Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Onisim si ale Sfantului Mucenic Maior, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre Iov, despre iubirea de săraci.
Ascultati ce grăieste
Scriptura despre Iov, câtă avere avea, cirezi de boi si oi, si cămile, si toată
cealaltă avere pe care Dumnezeu o încredintase lui Iov, pe toată a ars-o focul.
Si Iov n-a zis nici un cuvânt de răzvrătire, ci, „Domnul a dat, Domnul a luat”.
Ascultă si vezi, el atât de multe pierzând, n-a defăimat, ci, când le-a primit,
a lăudat pe Dumnezeu, iar când s-au luat de la dânsul, nu s-a jelit. Iar
oamenii, cei de acum, când primesc si iau, nici nu-si aduc aminte de Acela ce
le-a dat lor, iar când le pierd si se păgubesc, atunci încep a defăima pe
Făcătorul, numărându-si vredniciile lor. De au dat vreo măsură de grâu, sau o
pâine la săraci, de au aprins o lumânare la biserică, sau de au adus spre
jertfă un ied, apoi le pomenesc si zic: „Am făcut aceste fapte bune de ce, dar,
au venit asupra noastră aceste răutăti?”, însă, se cade nu numai să nu
pomenesti acele mici fapte bune, ci, mai vârtos, să-ti aduci aminte de cele mai
de seamă porunci ale Legii, pe care nu le-ai făcut. Ai aprins, adică, o
lumânare în biserică, bine; dar iată a intrat în biserică si săracul, suspinând
cu lacrimi din pricina ta, si ti-a stins strălucirea lumânării tale. Sau ai dat
cutărui sărac o pâine, ceea ce si eu adeveresc, dar adu-ti aminte că turmele
oilor tale au mâncat toată secerătura săracului. Drept aceea, asupresti mult si
faci putine bunătăti. Apuci mult si dai putine.
De voiesti să nu fii
învinuit, apoi nu năpăstui pe cel sărac, nici pe semenul tău. Pe cei scăpătati
nu-i nedreptăti, pe văduve nu le asupri, pe sărac nu-l trece cu vederea, de la
vecini să nu-ti întorci fata, pe prieteni să nu-i înseli, pe cei bătrâni să
nu-i mânii, pe părinti să-i cinstesti, de biserică să nu te desparti, de
desfrânare să te depărtezi, de iubirea de arginti să te păzesti. Iubirea fată
de frati să nu o uiti, vătămarea răutătii să o gonesti din inima ta si
dragostea să ti-o sădesti în inimă. De iubirea de străini să nu te lepezi, si
de la adevăr să nu te depărtezi. De clevetiri să fugi departe, smerenia să o
iubesti, de sfadă să te îngretosezi.
Acestea toate să le
păzesti si nu te va cuprinde pe tine răul si, măcar de ar si năvăli, dar tu să
nu hulesti. Acestea toate le-a făcut Iov, sluga Domnului, când au năvălit
asupra lui relele acelea, iar el n-a defăimat, ci a lăudat pe Dumnezeu zicând:
„Fie numele Domnului binecuvântat în veci.”. Deci, de ar fi cineva bolnav sau
din bogătie ar cădea, si de l-ar primi cu răbdarea acestuia, apoi si cununii
aceluia vrednic va fi, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine
slava! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu