Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului si Miron, episcopul Cretei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Marele
domn al rusiei, Andrei Gheorghievici, avea un obicei ca acesta: când mergea la
război împotriva vrăjmaşilor, lua cu sine în mijlocul oştilor sale, Cinstita icoană
a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care pe Pruncul cel mai-nainte de veci,
pe Hristos Mântuitorul nostru în mâini îl ţine, împreună cu cinstita Cruce a
Domnului, pe care doi preoţi îmbrăcaţi în veşminte sfinţite o purtau în cetele
oştirii aceluia, şi ieşea la 99 război cu multă vărsare de lacrimi către
Hristos Dumnezeu, şi către Preacurata Maică a lui Dumnezeu, apoi se împărtăşea
cu dumnezeieştile taine ale Trupului şi Sângelui Domnului Hristos. Cu nişte
arme nebiruite ca acestea se înarma mai mult, decât cu săbiile şi cu suliţele, şi
mai mult se nădăjduia spre ajutorul Celui Preaînalt, decât spre vitejia şi puterea
oştii sale. El ştia bine cuvântul lui David, că: „Nu întru puterea calului va
voi, nici în pulpele bărbatului bine va plăcea. Bine va voi Domnul întru cei ce
se tem de Dânsul, şi întru cei ce nădăjduiesc spre mila Lui”. Acest
binecredincios domn încă şi pe ostaşii săi îi îndemna spre rugăciuni, pe de-o
parte prin chipul cucerniciei sale şi al evlaviei în rugăciuni, iar pe de altă parte
prin poruncă, pentru că toţi căzând în genunchi înaintea icoanei Preasfintei Născătoarei
de Dumnezeu, şi a Cinstitei Cruci, cu lacrimi se rugau, cerând ajutorul. Marele
domn privind spre Sfânta icoană, se ruga grăind astfel: „O! Stăpână, Ceea ce ai
născut pe Hristos Dumnezeul nostru, tot cel ce nădăjduieşte spre tine nu va
pieri, şi eu robul tău, după Dumnezeu, te am pe tine zid şi acoperământ, şi
Crucea Fiului tău armă asupra vrăjmaşilor, de amândoua părţile ascuţită, roagă pe
Mântuitorul lumii, pe care ca Prunc L-ai ţinut pe mâini, ca puterea crucii să fie
ca un foc, arzând feţele potrivnicilor, celor ce doresc război cu noi.
Mijlocirea şi folosirea ta cea prea-puternică, să ne ajute nouă, şi să calce pe
vrăjmăşii noştri”. După multe rugăciuni, sărutând Sfânta icoană şi cinstita
Cruce, toţi mergeau cu îndrăzneală asupra vrăjmaşilor lor, şi le ajuta lor Domnul
cu puterea Crucii şi a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, prin rugăciunile sale
cele înălţate către Dumnezeu pentru dânşii.
Un
obicei ca acesta având totdeauna acest mare domn, cu o rânduială ca aceasta a
ieşit cu oastea sa şi asupra bulgarilor (precum de demult Marele împărat Constantin,
purtând înainte semnul Crucii) şi mergând la câmp, s-au bătut cu oastea lor, şi
biruindu-i pe ei, au fugit după dânşii, şi a luat patru cetăţi ale lor, iar a
cincea, Brehimul, de la râul Camii. Când s-a întors de la tăierea păgânilor, la
cortul său, au văzut ieşind din Sfânta icoană a Mântuitorului, şi din a Maicii
Domnului, o strălucire prealuminoasă asemenea focului, ce se revărsa peste
toate cetele de ostaşi. Această minune s-a petrecut, în prima zi a lunii lui
august.
Asemenea
şi Manuil, împăratul grecilor, cel ce a ieşit cu oastea sa asupra saracinilor,
a văzut în aceeaşi zi o minune asemănătoare, adică raze de foc ieşind şi acoperind
cu lumină toate cetele, din Sfânta icoană a Mântuitorului şi a Preacuratei Născătoarei
de Dumnezeu pe care împreună cu cinstita cruce, le aveau în mijlocul oştirilor.
Şi a biruit în acea zi puterea saracinilor. După aceea, înştiinţându-se unul pe
altul, prin scrisorile lor, despre biruinţa lor, câştigată cu ajutorul lui
Dumnezeu, şi despre strălucirea cea minunată pe care au văzut-o ieşind din
chipul Mântuitorului şi al Preacuratei lui Maici, au proslăvit pe Dumnezeu.
Apoi sfătuindu-se cu cei mai mari arhierei ai lor, au rânduit să se facă prăznuire
în această zi dintâi a lui august, dând mulţumită Mântuitorului şi Preacuratei
Maicii sale. De asemeni, şi întru pomenirea puterii Cinstitei Cruci, prin care
înarmaţi fiind preoţii, cu mâinile lor au biruit pe vrăjmaşi, au poruncit ca să
se scoată Cinstita Cruce din Sfântul Altar, şi să o pună pe ea în mijlocul
bisericii, ca să se închine ei toate popoarele creştineşti, şi cu dragoste să o
sărute, proslăvind pe Hristos Domnul, Cel ce a fost răstignit pe dânsa.
Să
prăznuim, fraţilor, lăudând şi mulţumind preamilostivului Dumnezeu, şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, Stăpânei noastre, preabinecuvântatei
şi pururea Fecioarei Maria, cu Cinstita Cruce, cu bună cucernicie şi cu dumnezeiască
plăcere să o cinstim şi să o prăznuim. Pace şi dragoste între noi având, cu milostenia
să mângâiem pe cei săraci, depărtându-ne de toate lucrurile cele rele. La frica
şi dragostea lui Dumnezeu să luăm aminte, că aşa plăcând Lui să ne învrednicim prăznuirii
celei veşnice împreună cu toţi sfinţii. Iar în ziua aceea, în care se va arăta semnul
Fiului Omului pe cer, Cinstita Cruce a lui Hristos, care va merge cu mare strălucire
făcătoare de bucurie înaintea Celui ce va să vină cu slavă şi cu putere multă,
ca Judecător al viilor şi al celor morţi, să ne treacă şi pe noi de partea cea
de-a dreapta. Iar după săvârşirea judecăţii, când cinstita Cruce va merge
înaintea tuturor cetelor Sfinţilor, povăţuindu-i pe ei la Împărăţia Cerurilor,
spre a prăznui în vecii nesfârşiţi, să ne numere şi să ne facă şi nouă parte cu
ei, preamilostivul nostru Mântuitor Iisus Hristos, cu rugăciunile Preacuratei
Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Amin (Viețile Sfinților, 1 august).
(Minunile
Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu