Cuvant al Sfantului Grigorie Dialogul

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Ioan Casian si Gherman din Dobrogea si ale Sfantului Cuvios Vasile Marturisitorul , Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Grigorie Dialogul, despre slujirea cuvântului.

Zis-a Sfântul Grigorie Dialogul: „Mai mare minune decât rugăciunea este propovăduirea cuvântului, adică a ajuta cu cuvântul învătăturii, că a întoarce pe păcătosi la pocăintă, mai mult este, decât a învia un mort. Că întru înviere se scoală trupul si iarăsi moare, iar întru pocăintă se scoală sufletul, care vietuieste în veci. Dar, încă si din Evanghelie poti cunoaste cu adevărat grăirea aceasta. Că, iată, a înviat Dumnezeu pe Lazăr trupeste, dar Scriptura nu ne spune ce a făcut trupul înviat al lui Lazăr. Însă, a înviat Dumnezeu sufletul lui Pavel si câte n-a făcut sufletul lui Pavel! A făcut puteri multe cu învătăturile sale.”

 

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Vasilie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Marturisitori Procopie si Talaleu , Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie, despre mândrie.

Voiesti, oare, să te fălesti cu toată bogătia bunurilor tale, sau cu cetatea în care te afli să te măresti, sau cu frumusetea ta trupească să te îngâmfezi, ori cu cinstea pe care o primesti de la toti? Ci, ia aminte la tine, că pământ esti si în pământ vei merge. Că viata ta, ca iarba se vestejeste si ca o floare care cade. Caută la cei mai dinainte, care au fost îmbrăcati în această slavă. Unde sunt cei ce au tinut dregătoriile cele mari, cei ce au stăpânit cetăti? Unde sunt cei cărora le plăceau să audă cuvinte, cei ce puneau la cale tocmeli; unde sunt dregătorii cei puternici, cei care cresteau cai frumosi si lăudati? Unde sunt domnitorii cei mari povătuitori de osti si tiranii? Unde sunt împăratii cei mari? Au nu sunt toti tărână, au nu sunt toti praf? Au n-a rămas pomenirea lor în cele câteva oase? Pleacă-te si priveste în mormânt; putea-vei, oare, să alegi, care este sluga, sau care este stăpânul? Care-i săracul si care-i bogatul? Care-i judecătorul, sau care-i puternicul frate al împăratului? Care-i cel tare, sau care-i cel slab? Care-i cel frumos sau cel urât? Nu te opri la cele trecătoare.

Drept aceea, aducându-ti aminte de firea ta, să nu te înalti niciodată, că tot trupul omenesc este putrejune si slava lui, ca o floare ce se trece, vestejindu-se. Că, iată, ca o haină se învecheste trupul si ca de niste molii se mănâncă.

Ci, ia seama că sufletul si trupul sunt ca un frate cu o soră. Să nu vietuiască, deci, sufletul tău, fără de trup, nici trupul tău, fără de suflet. Socoteste că se cuvine a împărti averile pe jumătate, pe cât trupului, pe atât si sufletului. Iar păcatul omenesc este asemenea cu o haină nespălată; că asa este si păcatul negru. Si, dacă nu te Cureti de el, apoi tot mai mult se înnegreste. Să ne pocăim deci, ca să luăm de la Dumnezeu iertare.

 

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Antioh

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Porfirie, episcopul Gazei si ale Sfintei Mucenite Fotini Samarineanca, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, că nu se cade a crede în vise.

De vreme ce unii, crezând în vise, au rătăcit de la calea cea dreaptă, pentru aceasta, dar, vă aducem aminte că nu se cuvine a crede în vise, că ele trec ca vântul si nu sunt adevărate, ci niste gânduri rătăcite, de cele mai multe ori, asemănări si năluciri ale vicleanului diavol, spre înselarea noastră. Drept aceea, si spre căderi îi duc pe oameni. Pentru acestia a si zis mai înainte, Apostolul Iuda, ruda Domnului: „Oamenii acestia văd vise si prin ele îsi pângăresc si trupul lor si nesocotesc orice stăpânire” (Iuda 1, 8). Iar Ecleziastul zice: „Să nu crezi în vis, ca să nu se mânie Domnul asupra ta, pentru că visele însală pe cei fără de minte. Că precum este cel ce goneste vântul, ori vrea să-si prindă umbra sa, asa este si cel ce crede în vise”. „Că ce adevăr este în minciună? Si de la diavolul ce poti scoate curat?” (Isus Sirah 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta pe ele. Că pe multi i-au înselat visele si au căzut cei ce au crezut în ele. Chiar de s-ar arăta cuiva, ca lumină sau ca foc, nicidecum să nu crezi, că diavolul cu acelea însală. Că zice Pavel: „Si ca înger al luminii se închipuie el”. Deci, bine este ca, mai înainte de somn, să ne rugăm spre gonirea vrăjmasului.

Încă sunt si alte vise, precum zice Iov: „întâi, adică, grăieste Domnul, dar omul nu ia aminte si atunci El vorbeste în vis, în vedeniile noptii, si-l cutremură cu arătările sale.” (Iov 33, 14-16). Ci noi, nu se cuvine să le credem, măcar si arătare dumnezeiască de ni se va trimite nouă, pentru ca, în loc de soare, să primim fum, că mare este primejdia înselării. Sunt si multe povestiri, despre cei ce s-au înselat cu visele si cumplit au pierit, ci numai una aici o spun, spre întărirea cititorilor.

Era un oarecare mare sihastru si trăia în pustie si se închisese într-o pesteră, care, cu multa lui înfrânare, cu postul si cu privegherea întru rugăciuni si cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, întrecea si covârsea pe multi. Dar, nepăzindu-se si socotind înselăciunea vicleanului diavol, a fost batjocorit de vrăjmasul si în cumplită alunecare a căzut. Că, amăgindu-l, vrăjmasul îi arăta lui în vis, feluri de feluri de vedenii si arătări si cele ce vedea el în vis se izbândeau aievea, până s-a încrezut de-a binelea în vise. Si, după ce s-a încrezut el bine, într-o noapte, i-a arătat lui diavolul în vis, că tot neamul si soborul crestinesc, cu Apostolii si cu Mucenicii se află la un loc întunecat si de osândă si lipsit de orice bine, plin de toata rusinea si murdăria si de aceea toti erau mâhniti si scârbiti. Iar în fata lor, neamul evreiesc cu Moise si proorocii, se afla într-un loc luminat, linistit, plin de frumusete si de toată mângâierea, desfătarea si veselia. Si-l sfătuia pe el înselătorul, zicând: „Iată, acum, vezi si neamul vostru crestinesc, la ce loc si în ce chip se află, si vezi si neamul evreiesc. Deci, de vei vrea sa fii însotit si împărtăsit fericirii neamului evreiesc, te sfătuiesc să mergi si să primesti tăierea-împrejur si legea si credint a evreiască.” Iar el, fiind foarte întărit în visele sale, a făcut asa cum l-a sfătuit vrăjmasul în vis. Si, iesind din pesteră, lăsând pustia si viata sihăstrească, a iesit în lume; si se împliniseră saizeci de ani de când nu iesise din pustie. Si, mergând la scoala si soborul evreiesc, le-a spus lor cum a văzut el în vis neamul crestinesc, la loc întunecat si de osândă, iar neamul evreiesc, la loc minunat, plin de frumusete si de bucurie. Si s-au bucurat mult toti evreii, auzind acestea, si l-au îndemnat să primească legea lor. Iar el, cu mare bucurie, a primit tăierea împrejur pe trupul său si toată legea lor; si asa l-a biruit vrăjmasul.

Aceasta i s-a întâmplat lui, că n-a câstigat dreapta socoteală si s-a deprins, din tineretele lui, numai voii si sfatului gândurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun si folositor al părintilor si al fratilor, niciodată nu l-a cercat. Drept aceea, fratilor, să nu credem în vise, nici în năluciri, pentru că zice Domnul: „Privegheati că nu stiti în ce ceas va veni furul. De ar fi stiut stăpânul casei ceasul venirii, ar fi privegheat si n-ar fi lăsat să-I sape casa lui.” Să ne rugăm, dar, Stăpânului Hristos, Dumnezeului nostru, să ne izbăvească pe noi de duhurile cele potrivnice.

 

(Proloage)

Sfantul Efrem Sirul

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem Sirul.

Neîncetat se cuvine a ne ruga Domnului, ca să ne arătăm mai presus de bântuirea dracilor. Că ne necăjesc nu numai când suntem în liniste si singuri, ci si când ne adunăm în Casa lui Dumnezeu, mult se ridică asupră-ne si ne sfătuiesc să privim cu obrăznicie si fără sfială fetele fratilor, ba si nălucirea faptei celei urâte o zugrăvesc întru noi, turnând în mintile noastre, ca o amestecare a gândurilor, si în acest chip ne opresc de la tainele lui Hristos. Dar, prin păzirea ochilor si prin luarea aminte, a gândului, cel înfrânat le va birui pe acestea, harul ajutându-l. Cu câtă pază se cuvine inima si simturile noastre a le păzi, că războiul nostru este mare si îndrăcirea dusmanului asupra noastră este multă. Dar, nu se cuvine, pentru aceasta, să ne lepădăm de lupta noastră, ci gândurile vrăjmasului se cade a nu le face lucrătoare; si, asa, îl vom face pe el să crape. Că stie Domnul pe cel ce ne necăjeste pe noi si câte săgeti arzătoare aruncă în inimile noastre, însă, a celor ce bine se luptă este vrednicia, ca, bine luând aminte, să nu se lepede de luptă. Că cel ce are pace cu patimile, de ce ar voi să aibă război cu ele? Căci, numai unde este vrajbă, acolo este si război si, unde este război, acolo este si luptă si, unde este luptă, acolo sunt si cununi. Drept aceea, dacă cineva voieste să se izbăvească din robia cea amară a patimilor, acela să pornească război împotriva vrăjmasului. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

(Proloage)

Cuvant din Apostolicesti hotarari

 Pentru Intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din apostolicestile hotărâri, despre cum se cuvine a vietui.

Asezătorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui Dumnezeu: „Iată, am dat înaintea fetei voastre, calea vietii si calea mortii; deci, să-ti alegi tie viata, ca să fii viu”. Dar noi, urmând mai ales învătătorului Hristos zicem: „Două căi sunt: una a vietii, iar alta a mortii”. Deci, întâi este calea vietii, care pune lege asa: „Să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău si pe aproapele tău, ca pe tine însuti si, pe scurt, ceea ce nu voiesti pentru tine însuti, aceea nici altuia să nu faci”.

Să binecuvântezi pe cei ce te blestemă pe tine; roagă-te pentru cei ce te mânie pe tine. Să iubesti pe vrăjmasii tăi. Că ce folos vă este vouă, zice, dacă iubiti pe cei ce vă iubesc pe voi, că si păgânii asa fac. Lasă-te de poftele tineresti. De te va lovi cineva peste un obraz, să-i întorci lui si pe celălalt. De te va lua pe tine cineva cu sila o stadie de loc, mergi cu dânsul două. Celui ce vrea să se judece cu tine, ca să-ti ia haina ta, să-i lasi lui si cămasa. Si, de la cel ce-ti ia ale tale, să nu le ceri. Celui ce cere, dă-i, si, pe cel ce voieste să se împrumute de la tine, să nu îl respingi. Să te sârguiesti a da tuturor ceea ce este drept si din ostenelile tale cele

drepte. Să cinstesti pe sfinti. Să nu ucizi. Să nu desfrânezi. Fereste-te de păcatul sodomiei, pentru că blestemat este tot cel ce face unele ca acestea, că nu va fi, între fiii lui Israel, cel ce se desfrânează. Să nu furi, pentru că Acan, furând în Ierihon, ucis cu pietre a plecat din viată, iar Ghiezi, mintind pentru furtisag, a mostenit lepra lui Neeman. Iuda, furând bogătia cea pentru săraci, a vândut si pe Domnul si, căindu-se, s-a spânzurat. Iar Anania si Safira, furând din ale lor si ispitind pe Duhul Domnului, îndată au murit, după cuvântul lui Petru, Apostolul.

Să nu vrăjesti, să nu otrăvesti, să nu faci farmece, pentru că fermecătorul zice, nu face vii, ci ucide pe prunci în pântece; toată zidirea care a primit suflet de la Dumnezeu, fiind ucisă cu nedreptate, se va răzbuna. Să nu poftesti tarina aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul lui. Să nu-l asupresti pe el cu jurăminte, că s-a zis: „Să nu juri strâmb”. Să nu clevetesti, că cel ce cleveteste mânie pe Cel ce l-a făcut pe el. Să nu fii pomenitor de rău, că osânda pomenitorilor de rău este moartea. Să nu fii limbut, că omul limbut nu se va îndrepta pe pământ, si curse tari îi sunt omului buzele lui. Fereste-te să nu-ti fie cuvântul tău desert. Pentru tot cuvântul zadarnic, vei da răspuns si din cuvintele tale sau te vei îndrepta, sau te vei osândi.

Să nu minti, că va pierde Domnul pe toti cei ce grăiesc minciună. Să nu jefuiesti pe fratele tău. Să nu fii fătarnic, ca să nu-ti fie partea ta rânduită cu fătărnicii. Să nu te mândresti, că Domnul stă împotrivă celor mândri. Să nu te rusinezi de cei de fată, la judecată, că a Domnului este judecata. Să nu urăsti pe fratele tău în inima ta. Cu mustrare să mustri pe fratele tău, zice, ca să nu ai păcat pentru dânsul. Să fugi de tot răul si să nu te temi. Să nu fii mânios, nici măret, nici iute, nici îndrăznet, ca să nu iei răsplătirea lui Cain, a lui Saul si a lui Ioab. Că, cel dintâi, adică, a ucis pe Abel, fratele său, pentru că s-a aflat el mai bun la Dumnezeu, iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat fiindcă a pizmuit laudele cele frumoase, pe care dăntuitoarele i le aduceau lui David. Iar Ioab a ucis doi viteji conducători de oaste, pe Avenir si pe Amesis, tot din pizmă.

Să nu faci farmece, nici descântece, nici să te deprinzi la învătătură rea, că toate acestea strică Legea. Să nu grăiesti vorbe de rusine, nici să faci cu ochiul, nici să fii betiv, că, dintru acestea se ajunge la desfrânare si la adulter. Să nu te încrezi în vise, că vrăjitorie faci, ca să nu te amăgesti si pe tine si pe altii. Să nu iubesti aurul, ca nu, în locul lui Dumnezeu, să slujesti lui Mamona. Să nu fii măret, ca un fariseu, că, cel ce se înaltă, se va smeri. Si cel răbdător si blând, întru întelepciune, pentru că cei blânzi vor mosteni pământul celor vii. Să nu fii îndrăznet, că omul îndrăznet cade în rele. Să nu certi pe slujitorul tău, întru mânia sufletului tău, ca nu cumva să suspine din pricina ta, căci, atunci, va fi asupra ta mânia lui Dumnezeu. Să nu faci nedreptate, zice, nici unui om, ca să nu te blesteme pe tine. Că pe cel ce te blestemă, întru mânia sufletului său, îl va auzi Făcătorul lui.

Pe frati si pe cei de aproape ai tăi să nu-i treci cu vederea, că pe ai tăi, zice, pe cei de o semintie, să nu-i urăsti. Să nu intri la rugăciune în ziua viclesugului tău, mai înainte de a îmblânzi mânia ta. Pătimirile cele ce ti se întâmplă tie, să le primesti cu liniste, iar ispitele, fără de necaz, stiind că plată, de la Dumnezeu, ti se va da tie, precum lui Iov si lui Lazăr. Pe cei ce-ti grăiesc tie cuvântul lui Dumnezeu, proslăveste-i si să-ti aduci aminte de ei, ziua si noaptea, să-i cinstesti pe ei, ca pe niste mijlocitori buni ai tăi, că unde este învătătura lui Dumnezeu, acolo si Dumnezeu este. Să cauti în toate zilele la fetele sfintilor bărbati, ca să le cinstesti cuvintele lor si ca să nu intri în vrajbă cu dânsii aducându-ti aminte de Core, Datan si Aviron, care au supărat pe Moise si i-a înghitit pământul. Această cale este calea vietii, despre care am vorbit până acum.

Iară calea mortii este aceea ce se lucrează prin înstrăinarea de cunostinta lui Dumnezeu, adică prin faptele cele rele văzute, precum sunt: desfrânările, uciderile, si celelalte. Iar de voim să ne izbăvim de toate răutătile acestea ce zac asupra noastră, apoi, să iubim înfrânarea de la mâncare si băutură, precum a zis Apostolul: „Ori de mâncati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceti”. Iar celor lacomi le zice: „Pântecele lor este Dumnezeul lor si rusinea lor este slava lor”. Si iarăsi, prin Proorocul zice Domnul: „Fiti sfinti, precum si Eu sfânt sunt”. Aceluia să-I înăltăm slavă, nu numai cu cuvintele, ci si cu faptele noastre cele bune, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slavă, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

 

(Proloage)

 

Dor.......

 Mi-e dor….de mirosul painii calde

Pe blogul ei, Carmen a scris, la un moment dat despre dor, o idee preluata de la Tudor Enea.

Zilele trecute, pasii (sau mai bine zis rotile masinii) m-au purtat in cartierul unde am copilarit. Un cartier frumos, elegant, cu case cochete, dar si cu o sectie a Intreprinderii de Morarit si Panificatie (asa era denumirea pompoasa a fabricilor de paine). In acea sectie se producea, la vremea respectiva, doar painea franzela și, in fiecare dimineata, pe drumul spre scoala, inspiram cu nesat mirosul painii proaspat scoase din cuptor, miros care umplea intregul cartier.

Azi, pe locul fostei fabrici de paine se afla doar un teren viran pe care, probabil, va fi construit un bloc.

Trecand pe acolo, vazand locul gol si trist, mi s-a facut dor de acel miros placut din copilarie.

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei si le Sfintei Gorgonia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre smerenie, plângere si bucurie.

Zis-a un bătrân: „Să stiti că alt drum către mântuire nu este, fără numai smerenia, precum, scrie Evanghelia despre vames. Deci, de va fi cineva neatins de păcate mari, să nu cumva să se înalte cu gândul său, socotindu-se pe sine fără de păcate. Ci, unul ca acela, mai vârtos să se smerească si să se păzească, ca nu cumva să se descopere pe sine mai păcătos decât toti oamenii. Că, dacă cineva pentru că n-a căzut în nici un mare păcat trupesc si lumesc, se va înălta cu gândul său, socotindu-se pe sine că este cu totul curat si pururea gata si vrednic de împărtăsirea cu Sfintele Taine, iar pe altul, pe care îl stie el că a căzut, cândva, în vreun păcat, îl socoteste nevrednic, unul ca acela, cu acel gând înalt si fără de smerenie, este nevrednic si necurat si urât lui Dumnezeu si la pieire merge si nu-i va folosi curătenia lui, neavând smerenie. Că mult mai plăcut si mai iubit lui Dumnezeu este păcătosul smerit, decât dreptul mândru.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Cum se întelege aceasta părinte, că Domnul Hristos zice în Evanghelie: Fericiti sunt cei ce plâng că aceia se vor mângâia, iar Sfântul Apostol Pavel porunceste la cartea sa: „Bucurati-vă pururea si iarăsi zic, bucurati-vă. Deci, cum si în ce chip, va face omul ca să plângă si să se bucure si cum pot să se împace acestea si să fie amândouă împreună, si plângerea si bucuria?”.

Răspuns-a lui bătrânul: „Plângerea este grija pentru Dumnezeu si pentru poruncile Lui si ea naste pocăintă, iar pocăinta naste cunostinta, postul, rugăciunea si învătătura. Iar bucuria este linistea întru Dumnezeu si blândetea. Si dacă cineva arată cuvânt bun si cinstit, dragoste si fată veselă către cei ce vin la dânsul si are în inima sa si pocăintă, se vădeste că, asa pot fi si pot încăpea amândouă împreună, plângerea si bucuria”.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru Aflarea moastelor Sfintilor Mucenici din Constantinopol, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, pentru ca să nu nădăjduiască omul în sine.

A venit, oarecând, un bătrân la alt părinte si, vorbind ei unul cu altul, a zis unul: „Eu am murit pentru lume”. Si i-a răspuns lui celălalt bătrân: „Să nu-ti pui nădejdea întru tine, până ce vei iesi din trupul tău, că dacă tu zici „am murit”, apoi satana n-a murit; ci încă în toate ceasurile să ne păzim pe noi însine cu dinadinsul. Că precum un ostas sau un vânător, când merg la lucrul lor, nu se înspăimântă, ci se nevoiesc, măcar că nu stiu dacă vor fi răniti sau dacă vor scăpa si se vor mântui, asa se cade si monahului a se lupta cu dracii, dar să nu-si pună nădejdea întru sine, ci la Dumnezeu să-si pună toată nădejdea”.

 

 

(Proloage)

Ursuleti de zahar

 

MODELAM PASTA DE ZAHAR

In jurul nostru sunt multi oameni talentați, oameni cărora Dumnezeu le-a dăruit un anumit talent și pe care doresc sa îl transmită mai departe. Așa este și doamna Flori, cofetar, care lucrează cu pasta de zahar. Din mainile ei ies adevărate minunatii, pot spune chiar opere de arta. Își dorește foarte mult să transmită mai departe aceasta tehnica, așa că am invitat-o să le arate copiiilor cum se face.

Saptamana trecuta, copiii de la Centrul Educational, indrumati de doamna Flori, au incercat sa faca ursuleti din pasta de zahar. 

Copii au lucrat cu spor, insa si cu multa veselie. Daca cei mici au fost mai atenti la ceea ce ii invata doamna Flori si au incercat sa reproduca cat mai bine ceea ce erau invatati, cei mai mari au fost mai inventivi, asa ca ursuletii au iesit foarte haiosi si diferiti.

Au fost doua zile pline de distractie si de bucurie.

Câteva dintre realizările copiilor.

Ii mulțumim doamnei Flori și o mai așteptăm alături de copii.

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Timotei si ale Sfantului Ierarh Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ava Iraclie si despre ascultare.

Un frate, începând diavolul război asupra lui, l-a vestit pe ava Iraclie, si, acesta, întărindu-I, i-a spus lui, despre un oarecare bătrân, care avea un ucenic foarte ascultător, de multi ani. Iar, odată, începând război asupra lui, a făcut metanie bătrânului, zicând: „Lasă-mă să stau singur”. Si i-a zis lui bătrânul: „Caută loc si vom face tie chilie.” Si, ca la o zvârlitură de piatră, a aflat un loc, unde, mergând amândoi, au făcut chilie. Si a zis fratelui: „Orice îti voi zice, aceasta să faci. Când flămânzesti, mănâncă; când însetezi, bea, când îti este somn, dormi. Numai din chilia ta să nu iesi până sâmbătă, atunci vino aproape de mine”. Si s-a întors bătrânul la chilia sa.

Iar fratele a făcut cele două zile după poruncă, iar a treia zi, iesind din ascultare a zis: „De ce mi-a făcut mie aceasta, bătrânul, că nu fac rugăciuni?” Si, sculându-se, a cântat psalmi multi. Si, după ce a apus soarele, a mâncat. Apoi, s-a dus să se culce pe rogojina sa. Si a văzut un arap sezând, scrâsnind cu dintii asupra lui. Si, alergând cu multă frică, a venit la bătrân. Si, bătând la usă, a zis: „Ava, miluieste-mă si îmi deschide degrabă”. Iar bătrânul, cunoscând că nu a păzit cuvântul lui, nu i-a deschis până dimineata. Si, deschizându-i dimineata, l-a aflat pe dânsul afară, smerit si, milostivindu-se, l-a chemat înlăuntru. Atunci a zis: „Rogu-mă, tie, părinte, am văzut un arap pe rogojina mea, când m-am dus să mă culc”. Iar bătrânul a zis: „Aceasta ai pătimit, fiindcă nu ai păzit cuvântul meu”.

Atunci, dându-i lui o rânduială a pravilei, după putere, l-a slobozit si încet, încet, s-a făcut călugăr iscusit.

 

(Proloage)

Am citit...

 Tumultul valurilor-Yukio Mishima

Cartea pe care am ales-o pentru luna februarie a fost “Tumultul valurilor” scrisa de Yukio Mishima. Este povestea locuitorilor de pe mica insula Utajima, care duc o viata simpla, insa grea, tinand cont de faptul ca principala activitate o constituie pescuitul. Pe insula, de cate ori vremea este prielnica, barbatii pleaca in larg cu vasele pescaresti. Femeile se ocupa de gospodarii, iar in lunile iunie si iulie, se scufunda pentru a pescui perle si anumite specii de alge comestibile.

Pe aceasta micuta insula, impreuna cu mama si fratiorul mai mic, locuieste si Shinji, un tanar pescar serios si vrednic, dar si Hatsue, o tanara frumoasa, fiica celui mai bogat om din sat, mos Teru. Intre cei doi se infiripeaza o frumoasa poveste de dragoste, sincera, insa aproape copilareasca, ce are un final fericit. Dupa ce trec prin mai multe greutati, cei doi tineri raman impreuna.

Este o carte frumoasa, scrisa simplu, dar relaxanta.

Cuvant din Limonar

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierah Leon, episcopul Cataniei si ale Sfantului Cuvios Visarion, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre războiul dracilor, împotriva călugărilor.

Ava Marcel, monahul, spunea fratilor, ca si când era vorba de un alt staret ce locuia în Schit – dar el însusi era acela –, că s-a sculat într-o noapte, ca să-si facă slujbă, si a auzit un glas de trâmbită, ca la un război. Deci, s-a tulburat staretul si se gândea în sine, de unde este aici glasul trâmbitelor de război? Iar când se gândea el asa, îndată a venit aproape diavolul, zicându-i: „Asa, cu adevărat, război este; iar de nu voiesti să ai război asupră-ti, mergi de dormi si nu vei fi în război. Că noi nu ne luptăm cu cei lenesi, ci cu pustnicii si cu cei ce priveghează întru rugăciuni ne luptăm si asupra acelora tăbărâm si ne războim”.

  

(Proloage)

MFC-IARNA

 Azi dimineață

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ghenadie

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Arhip, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, despre frica de Dumnezeu.

Ce trebuintă ai, omule, să cauti cărti multe, care să te povătuiască pe tine spre folos si să întrebi pe toti dascălii, zicând: „Spuneti-mi, cum mă voi mântui?” Iată, toate cărtile cele învătătoare, în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu si întru a avea pe Domnul înaintea ochilor, totdeauna. Să iei aminte la tine însuti, precum se cade si vei întelege toate poruncile lui Dumnezeu si să le tii pe ele. Pentru că, asa, Sfintii cei ce au fost, din veac, au plăcut lui Dumnezeu: prin cunostintă curată si prin neschimbate fapte. Iar altii dintre dânsii, nici n-au avut cărtile Sfintilor, nici nu i-au învătat dascălii cele de folos si, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit. Deci, spune-mi mie cum au plăcut lui Dumnezeu: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac si lacov si ceilalti drepti, care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învătat carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a învătat pe ei, în afară numai de predania, cea din viu grai si de gândurile bune, de a avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, de-a pururi.

De asemenea, si după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, stim pe multi că au fost oameni simpli, si la cuvinte si la întelegere, unii, dintre dregători, fiind asa, iar altii, din poporul de rând, unii din ei păstori de oi, ori alte îndeletniciri având si nu numai bărbati, ci si femei au alergat la Dumnezeu si au săvârsit poruncile Lui. Deci, arătat este că, luând aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au si împlinit întocmai. Dar, acum, să nu iei pricină omule, cu arătate dovezi, zicând cu greseală: „Prost sunt si fără de stiintă, cum, dar, pot să fac poruncile Domnului?” Iată, că s-a arătat tie acum, în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu si să nu mai zici: „Nu pot”, căci de vei voi, împreună cu acestia, te vei apropia de Stăpânul, ca David, zicând: „Bunătate si învătătură si cunostintă mă învată, căci poruncilor Tale am crezut”. Si, iarăsi: „învată-mă să fac voia Ta, că Tu esti Dumnezeul meu”. Si, încă: „Ajută-mi, si mă voi mântui si voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că, tot cel ce cere, va lua, si cel ce caută, află, si celui ce bate, i se va deschide.

Să nu zici, iarăsi: „În lume sunt si cu grijile lumesti legat sunt si nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi, acum, ca desăvârsit să le faci pe ele si să te lepezi de lume si să-ti iei crucea ta, ca să mergi în urma Domnului Tău, lucru care mai bun îti este tie, decât toate, apoi esti liber să o faci. Iar, de nu poti să faci aceasta, apoi, si în lume fiind, sileste-te să placi lui Dumnezeu; căci se poate, si în lume fiind, cineva să facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăintă si de mântuire a oamenilor sunt.

Într-o rânduială de viată este fiecare, iar de va voi să se nevoiască, să gândească tare, în mintea sa, că Sfintii cei vechi, în lume fiind, împreună cu femeile si cu copiii petrecând si în bogătie si în case mari fiind, altii încă stăpânind si popoare întregi, care li se încredintaseră de la Dumnezeu, si durere multă si grijă de lucrurile cele pământesti având, au plăcut si lui Dumnezeu întru toate, precum au fost Avraam, Isaac si Iacov, David si Iosif si Iov. Acestia toti au fost în lume, trăitori împreună cu femeile. Dar, si asa, toate poruncile Domnului le-au făcut. Dumnezeului nostru slavă!

 

(Proloage)

Seara de film

 LA DOLCE VILLA

Afara ninge ca în povesti, in casa este cald și bine, așa că ne-am oferit o seara de relaxare.

De curand a aparut pe Netflix filmul “La dolce villa” o foarte frumoasa comedie romantica.

Fostul bucatar Eric Field, acum om de afaceri, desi nu foarte bucuros, merge in Italia pentru a-si convinge fiica sa renunte la o investitie considerata nerentabila: cumpararea unei vile parasite la pretul de un euro, cu promisiunea ca o va renova.

Numai ca, odata ajuns in frumoasa regiune Toscana, si intalnind oameni sinceri si deschisi, incet-incet totul se schimba: vede frumusetea locurilor, revine la pasiunea pentru gatit, se îndrăgostește de frumoasa primarita, pentru ca, in final, să își dorească să rămână alaturi de fiica sa.

Actorii frumosi si haiosi, numeroasele momente hazlii, dar si peisajul incantator, sunt ingredientele unei comedii reusite care, pe noi, a reusit sa ne binedispuna.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Everghitinos, despre faptul că se cuvine pururea a ne aduce aminte de moarte si de judecată.

Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le câstigă omul si acestea păzesc toate faptele bune: plângerea, a plânge pentru păcatele sale si a avea înaintea ochilor moartea sa. Că cel ce gândeste în toate zilele si zice întru sine: „Numai astăzi mai am a fi în lume”, niciodată nu va gresi înaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce asteaptă a trăi multă vreme, cu multe păcate se va acoperi. Celui ce se găteste a da seama înaintea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile sale, Dumnezeu se îngrijeste a-i curăti toată calea lui de păcat. Iar cel ce defaimă si zice: „Cine stie când voi ajunge acolo”, acela locuieste în răutăti. Mai înainte de a face orice lucru, în fiecare zi, adu-ti aminte unde esti, si unde ai a merge, când vei iesi din trup. Si, să nu te lenevesti de sufletul tău nici o zi; ia aminte la tine, ca de-a pururea să pomenesti si să ai înaintea ochilor moartea si vesnicele munci si pe cei ce acolo se muncesc si se chinuiesc si, ca pe unul din aceia, pe tine să te socotesti, mai vârtos decât ca pe unul din cei vii. Vai nouă că, vrând a ne muta de pe pământul în care păcătuim, ne facem griji îndelungate pentru lucruri pământesti si stricăcioase. Si, în vremea neiertatei noastre duceri de aicea, nu ne învrednicim a aduna nici un lucru. Vai nouă, că vom suferi întrebare, la înfricosatul Judecător, pentru toată fapta cea din viata pământească si pentru tot cuvântul desert, si pentru toate relele amintiri, si necurate, si pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Si, iată, ca niste nevinovati, în toată vremea vietii noastre suntem, fără de grijă de sufletele noastre. Pentru aceasta ne asteaptă pe noi, acolo, focul cel nestins al gheenei si întunericul cel mai dinafară, si viermele cel neadormit, si plângerea, si scrâsnirea dintilor, si vesnica rusine, înaintea a toată zidirea, cea de sus si cea de jos. Vai nouă, că acele si întepăturile mustelor, ale tântarilor si ale albinelor nu le răbdăm, iar de balaurul care ne muscă în fiecare zi, care, ca într-o sorbitură, ne înghite pe noi, si care ne străpunge peste tot cu boldurile veninoase ale mortii, de loc nu ne îngrijim si nici să fugim de dânsul, nu voim. Si, atunci, cum, oare, vom putea suferi înfricosatele si nesfârsitele munci? Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Jurnal de bunica

 Jurnal de bunica

Nepotelul nostru Matei are otita, asa ca in weekend a fost internat. Eu si sotul am mers la ei pentru a sta cu nepotelul cel mic Alex. Ne-am bucurat de micul “terorist’, care se cocoata pe unde gandim si pe unde nu gandim. Cand nu ii convine ceva ne cearta pe limba lui si bate din piciorus. Dar e si o dulceata mica ce ii place sa fie pupacit, spre deosebire de Matei care este mai sobru.

Aseara, am reușit să vorbim puțin cu Matei, atunci când a ajuns acasă. Si ne-a spus ca “am fost la doctol buni, ca m-a dulut ulechiusa. Si am facut bubita la mana (era locul unde fusese branula), dal acum nu ma mai doale”.

Cele doua zile petrecute cu ei, ne-au incarcat cu multa bucurie. Cum spune sotul meu: hai ca ne-au incarcat iar bateriile, ca prea eram pleostiti.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Teodor Tiron, ale Sfintei Mariamna si ale Sfintilor Imparati Marchian si Pulheria, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al aceluiasi Sfânt Grigorie, despre moartea dreptilor.

Ne spunea nouă Sfântul Grigorie: „A fost, zicea, un oarecare rob, pe care multi din voi, împreună cu mine, îl stiu si era sărac în viata lumii acesteia, iar cu faptele bune era bogat. Pe acesta îl cuprinsese o boală grea si lungă, încât nu putea niciodată să se scoale de pe patul său, nici să stea, nici să se întoarcă pe altă parte, nici nu putea să-si ducă mâinile sale la gură. Însă maica lui si fratii îi erau lui de slujbă, si cele ce-i dădeau alti crestini, pentru Dumnezeu, pe acelea toate, cu mâinile maicii sale si ale fratilor lui, le împărtea la săraci. Carte nu învătase, dar îsi cumpărase cărti si cei ce-l cercetau, pentru Dumnezeu, aceia îi citeau si el, ascultându-i, se mângâia în boala sa si lăuda pe Dumnezeu în toate ceasurile si vremile.

Iar când i s-a apropiat lui ceasul, ca să se ducă din viata aceasta, în vremea mutării sale, a început a cânta si a slăvi pe Dumnezeu; încă si pe cei ce veneau atunci la dânsul, îi îndemna să cânte împreună cu dânsul. Iar odată, după ce au început să cânte cu el, a strigat, zicând: „Tăceti, tăceti, au nu auziti cât de mari laude grăiesc în ceruri?”. Si întru acel ceas, acel sfânt suflet s-a luat din trup de îngeri, si toti s-au umplut de bună mireasmă din trupul lui si au cunoscut toti că primit este la ceruri sufletul lui.

Deci, aceasta vă rog eu pe voi, fratilor, să cunoasteti ce vom lua, la Judecata cea înfricosătoare, noi, dacă vom slăbi în fapte bune, de vreme ce acest sărac, fără de mâini, a putut să împlinească poruncile Domnului. Au nu ne va arăta atunci Domnul, împotriva noastră, pe Apostoli, care au adus multimi de credinciosi în împărătie, împreună cu dânsii? Au nu ne va arăta nouă împotrivă pe Mucenici, care si-au vărsat sângele lor pentru dânsul? Iar noi ce vom zice atunci, când pe acest rob, de care am vorbit, îl vom vedea mântuit? Drept aceea, acestea le grăiesc, îndemnându-vă pe voi ca să faceti fapte bune, ca să fim si noi părtasi mostenirii acestora si împărătiei cerurilor să ne învrednicim, întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”

 

 

(Proloage)

despre iubirea de saraci

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Onisim si ale Sfantului Mucenic Maior, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Iov, despre iubirea de săraci.

Ascultati ce grăieste Scriptura despre Iov, câtă avere avea, cirezi de boi si oi, si cămile, si toată cealaltă avere pe care Dumnezeu o încredintase lui Iov, pe toată a ars-o focul. Si Iov n-a zis nici un cuvânt de răzvrătire, ci, „Domnul a dat, Domnul a luat”. Ascultă si vezi, el atât de multe pierzând, n-a defăimat, ci, când le-a primit, a lăudat pe Dumnezeu, iar când s-au luat de la dânsul, nu s-a jelit. Iar oamenii, cei de acum, când primesc si iau, nici nu-si aduc aminte de Acela ce le-a dat lor, iar când le pierd si se păgubesc, atunci încep a defăima pe Făcătorul, numărându-si vredniciile lor. De au dat vreo măsură de grâu, sau o pâine la săraci, de au aprins o lumânare la biserică, sau de au adus spre jertfă un ied, apoi le pomenesc si zic: „Am făcut aceste fapte bune de ce, dar, au venit asupra noastră aceste răutăti?”, însă, se cade nu numai să nu pomenesti acele mici fapte bune, ci, mai vârtos, să-ti aduci aminte de cele mai de seamă porunci ale Legii, pe care nu le-ai făcut. Ai aprins, adică, o lumânare în biserică, bine; dar iată a intrat în biserică si săracul, suspinând cu lacrimi din pricina ta, si ti-a stins strălucirea lumânării tale. Sau ai dat cutărui sărac o pâine, ceea ce si eu adeveresc, dar adu-ti aminte că turmele oilor tale au mâncat toată secerătura săracului. Drept aceea, asupresti mult si faci putine bunătăti. Apuci mult si dai putine.

De voiesti să nu fii învinuit, apoi nu năpăstui pe cel sărac, nici pe semenul tău. Pe cei scăpătati nu-i nedreptăti, pe văduve nu le asupri, pe sărac nu-l trece cu vederea, de la vecini să nu-ti întorci fata, pe prieteni să nu-i înseli, pe cei bătrâni să nu-i mânii, pe părinti să-i cinstesti, de biserică să nu te desparti, de desfrânare să te depărtezi, de iubirea de arginti să te păzesti. Iubirea fată de frati să nu o uiti, vătămarea răutătii să o gonesti din inima ta si dragostea să ti-o sădesti în inimă. De iubirea de străini să nu te lepezi, si de la adevăr să nu te depărtezi. De clevetiri să fugi departe, smerenia să o iubesti, de sfadă să te îngretosezi.

Acestea toate să le păzesti si nu te va cuprinde pe tine răul si, măcar de ar si năvăli, dar tu să nu hulesti. Acestea toate le-a făcut Iov, sluga Domnului, când au năvălit asupra lui relele acelea, iar el n-a defăimat, ci a lăudat pe Dumnezeu zicând: „Fie numele Domnului binecuvântat în veci.”. Deci, de ar fi cineva bolnav sau din bogătie ar cădea, si de l-ar primi cu răbdarea acestuia, apoi si cununii aceluia vrednic va fi, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava! Amin.

 

 

(Proloage)

Despre milostenie (I)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Auxentie, Maron si Avraam, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru un om izbăvit de boală, pentru milostenie, dar care, părându-i rău de milostenia sa, a căzut si a murit.

A fost un oarecare om în Constantinopol si acela, îmbolnăvindu-se si de moarte temându-se, a dat la săraci treizeci de litre de aur si pentru acea milostenie se făcuse sănătos. Dar, din îndemnarea diavolului, a început a se mâhni pentru aur, căindu-se de milostenia pe care o făcuse. Si, spunând aceasta unui om bogat, care si era prieten de aproape, acela i-a zis lui: „Să nu primesti, omule, nicidecum sfatul acesta rău, ca nu cumva să mânii pe Dumnezeu, Care te-a făcut pe tine viu pentru milostenia ta, ca nu cumva să aducă până si moarte năpraznică asupra ta si vei muri fără de pocăintă.”. Iar acela n-a ascultat, ci încă si cu mânie s-a îndepărtat.

Deci, i-a zis lui prietenul: „Dacă nu asculti cuvintele mele si cele spre mântuirea ta nu le primesti, eu îti voi da tie alt sfat.” Iar acela a zis: „Care? Si în ce fel?” Iar adevăratul milostivitor i-a răspuns: ,,Să vii, împreună cu mine, la biserică si să zici: Nu sunt eu, Doamne, cela ce am făcut milostenia, ci este milostenia acestuia. Si eu îti voi da tie treizeci de litre de aur.” Si acela a făgăduit că asa va face. Deci, venind la biserică si aurul în mâini primindu-l, i s-a jurat precum îi spusese lui si, iesind prin usile bisericii, îndată căzând, a murit. Si i-a cuprins frică si cutremur pe toti care s-au aflat acolo, de grabnica osândă a Judecătorului celui drept.

Deci, clericii sfătuiau pe stăpânul aurului să-si ia ce era al său, iar acesta s-a lepădat de el, zicând: „Să nu-mi fie mie nici în gând a primi una ca aceasta, pentru că, ceea ce am dăruit Domnului Dumnezeu, a Aceluia este si întru visteriile cele de sus s-a scris, cum dar, pot eu să-l am pe el în a mea stăpânire? Că asa de năpraznă au murit si Anania, împreună cu femeia lui Safira, când au dat lui Dumnezeu pretul tarinii lor, pentru că ascunseseră o parte din pret. Că Dumnezeu nu se amăgeste, nici nu se defăima.” Deci, auzind, toti s-au folosit si au dat săracilor cele treizeci de livre de aur ale mortului.

 

(Proloage)

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Martinian, ale Sfantului Apostol Avvila si sotia sa, Priscila si ale Sfantului Ierarh Evlogie, patriarhul Alexandriei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din viata viata Sfântului Martin milostivul.

Sfântul Martin era de douăzeci de ani si Sfântul Botez încă nu-l primise. Si acest fel de viată avea, că nimic nu păstra pentru sine, ci toate le împărtea ca milostenie săracilor. Si, după ce nu i-a mai rămas lui nimic, fără numai un cutit si o haină, si, fiind si o iarnă aspră, cu ger mare, l-a întâmpinat pe el un sărac la portile cetătii, care ruga, pe cei ce treceau, să-l miluiască. Iar aceia, trecând toti pe alăturea, nu i-au dat lui nimic. Deci, s-a mâhnit Martin, că n-a miluit nimeni pe săracul acela; si nu stia ce să facă, pentru că nu avea altă haină, fără numai aceea, întru care era îmbrăcat. Deci, scotând cutitul, si-a tăiat haina sa în două si cu o jumătate a ei a îmbrăcat pe sărac, iar cu cealaltă jumătate, s-a invelit pe sine însusi. Si multi râdeau de el, că nu era îmbrăcat asa cum se cădea.

Si, venind noaptea, culcându-se înfrigurat, îndată a adormit si a văzut în vis pe Hristos, îmbrăcat în haina sa, aceea cu care el îmbrăcase pe săracul acela, înaintel a multime de îngeri, zicându-i: „Martin, până încă a nu lua botezul Meu, cu această haină m-ai îmbrăcat, drept aceea, si Eu de acum în toată lumea te voi îmbrăca cu slavă, iar, după aceea, vei lua împărătia cerurilor. Deci, după ce a auzit acestea, s-a sculat din somn si, ducându-se, s-a botezat în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si atât de milostiv s-a făcut spre săraci, încât s-a auzit până la toate marginile pământului de milostiva viată a lui. A trăit în Galia si a ajuns episcop la Tours, pe la anul 400 si i se spunea „slava Galiei”. Si, plăcut fiind lui Dumnezeu si încă si minuni săvârsind, mai pe urmă, s-a mutat la Domnul, în vârstă de peste optzeci de ani. Dumnezeului nostru slavă!

 

 

(Proloage)

MFC-GHIOCEI

 FRUMOSII GHIOCEI

sursa foto: pinterest

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierah Meletie, arhiepiscopul Antiohiei si ale Sfantului Mucenic Hristea, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Scară, despre răbdarea în ascultare.

Marele meu prieten, Ioan Savaitul mi-a povestit niste întâmplări vrednice de auzit. Iar tu, Cuvioase, cunoaste din pătaniile lui, că acel bărbat era om fără de patimă si curat de orice minciună. El mi-a povestit următoarele:

„În mănăstirea mea din Asia, era un bătrân vestit de lenes si de nestăpânit, dar grăiesc nu judecându-l ci ca să dau pe fată adevărul. Si el dobândise, nu stiu cum, un ucenic mai tânăr, cu numele Acachie, cam simplu cu duhul, dar întelept cu gândul. El atâtea a răbdat de la un bătrân ca acela, încât multora li se părea de necrezut, căci îl chinuia cumplit în fiecare zi, nu numai cu sudălmi si necinstiri, ci până si cu lovituri cu bătul.

Răbdarea lui era însă de dobitoc. Deci, văzând eu cum suferă el, în fiecare zi, rele pătimiri, în cel mai de pe urmă hal, ca un rob cumpărat, l-am întrebat, într-una din multele mele întâlniri cu el: „Ce mai e nou pe la voi, frate Acachie? Cum merg treburile pe ziua de azi?” Iar el îmi arăta fără gând rău, o dată un ochi învinetit, altă dată grumazul plin de vânătăi, iar altă dată capul plin de cucuie. Deci, cum îl stiam iubitor de pătimiri, i-am spus: „Merge bine, merge bine, rabdă si te vei folosi.” Deci, petrecând el în acest chip la acel bătrân nemilostiv, nouă ani, s-a dus către Domnul. Si, după cinci zile de la îngroparea lui în cimitirul părintilor, bătrânul acelui Acachie s-a dus la un mare duhovnic din cei de acolo si i-a spus: „A murit fratele Acachie, părinte!” Iar duhovnicul, cum a auzit vestea, a răspuns celui ce grăia: „Bătrâne, crede-mă că eu nu te cred.” El a zis: „Vino si vezi!”.

Atunci, s-a sculat repede bătrânul si s-a dus la cimitir cu staretul fericitului luptător si, dacă a ajuns acolo, a strigat bătrânul, ca la unul ce trăieste, către cel ce cu adevărat viază întru adormire si îi zise: „Murit-ai, frate Acachie?” Iar înteleptul, arătându-se si după moarte ascultător, răspunse marelui bătrân: „Cum e cu putintă, părinte, să moară un iubitor de ostenelile ascultării?” Atunci bătrânul, care îi fusese mai înainte îndrumător, cuprins de spaimă, a căzut la pământ, curgându-i lacrimi pe fată, si, cerând de la egumen o chilie în apropierea mormântului, a trăit de atunci înainte acolo, întelepteste, zicând necontenit către părinti: ,,Rugati-vă pentru mine, că am săvârsit ucidere!” Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Tricotat

 Patura “plimbareata”

In sfarsit, dupa mai bine de un an de zile am terminat de tricotat “plimbareta”. Ce este “plimbareata”? Este o patura destul de mare, pe care am lucrat-o din resturi de fire, in dorinta de a nu ma mai incurca de ele. Ea a fost tricotata, in cea mai mare parte, mergand cu masina. Acasa am tricotat doar ultimele doua culori, pentru ca deja era foarte mare si nu imi trebuia spatiu sa o asez.

Am inceput tricotarea ei cand am pornit spre Slanic Moldova, primul nostru concediu acolo, adica in septembrie 2023 si am terminat-o in ianuarie 2025.

A fost lucrata cu fir PNA, andrele nr. 4, pe un numar de 410 ochiuri. Au fost lucrate un numar de 420 de randuri cu diferite modele. Desi am avut de doua tentativa de a renunta la ea (m-a oprit doar ideea de cat de greu ar fi sa o desfac), acum imi place foarte multe rezultatul final.

Desi in fotografie nu se vede foarte bine, nu am alternat numai culorile, ci si modelele. Fasiile alb, verde deschi, portocaliu si rosu sunt lucrate doar pe fata, iar celelalte fasii au diverse modele.

Am făcut și ceva fotografii de detaliu.