Pentru Inainte-praznuirea Intampinarii Domnului si pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Trifon si ale Sfintelor Mucenite Perpetua si Felicitas, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
În această
zi, cuvânt al Sfântului Simeon Evlavis, despre trezvie.
Să ai, frate, totdeauna
mintea ta la Dumnezeu, în somn si în stare de veghe, la mâncare si în vorbiri,
în lucrul mâinilor si în orice altă faptă, după cuvântul Proorocului: „Am văzut
pe Domnul înaintea mea pururea”. Dar să te socotesti pe tine mai păcătos decât
tot omul. Petrecând timp îndelungat ta acest gând, se va ivi în întelegerea ta
o luminare vie, asemenea unei raze de lumină. Si cu cât o vei cere mai mult, cu
mai multă luare aminte si cu o cugetare neîmprăstiată, cu osteneală multă si cu
lacrimi, cu atât ti se va arăta mai strălucitoare. Iar, arătându-ti-se, o iubesti
si, iubind-o, te curătesti. Iar pe cel ce-l curăteste, pe acesta îl face în
chipul lui Dumnezeu, luminându-l si învătându-l să deosebească binele de rău.
Dar să stii, frate, că e nevoie de multă osteneală, ajutată de Dumnezeu, ca să
se sălăsluiască aceasta în sufletul tău si să lumineze în el, ca luna
întunericul noptii. Mai trebuie să iei seama si la lupta cu gândurile de mărire
desartă si de închipuire de sine; si să nu osândesti pe cineva, văzându-l că
face ceva ce nu se cuvine. Că dracii, văzând sufletul curătit de patimi si de
ispite, prin sălăsluirea harului, aruncă în el unele ca acestea. Dar ajutorul
lui Dumnezeu să fie în tine, împreună cu pocăinta neîncetată si cu coplesire de
lacrimi. Ia seama, însă, să nu pătimesti ceva din multa bucurie si pocăintă. De
aceea, să nu socotesti că acestea sunt din osteneala ta si nu din darul lui
Dumnezeu. Că atunci se vor lua de la tine si le vei căuta mult în rugăciune si
nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fă, Doamne, să nu ne
lipsim niciodată de harul Tău!
Însă de ti se va
întâmpla aceasta, frate, aruncă asupra lui Dumnezeu neputinta ta si,
ridicându-te si întinzând mâinile, roagă-te, zicând asa: „Doamne, miluieste-mă
pe mine, păcătosul si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul
Tău. Vezi, Doamne, la ce neputintă si gânduri m-au adus multele mele păcate.
Eu, care împlinesc în fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei?
Sunt ispitit de multele mele păcate, fără îndoială. Si acum Doamne, Doamne,
dacă e cu voia Ta si spre folosul meu, să vină iar harul Tău în robul Tău, ca,
văzându-l pe acesta, să mă bucur întru pocăintă si lacrimi, luminat de raza
pururea luminoasă a acestuia, păzit de gândurile murdare si de tot lucrul rău
si de toate greselile mele cele cu stiintă si cu nestiintă. Si astfel să
primesc, Doamne, plinătatea îndrăznirii către Tine, în necazurile ce vin asupra
robului Tău, de la draci si de la oameni, si să primesc si tăierea voii mele,
cunoscând bunătătile ce asteaptă pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Că Tu ai
zis, Doamne, că: Cel ce va cere va lua, si cel ce caută va afla, si celui ce
bate i se va deschide”.
Pe lângă aceasta,
frate, stăruie, rugându-te în cugetul tău, si în celelalte toate câte ti le va
da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trândăviei. Si Dumnezeul cel bun nu
te va părăsi.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu