Despre post

 Pentru rugaciunile Sfintilor Ierarhi Vucol, episcopul Smirnei, si Fotie, patriarhul Constantinopolului si ale Sfintilor Cuviosi Varsanufie cel Mare si Ioan din Gaza, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre flămânzire si post.

Sunt multi care zic: „De ce trebuintă este postul la cei care vietuiesc în curătie?” Dar aceasta este o întrebare a celor lenesi si slabi. Că, cine a fost mai curat decât Adam? Si încă si pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru că ceea ce i-a zis lui: „Din toti pomii ce sunt în Rai să mâncati, iar din pomul cunostintei binelui si răului să nu mâncati dintr-ânsul” – acesta este chip al postului. Si de vreme ce de acest post a fost trebuintă în Rai, apoi cu cât mai mult, afară din Rai este el trebuitor. Dacă, mai înainte de răni, era trebuintă de ierburi vindecătoare, apoi cu cât mai vârtos, în vreme de răni? Deci, până a nu veni încă războiul asupra noastră, a fost trebuintă de arme, cu cât mai mult acum, când stăm în mijlocul războiului poftelor?

Încă să cunoasteti cât se mânie Dumnezeu, când se huleste postul si cât îl iubeste pe cel ce îl tine cu cinste. Adam n-a cinstit postul; drept aceea a auzit glasul Domnului, zicându-i: „Pământ esti si în pământ vei merge.” Iată cât se mânie Dumnezeu, când defăima cineva postul, că moarte aduce asupra celui ce nu poartă grijă de el. Dar, iată acum puterea postului. Că postul întoarce jumătate din calea ce duce la moarte. Pildă si dovadă despre aceasta avem nu de la doi oameni sau trei, ci de la un popor întreg, al cetătii celei mari a ninivitenilor, care era aproape de pieire, de nu s-ar fi întors cu pocăintă si cu post. Si acestia, adică, neavând lege, nici stiintă de ceva, si singuri si-au pus lor lege: postul.

Deci, noi cum să ne lepădăm de acela pentru care avem o multime de dovezi? Că Moise si Ilie, când voiau să se apropie si să vorbească cu Dumnezeu, la post alergau mai întâi si mâini pătrunse de post aveau ei ridicate spre cer. Încă si însusi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flămânzit, vreme de patruzeci de zile, netrebuindu-I Lui post, ci dându-ne nouă armă de biruintă asupra a toată puterea diavolului. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)