Pentru rugaciunile Soborului Sfintilor 70 de Apostoli, ale Sfantului Cuvios Teoctist din Sicilia, ale Sfintei Cuvioase Apolinaria si ale Sfantului Cuvios Nichifor cel Lepros, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre Pafnutie monahul, cum a mântuit acesta pe un tâlhar.
Pafnutie monahul,
alegându-si viata pustnicească, niciodată nu gusta vin. Iar, umblând el odată
prin pustie, a aflat niste tâlhari si acestia beau vin. Însă, l-a cunoscut pe
el vătaful tâlharilor si stia că nu bea vin. Dar, văzându-l pe el slăbit de
multe osteneli, i-a umplut un pahar de vin, iar în cealaltă mână a luat sabia
si a zis staretului: „De nu-l vei bea, apoi te voi ucide pe tine”. Deci,
cunoscând staretul cu duhul că prin aceasta îl va câstiga pe el pentru
Dumnezeu, luând paharul l-a băut. Iar vătaful de tâlhari i-a zis: „Iartă-mă,
părinte, că te-am supărat pe tine”. Si i-a zis staretul: „Cred că Dumnezeu,
pentru acest pahar, va face milă cu tine si în veacul de acum si în cel ce va
să fie”. Si, umilindu-se tâlharul, a grăit bătrânului: „Cred în Dumnezeu si de
acum nu voi mai face strâmbătate niciodată, nici nu voi jefui, nici nu voi mai
ucide, ci voi merge împreună cu tine si mă voi pocăi de păcatele mele”. Deci,
lăsând pe tovarăsii săi, a mers cu staretul si si-a mântuit sufletul său, vietuind
în pocăintă.
(Proloage)