Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Auxentie, Maron si Avraam, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt pentru un om izbăvit de boală, pentru milostenie, dar care,
părându-i rău de milostenia sa, a căzut si a murit.
A fost un oarecare om
în Constantinopol si acela, îmbolnăvindu-se si de moarte temându-se, a dat la
săraci treizeci de litre de aur si pentru acea milostenie se făcuse sănătos.
Dar, din îndemnarea diavolului, a început a se mâhni pentru aur, căindu-se de
milostenia pe care o făcuse. Si, spunând aceasta unui om bogat, care si era
prieten de aproape, acela i-a zis lui: „Să nu primesti, omule, nicidecum sfatul
acesta rău, ca nu cumva să mânii pe Dumnezeu, Care te-a făcut pe tine viu
pentru milostenia ta, ca nu cumva să aducă până si moarte năpraznică asupra ta si
vei muri fără de pocăintă.”. Iar acela n-a ascultat, ci încă si cu mânie s-a îndepărtat.
Deci, i-a zis lui
prietenul: „Dacă nu asculti cuvintele mele si cele spre mântuirea ta nu le
primesti, eu îti voi da tie alt sfat.” Iar acela a zis: „Care? Si în ce fel?”
Iar adevăratul milostivitor i-a răspuns: ,,Să vii, împreună cu mine, la
biserică si să zici: Nu sunt eu, Doamne, cela ce am făcut milostenia, ci este
milostenia acestuia. Si eu îti voi da tie treizeci de litre de aur.” Si acela a
făgăduit că asa va face. Deci, venind la biserică si aurul în mâini primindu-l,
i s-a jurat precum îi spusese lui si, iesind prin usile bisericii, îndată
căzând, a murit. Si i-a cuprins frică si cutremur pe toti care s-au aflat
acolo, de grabnica osândă a Judecătorului celui drept.
Deci, clericii sfătuiau
pe stăpânul aurului să-si ia ce era al său, iar acesta s-a lepădat de el,
zicând: „Să nu-mi fie mie nici în gând a primi una ca aceasta, pentru că, ceea
ce am dăruit Domnului Dumnezeu, a Aceluia este si întru visteriile cele de sus
s-a scris, cum dar, pot eu să-l am pe el în a mea stăpânire? Că asa de năpraznă
au murit si Anania, împreună cu femeia lui Safira, când au dat lui Dumnezeu pretul
tarinii lor, pentru că ascunseseră o parte din pret. Că Dumnezeu nu se
amăgeste, nici nu se defăima.” Deci, auzind, toti s-au folosit si au dat
săracilor cele treizeci de livre de aur ale mortului.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu