătărnicie, ca, la săracii cei străini să împarti milostenie, iar neamul tău, sau cei din casa ta să fie goi, desculti si flămânzi. Deci, cum zici că te îngrijesti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijesti? Cum, dar, îi vei duce pe dânsii la frica lui Dumnezeu, atâta timp cât îi necăjesc pe ei trupestile neajunsuri? O, câtă nepricepere si câtă inimă rea!

Au n-ati auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieste sufletele robilor săi si nu-si lasă neamul său în nevoi”. Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe altii vei milui, îti va zice tie Domnul: „Fătarnice, orbitule de răutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tău si atunci vei vedea să scoti si gunoiul fratelui tău. Deci, auzind acestea acum, asa, să miluiesti pe cei de aproape ai tăi si să te îngrijesti de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu fată de tine. A Căruia este slava în veci! Amin.

 

(Proloage)