Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Teodor Stratilat si ale Sfantului Proroc Zaharia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului, Părintelui nostru Nifon, cum putem, la suflarea cea mai de pe urmă, cu pocăintă, cu lacrimi si milostenie, să plăcem lui Dumnezeu.

A văzut Cuviosul Nifon doi îngeri înăltând un suflet la cer. Iar după ce s-au apropiat de vama desfrânării si de alte vămi ale păcatelor, au început cei mai mari draci de la vamă să se mânie si să se tulbure, zicând: „Cum de îndrăzniti voi să treceti sufletul acesta pe lângă noi, fiindcă al nostru este?". Grăit-au îngerii către dânsii: „Cum să fie al vostru si ce semn aveti pe el, spuneti-ne nouă.". Zisu-le-au lor aceia: „Până la moarte, răutătile toate le-a făcut. Si, iată, sufletul acesta este robit de patimi si a murit fără de pocăintă si nu s-a lăsat, de păcate nicidecum, până ce a murit, rob fiind păcatului, si lucrător al nostru a fost până acum”.

Atunci, a grăit unul din îngeri lui Dumnezeu: „Într-adevăr, noi nu vă credem nici pe voi, nici pe tatăl vostru, diavolul, că de toată minciuna sunteti plini, viclenilor. Să se cheme aici îngerul, căruia la Sfântul Botez i s-a dat lui spre păzire, si acela va spune adevărul." Iar după ce-l chemară acolo, l-au întrebat pe el îngerii: „Să ne spui nouă, sufletul acesta căitu-sa de fărădelegile sale, sau întru păcate a murit?”. Răspuns-a îngerul si a zis: „Eu nu sunt om, nici duh viclean si nu voiesc să spun minciună, ca toti acesti draci. Ci, întru slava Domnului nostru Iisus Hristos, vă spun vouă, că, din ceasul când a început a se îmbolnăvi, de atunci a început a lăcrima, mărturisindu-si păcatele sale. Si, întinzându-si mâinile sale la cer, se ruga lui Dumnezeu si, pentru că l-a iertat, Dumnezeu îl stăpâneste. Slavă judecătii Lui celei drepte.” Si, auzind, îngerii cei purtători de lumină îsi râdeau de diavolul si de dracii lui.

Apoi, dracii au răspuns, zicând către îngeri: „Dacă se cade să fie mântuit acesta, apoi toată lumea va primi mântuire si toti păcătosii; si în zadar ne ostenim noi.”. Atunci, iarăsi le-au zis lor Sfintii îngeri: „Luati aminte ticălosilor, că oricâti ar fi cei care, din tinerete, au gresit, dar pe urmă s-au mărturisit si s-au pocăit, apoi să stiti că de toate acele păcate, pe toti i-a iertat Dumnezeu. Si măcar că de au mai si căzut în oarecare răutăti, dar îndată lăcrimând, pocăindu-se, suspinând, si făcând milostenie la săraci, acestia, degrabă au primit iertăciune. Deci, ce vi se pare vouă, ticăloase fiare cumplite, oare se cade să câstige mântuire sufletul acesta, sau nu? Însă să stiti că Dumnezeu le este judecător acelora care, prin pocăinta îsi aruncă nădejdea spre Dânsul. Si acestea ne-au iesit nouă la lumină prin pocăintă. Si tot ce se arată în Dumnezeu, lumină este.” Drept aceea, câti oameni îsi mărturisesc cu lacrimi păcatele lor înaintea lui Dumnezeu, cu smerenie multă si cu suspinuri si se căiesc de lucrurile rele, primesc de la Milostivul Dumnezeu iertarea păcatelor lor. Iar cei care întru fărădelegi vor muri, tăinuindu-le fată de Dumnezeu si nemărturisindu-le, acelora Dumnezeu le este judecător si-i va mustra în vecii cei nesfârsiti.”.

Acestea zicându-le, îngerii au rusinat duhurile cele viclene. Si asa sau dus spre portile ceresti si s-a mântuit sufletul acela. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)