Cuvant din Apostolicesti hotarari

 Pentru Intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din apostolicestile hotărâri, despre cum se cuvine a vietui.

Asezătorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui Dumnezeu: „Iată, am dat înaintea fetei voastre, calea vietii si calea mortii; deci, să-ti alegi tie viata, ca să fii viu”. Dar noi, urmând mai ales învătătorului Hristos zicem: „Două căi sunt: una a vietii, iar alta a mortii”. Deci, întâi este calea vietii, care pune lege asa: „Să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău si pe aproapele tău, ca pe tine însuti si, pe scurt, ceea ce nu voiesti pentru tine însuti, aceea nici altuia să nu faci”.

Să binecuvântezi pe cei ce te blestemă pe tine; roagă-te pentru cei ce te mânie pe tine. Să iubesti pe vrăjmasii tăi. Că ce folos vă este vouă, zice, dacă iubiti pe cei ce vă iubesc pe voi, că si păgânii asa fac. Lasă-te de poftele tineresti. De te va lovi cineva peste un obraz, să-i întorci lui si pe celălalt. De te va lua pe tine cineva cu sila o stadie de loc, mergi cu dânsul două. Celui ce vrea să se judece cu tine, ca să-ti ia haina ta, să-i lasi lui si cămasa. Si, de la cel ce-ti ia ale tale, să nu le ceri. Celui ce cere, dă-i, si, pe cel ce voieste să se împrumute de la tine, să nu îl respingi. Să te sârguiesti a da tuturor ceea ce este drept si din ostenelile tale cele

drepte. Să cinstesti pe sfinti. Să nu ucizi. Să nu desfrânezi. Fereste-te de păcatul sodomiei, pentru că blestemat este tot cel ce face unele ca acestea, că nu va fi, între fiii lui Israel, cel ce se desfrânează. Să nu furi, pentru că Acan, furând în Ierihon, ucis cu pietre a plecat din viată, iar Ghiezi, mintind pentru furtisag, a mostenit lepra lui Neeman. Iuda, furând bogătia cea pentru săraci, a vândut si pe Domnul si, căindu-se, s-a spânzurat. Iar Anania si Safira, furând din ale lor si ispitind pe Duhul Domnului, îndată au murit, după cuvântul lui Petru, Apostolul.

Să nu vrăjesti, să nu otrăvesti, să nu faci farmece, pentru că fermecătorul zice, nu face vii, ci ucide pe prunci în pântece; toată zidirea care a primit suflet de la Dumnezeu, fiind ucisă cu nedreptate, se va răzbuna. Să nu poftesti tarina aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul lui. Să nu-l asupresti pe el cu jurăminte, că s-a zis: „Să nu juri strâmb”. Să nu clevetesti, că cel ce cleveteste mânie pe Cel ce l-a făcut pe el. Să nu fii pomenitor de rău, că osânda pomenitorilor de rău este moartea. Să nu fii limbut, că omul limbut nu se va îndrepta pe pământ, si curse tari îi sunt omului buzele lui. Fereste-te să nu-ti fie cuvântul tău desert. Pentru tot cuvântul zadarnic, vei da răspuns si din cuvintele tale sau te vei îndrepta, sau te vei osândi.

Să nu minti, că va pierde Domnul pe toti cei ce grăiesc minciună. Să nu jefuiesti pe fratele tău. Să nu fii fătarnic, ca să nu-ti fie partea ta rânduită cu fătărnicii. Să nu te mândresti, că Domnul stă împotrivă celor mândri. Să nu te rusinezi de cei de fată, la judecată, că a Domnului este judecata. Să nu urăsti pe fratele tău în inima ta. Cu mustrare să mustri pe fratele tău, zice, ca să nu ai păcat pentru dânsul. Să fugi de tot răul si să nu te temi. Să nu fii mânios, nici măret, nici iute, nici îndrăznet, ca să nu iei răsplătirea lui Cain, a lui Saul si a lui Ioab. Că, cel dintâi, adică, a ucis pe Abel, fratele său, pentru că s-a aflat el mai bun la Dumnezeu, iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat fiindcă a pizmuit laudele cele frumoase, pe care dăntuitoarele i le aduceau lui David. Iar Ioab a ucis doi viteji conducători de oaste, pe Avenir si pe Amesis, tot din pizmă.

Să nu faci farmece, nici descântece, nici să te deprinzi la învătătură rea, că toate acestea strică Legea. Să nu grăiesti vorbe de rusine, nici să faci cu ochiul, nici să fii betiv, că, dintru acestea se ajunge la desfrânare si la adulter. Să nu te încrezi în vise, că vrăjitorie faci, ca să nu te amăgesti si pe tine si pe altii. Să nu iubesti aurul, ca nu, în locul lui Dumnezeu, să slujesti lui Mamona. Să nu fii măret, ca un fariseu, că, cel ce se înaltă, se va smeri. Si cel răbdător si blând, întru întelepciune, pentru că cei blânzi vor mosteni pământul celor vii. Să nu fii îndrăznet, că omul îndrăznet cade în rele. Să nu certi pe slujitorul tău, întru mânia sufletului tău, ca nu cumva să suspine din pricina ta, căci, atunci, va fi asupra ta mânia lui Dumnezeu. Să nu faci nedreptate, zice, nici unui om, ca să nu te blesteme pe tine. Că pe cel ce te blestemă, întru mânia sufletului său, îl va auzi Făcătorul lui.

Pe frati si pe cei de aproape ai tăi să nu-i treci cu vederea, că pe ai tăi, zice, pe cei de o semintie, să nu-i urăsti. Să nu intri la rugăciune în ziua viclesugului tău, mai înainte de a îmblânzi mânia ta. Pătimirile cele ce ti se întâmplă tie, să le primesti cu liniste, iar ispitele, fără de necaz, stiind că plată, de la Dumnezeu, ti se va da tie, precum lui Iov si lui Lazăr. Pe cei ce-ti grăiesc tie cuvântul lui Dumnezeu, proslăveste-i si să-ti aduci aminte de ei, ziua si noaptea, să-i cinstesti pe ei, ca pe niste mijlocitori buni ai tăi, că unde este învătătura lui Dumnezeu, acolo si Dumnezeu este. Să cauti în toate zilele la fetele sfintilor bărbati, ca să le cinstesti cuvintele lor si ca să nu intri în vrajbă cu dânsii aducându-ti aminte de Core, Datan si Aviron, care au supărat pe Moise si i-a înghitit pământul. Această cale este calea vietii, despre care am vorbit până acum.

Iară calea mortii este aceea ce se lucrează prin înstrăinarea de cunostinta lui Dumnezeu, adică prin faptele cele rele văzute, precum sunt: desfrânările, uciderile, si celelalte. Iar de voim să ne izbăvim de toate răutătile acestea ce zac asupra noastră, apoi, să iubim înfrânarea de la mâncare si băutură, precum a zis Apostolul: „Ori de mâncati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceti”. Iar celor lacomi le zice: „Pântecele lor este Dumnezeul lor si rusinea lor este slava lor”. Si iarăsi, prin Proorocul zice Domnul: „Fiti sfinti, precum si Eu sfânt sunt”. Aceluia să-I înăltăm slavă, nu numai cu cuvintele, ci si cu faptele noastre cele bune, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slavă, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

 

(Proloage)