Mi-e dor….de mirosul painii calde
Pe blogul ei, Carmen a scris, la un moment dat despre dor, o idee preluata de la Tudor Enea.
Zilele trecute,
pasii (sau mai bine zis rotile masinii) m-au purtat in cartierul unde am
copilarit. Un cartier frumos, elegant, cu case cochete, dar si cu o sectie a
Intreprinderii de Morarit si Panificatie (asa era denumirea pompoasa a
fabricilor de paine). In acea sectie se producea, la vremea respectiva, doar
painea franzela și, in fiecare dimineata, pe drumul spre scoala, inspiram cu nesat
mirosul painii proaspat scoase din cuptor, miros care umplea intregul cartier.
Azi, pe locul
fostei fabrici de paine se afla doar un teren viran pe care, probabil, va fi
construit un bloc.
Trecand pe acolo, vazand locul gol si trist, mi s-a facut dor de acel miros placut din copilarie.
2 comentarii:
Miros de cornuri proaspete simt azi, in unele dimineți, în cartier - e in apropiere un laborator, să zic așa, de patiserie.
Mi-e dor de mirosul dulceag in zona fabricii de bomboane care era cândva aproape de centrul orașului, in locul căreia e acum un nelipsit și... insipid supermarket... Altfel spus: îți înțeleg dorul. 😊
Ce amintire frumoasa! Ce emotii!
Multumim pentru impartasirea acestor amintiri.
O saptamana buna, Ioana draga! 🤗😘
Trimiteți un comentariu