Pentru Adormirea Maicii Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
După
învierea lui Hristos şi după ce s-a înălţat la cer şi s-a pogorât Duhul Sfânt,
până s-au împărţit Apostolii la propovăduire, erau toţi dimpreună într-un gând.
Când stăteau la prânz, lăsau un loc de stat şi puneau acolo o pernă, şi pe pernă
puneau o parte din acea pâine, întru cinstea lui Hristos. Apoi, sculându-se de
la masă, luau acea parte de pâine, pe care o puneau în cinstea lui Hristos - şi
o ridicau în sus şi mulţumeau,zicând: „Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, iar în locul acelor cuvinte, până la
înălţarea lui Hristos, ei ziceau: „Hristos a înviat”, iar după înălţarea lui
Hristos, ziceau numele Sfintei Treimi, adică: „În numele Tatălui, al Fiului şi
al Sfântului Duh”, apoi: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”.
Acest
lucru îl făcea Apostolii şi când erau laolaltă şi îndeosebi fiecare dintre dânşii,
până la adormirea Maicii Domnului.
Iar
când s-au adunat Apostolii pe nori la îngroparea Precistei, după îngroparea ei,
a treia zi, sculându-se la prânz, după prăznuire, au înălţat partea de pâine în
cinstea lui Hristos, după obicei, zicând: „Mare este”. În acea vreme, Maica
Domnului s-a arătat în nor, cu o ceată de îngeri luminaţi, şi le-a zis lor:
„Bucuraţi-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele”.
Acum
Apostolii, în locul cuvintelor ce ziceau de obicei: „Doamne Iisuse Hristoase”,
au strigat: „Preasfântă Născătoare a lui Dumnezeu, ajută-ne nouă”. După aceea
au mers la mormântul ei şi nu au mai aflat-o pe dânsa în mormânt, şi aşa au
crezut că s-a sculat şi ea din morţi a treia zi, ca şi Fiul ei, şi că este luată
la Cer şi cu trupul şi cu sufletul (53, Minunile Maicii Domnului 400, de
profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu