Cum sa ne purtam in biserica

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Partenie, episcopul lampsacului si ale Sfantului Luca din Elada, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cum se cade a sta în biserică.

Ce poate fi mai înfricosător decât aceste lucruri. Că biserica este cer si că, mai înainte, si casele erau biserici, iar acum biserica este mai defăimată chiar decât o casă. Că într-o casă este rânduială si fiecare îsi face slujba lui, iar în biserică este mare tulburare si neîncetată frământare de lume, ca într-un târg. Si doar stiti că biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfânt si îngeresc este, împărătia lui Dumnezeu si însusi cerul. Adu-ti aminte de Sfânta Masa aceasta, pentru ce pricină este pusă si Cine se află pe ea.

Stiu că cel nebotezat nu cunoaste această taină, dar tu stii ce să întelegi, când auzi pe Proorocul, zicând: „Asa zice Domnul, depărtati-vă de la pământ si vă suiti la cer.” Că biserica cer se numeste. Adu-ti aminte al cui Nume se cinsteste în biserică!

Iar acum, voi faceti în biserică mai mult râs decât în târg. Că, la adunările voastre lumesti, stati linistiti si nici o gâlceava, nici vorbă, nici strigare, nu se face între voi. Iar aici, unde Dumnezeu din cer vorbeste sfinte si înfricosătoare lucruri, cei ce voiti să vorbiti desertăciuni, vă aflati ca la o petrecere. Au, doară, nu aveti case? De biserica lui Dumnezeu nu tineti seama si vorbiti si cu cei ce voiesc să tacă. De vorbiti de ale voastre treburi, nu vă opresc, dar vorbiti acasă la voi, la masă, la baie si la târg. Dar la biserică este loc al petrecerii ceresti, loc de rugăciune si de învătătură, loc de mântuire. Iar voi faceti din biserică iarmaroc, prăvălie a schimbătorilor de bani, loc de împodobire a femeilor, unde ne umplem ochii de desfrânare, loc de vânzare si cumpărare, loc unde se pun la cale casele, oastea, judecătile; toate la biserică le poti vedea.

Noi, în toate zilele, ne întrebăm si ne îngrijim, că doar veti câstiga ceva de folos la biserică si, asa, să vă duceti acasă, iar voi, mai vârtos, spre sminteală si spre păcate vă adunati, în loc să vă curătiti de ele. Deci, roagă-te ca să întelegi, iar mai vârtos se cade a tăcea, ca linistea si tăcerea ta, primindu-o, Dumnezeu să te facă pe tine întelept. Iar dacă nu poti să taci, iesi din biserică, ca să nu fii altora spre sminteală. Un singur glas se cade să fie în biserică; precum suntem un singur trup al lui Hristos, asa si o singură lucrare este Sfânta Biserică, adică, să stăm cu frică, să ascultăm, să luăm aminte si să ne rugăm. Că si episcopul tăcând, stă si slujitorii una cântă, iar noi, toti, răspundem într-un singur glas.

Deci, să nu lăsăm adevărul, alergând după umbre si năluci. Slobozi să ne facem de lucrurile vrăjmasului si de răutătile ce se fac între noi. Să deprindem, în loc de lăcomie, milostenia, iar în loc de ură, iubirea de oameni. Si asa făcând, ne vom îndulci de bunătătile cele de acum si de cele ce vor să fie, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava în veci! Amin.

 

 

(Proloage)

Despre post

 Pentru rugaciunile Sfintilor Ierarhi Vucol, episcopul Smirnei, si Fotie, patriarhul Constantinopolului si ale Sfintilor Cuviosi Varsanufie cel Mare si Ioan din Gaza, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre flămânzire si post.

Sunt multi care zic: „De ce trebuintă este postul la cei care vietuiesc în curătie?” Dar aceasta este o întrebare a celor lenesi si slabi. Că, cine a fost mai curat decât Adam? Si încă si pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru că ceea ce i-a zis lui: „Din toti pomii ce sunt în Rai să mâncati, iar din pomul cunostintei binelui si răului să nu mâncati dintr-ânsul” – acesta este chip al postului. Si de vreme ce de acest post a fost trebuintă în Rai, apoi cu cât mai mult, afară din Rai este el trebuitor. Dacă, mai înainte de răni, era trebuintă de ierburi vindecătoare, apoi cu cât mai vârtos, în vreme de răni? Deci, până a nu veni încă războiul asupra noastră, a fost trebuintă de arme, cu cât mai mult acum, când stăm în mijlocul războiului poftelor?

Încă să cunoasteti cât se mânie Dumnezeu, când se huleste postul si cât îl iubeste pe cel ce îl tine cu cinste. Adam n-a cinstit postul; drept aceea a auzit glasul Domnului, zicându-i: „Pământ esti si în pământ vei merge.” Iată cât se mânie Dumnezeu, când defăima cineva postul, că moarte aduce asupra celui ce nu poartă grijă de el. Dar, iată acum puterea postului. Că postul întoarce jumătate din calea ce duce la moarte. Pildă si dovadă despre aceasta avem nu de la doi oameni sau trei, ci de la un popor întreg, al cetătii celei mari a ninivitenilor, care era aproape de pieire, de nu s-ar fi întors cu pocăintă si cu post. Si acestia, adică, neavând lege, nici stiintă de ceva, si singuri si-au pus lor lege: postul.

Deci, noi cum să ne lepădăm de acela pentru care avem o multime de dovezi? Că Moise si Ilie, când voiau să se apropie si să vorbească cu Dumnezeu, la post alergau mai întâi si mâini pătrunse de post aveau ei ridicate spre cer. Încă si însusi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flămânzit, vreme de patruzeci de zile, netrebuindu-I Lui post, ci dându-ne nouă armă de biruintă asupra a toată puterea diavolului. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-TANDRETE

 Tandrețe

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintelor Mucenite Agata si Teodula, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre Ioan Colovul.

Se spune despre ava Ioan Colovul că, după ce a mers la un părinte teban, care petrecea în pustiul Schitului, a luat părintele lui un lemn uscat si l-a răsădit si i-a zis lui: „în toate zilele să-l uzi pe acesta cu un ulcior de apă, până ce va face rod”, însă, era apa departe de dânsii, atâta cât se ducea de-cu-seara si venea dimineata. Deci, până la trei ani udându-l, s-a prins lemnul acela si a făcut rod. Si părintele lui, culegând rodul, l-a dus pe el la biserică, grăind: „Fratilor, veniti de vedeti si mâncati din rodul acesta al ascultării.”

 

(Proloage)

Seara de spectacol

 Opereta “Voievodul Tiganilor”

La sfarsitul lunii ianuarie, am fost la spectacolul de opereta “Voievodul tiganilor” care a avut loc la Teatrul de Opereta “Ion Dacian” din Bucuresti.

Un spectacol foarte frumos, cu artisti talentati, printre care, Mihai Urzeanu (Barinkay), Rodica Stefan (Saffi), Cristina Trandafir (tiganca Czipra), Florin Ganea (Zsupan), care au interpretat minunat pe muzica compusa de Johann Strauss (fiul).

In prim plan este tanarul Barinkay care vine, impreuna cu comisarul Carnero, sa recupereze domeniile tatalui sau, exilatul Barinkay. Numai ca ceea ce gaseste este doar o ruina, domeniile fiind exploatate de vecinul lor jupanul Zsupan, crescator de porci. Toata lumea se bucura de intoarcerea lui Barinkay, mai putin Zsupan care, de teama ca va trebui sa dea socoteala de jaful facut, ii propune tanarului sa ii dea de sotie pe fiica lui, Arsena, insa acesta refuza. Barinkay se  indragosteste frumoasa tiganca Saffi. Cei doi isi petrec noaptea printre ruinele castelului, iar cand tiganii il vad, il proclama voievod al lor.

Carnero este foarte surprins sa o vada pe sotia lui, Mirabella, ca guvernanta a Arsenei, fiica lui Zsupan, iar pe fiul sa Ottokar, ca viitor ginere al porcarului.

A doua zi grupul micii nobilimi, afland ca Barinkay si Safii au petrecut noaptea impreuna sunt foarte revoltati si il acuza pe tanar de imoralitate, pentru ca traieste cu o fata de tigan. Numai ca tiganca Czipra spune ca Saffi nu este fiica ei si arata un document care atesta ca aceasta este de vita nobila.

Intre timp izbucneste razboiul si Contele Homonay recruteaza ostasi. Printe acestia sunt Zsupan, Ottokar, dar si tanarul Barinkay. La intoarcerea din razboi, Barinkay refuz onorurile imparatesei si ramane alaturi de Saffi si de tigani in calitate de voievod al lor.

Am petrecut o seara minunata.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Isidor Pelusiotul si ale Sfantului Sfintit Mucenic Avramie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre citirea cărtilor.

Un frate dintr-o mănăstire cu viată de obste se lenevea spre învătătură si a întrebat pe părintele său, zicând: „Ce înseamnă aceasta, părinte, că, iată, mă ostenesc la Scripturi si nimic nu înteleg.” Si staretul ia răspuns lui, zicând: „Fiule, oile, când află păsune, cu multă dulceată mănâncă si adesea înghit hrana nerumegată, sârguindu-se fiecare să apuce cât mai mult si să pună întru sine hrană, iar după aceea stând, îsi rumegă hrana. Asa si tu, fiule, câtă vreme ai ajutor si bună vreme, învată-te pe tine cât poti, fără lenevire, din dumnezeiestile Scripturi si te va lumina Dumnezeu; ori, din vorbele bătrânilor auzind, te vei deprinde sau deprinzându-te singur, vei întreba sau de la cei ce învată binele, vei deprinde ceva sau însusi Domnul, în liniste, îti va grăi în inima ta numai să nu pierzi, întru lene, vremea si puterea cea dată tie de la Dumnezeu”.

 

(Proloage)

FINAL DE IANUARIE

 BUCURIILE LUNII IANUARIE

S-a incheiat prima luna a anului 2025, luna ianuarie. A fost o luna fara bucuria zapezii, o luna calda, insa cu o atmosfera trista. Cu toate acestea, in aceasta luna ne-am bucurat pentru ca:

- la inceput de luna am participat la hramul parohiei “Sfantul Ioan Botezatorul” din satul Drajna, ocazie cu care ne-am reintalnit cu oameni cu suflet frumos.

-la revenirea la serviciu, dupa minivacanta de Craciun, am servit masa cu colegii intr-o atmosfera de sarbatoare;

- am reusit sa mergem la masa atat la socri, cat si la parinti. Si unii si alti sunt inaintati in varsta, asa ca, impreuna cu sotul am hotarat sa mergem cat de des putem la dansii si astfel sa le aducem bucurie in suflet;

- am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim;

- am reusit sa facem un mic parastas pentru bunica sotului meu, dar si pentru matusa si unchiul meu, toti trecuti la cele vesnice cu multi ani in urma;

- pentru cateva zile, ne-am bucurat de prezenta lui Matei si a lui Alex, cand au venit la noi, dar si cand am mers la Bucuresti;

- am demarat proiectul “Economisire” si am inceput cu reducerea valorii facturilor. Pentru ca factura la gaze este cea mai mare, am incercat sa eliminam zonele de frig din casa. Stam la parter si, prin urmare, parchetul este foarte rece, asa ca am achizitionat covoare cu dos de pasla. In balcon (care este unit cu bucataria), sotul a izolat peste tot pe unde se simteau curenti de aer. In urma acestor mici actiuni, schimbarea se simte. Centrala porneste la intervale ceva mai mari de timp;

- am reusit sa citesc o carte, asa cum mi-am propus;

- am reusit sa finalizez patura la care lucram in masina;

- am reusit sa invat cate ceva despre preparatele fara gluten;

- impreuna cu copiii de la Centrul Parohial, in luna ianuarie am sarbatorit 5 ani de activitate si am inceput sa invatam in continuare tehnica nodurilor;

- cu tinerii de la Centrul Parohial am pregatit o masa calda pentru trei persoane varstnice din parohie. O actiune de voluntariat pe care ne dorim sa o desfasuram in fiecare luna;

-impreuna cu sotul am fost la spectacolul de opereta “Voievodul Tiganilor”. Superb.

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului si Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu si ale Sfintei prorocite Ana, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce, împărtăsindu-se, nu asteaptă sfârsitul Liturghiei.

Vreti să vă spun ce faptă săvârsesc cei care pleacă din biserică înainte de sfârsitul slujbei si care nu ascultă cuvintele de multumire? Este cu putintă să vă vină greu ceea ce am să vă spun, dar mare nevoie este ca lucrul acesta să fie spus.

Când Iuda era la Cina Cea din Urmă, în vreme ce toti ceilalti stăteau la masă cu Domnul, el s-a ridicat de la Cină si, sculându-se, a iesit. Pe acela îl urmează si aceia care pleacă înainte de cea din urmă rugăciune de multumire. Că dacă n-ar fi iesit, n-ar fi ajuns vânzător; dacă n-ar fi părăsit pe ucenici, nu s-ar fi pierdut; dacă nu s-ar fi despărtit de turmă, nu l-ar fi găsit pe el singur lupul si nu l-ar fi mâncat; dacă nu s-ar fi răzletit de păstor, nu l-ar fi răpit pe el fiara sălbatică. Si iată, el se adună cu iudeii, iar Apostolii ies, cântând, cu Stăpânul.

Si, acum, iubitilor, să ne gândim la cele spuse. Iată, Domnul îti împărtăseste trupul Său. Când te ospătezi cu mâncare trupească, îndată, după ospăt, multumesti. Dar, când tu, care esti om si de o fire netrebnică, te împărtăsesti cu o hrană duhovnicească si care întrece toată zidirea văzută si nevăzută, pentru ce nu rămâi să multumesti, si prin cuvinte si prin fapte? Spun acest lucru, nu ca să mă aprobati, nici ca să strigati, ci ca, amintindu-vă, să împliniti rânduiala cuvenită. Ceea ce primiti se numesc Sfintele Taine; si sunt. Iar acolo unde sunt Taine e nevoie de multă liniste. Asadar, cu multă liniste, cu multă rânduiala, cu evlavie, să ne apropiem de această jertfă sfintită si să multumim, după cuviintă, ca să atragem si mai mult bunăvointa lui Dumnezeu, ca să ne curătim sufletul si să avem parte de bunurile ceresti, de pace, de înnoire, de lumină, de putere, pe care să dea Dumnezeu, să le dobândim toti, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru Intampinarea Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt cum că nu se cuvine a crede clevetirile.

A fost, întru o cetate, un episcop temător de Dumnezeu, care nu primea pe cei ce cleveteau. Deci, la acesta venind, niste oameni nestiutori, au clevetit pe două femei cunoscute, că fac desfrânare, întrascuns de bărbatii lor. Iar episcopul, măcar că era silit de dânsii, n-a voit să le vădească pe ele, că avea episcopul darul de a cunoaste sufletele, după fata fiecăruia. Deci, mai întâi stând, s-a rugat lui Dumnezeu, vrând să se încredinteze de aceasta cu adevărat si, făcându-se Liturghie, s-au împărtăsit toti cu Sfintele Taine. Si vedea episcopul fetele celor ce se apropiau acolo si le cunostea cu ce păcat este vinovat fiedare. Că fetele păcătosilor, unele erau îngălbenite, ale altora înfocate, iar ale altora mohorâte si înnegrite, pe când ale unora din ei se arătau albe si luminate si ceea ce primeau în gură le lumina tot trupul, iar pe altii ca focul îi ardea. Si a venit rândul femeilor ca să ia Sfânta Impărtăsanie si vedea episcopul cum sunt si acelea cu sufletul. Si vedea fetele lor, că la unele se făceau negre si aprinse, iar la altele rumene si albe. Si au venit si acele femei, pe care le clevetiseră la episcop, si le-a văzut pe ele că aveau ochii luminati si cinstiti si hainele albe si amândouă, primind Tainele lui Hristos, s-au luminat ca soarele.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu episcopul ca să-i arate lui, prin descoperire, starea lor cu adevărat. Si stând înaintea lui, îngerul Domnului i-a poruncit să-l întrebe despre oricine va vrea. Iar episcopul a întrebat, mai întâi, despre acele două femei, dacă este adevărată clevetirea cea despre ele, sau este minciună. Si a răspuns îngerul: „Adevărată este vorba ce ai auzit despre dânsele, de la început.” Zis-a episcopul: „Atunci cum de erau ele luminate la fată si albe la îmbrăcăminte, la primirea Tainelor lui Hristos?”. Si a răspuns îngerul: „Pentru că, venindu-si în simtirea si cunostinta acelor fapte, cu lacrimi si cu suspinuri, cu milostenie la săraci si prin mărturisire curată, s-au întors la Dumnezeu si s-au făgăduit că nu vor mai cădea de acum întru acel fel de greseală si au primit de la Dumnezeu iertare. Si de păcate fiind iertate, vietuiesc de acum întru curătie si întru dreptate.”. Deci, minunându-se, episcopul a zis: „Neasemănat este lucrul femeilor acestora, că, iată, nu numai de păcate le-a iertat, ci si de atât de mare dar le-a învrednicit pe ele.”. Iar la aceasta, i-a zis îngerul: „Te minunezi de aceasta cu dreptate, că om esti. Însă Stăpânul nostru si al vostru, Dumnezeu adevărat fiind, Bunul si Iubitorul de oameni, pe cei ce încetează de la păcate si prin mărturisire cad la Dânsul cu credintă, nu numai că nu-i trimite la osândă, ci încă îi învredniceste de cinste. Că asa a iubit Dumnezeu toată lumea, încât si pe Unul născut Fiul Său L-a dat pentru noi. Că de vreme ce atunci, mai înainte de împăcare, când eram vrăjmasi, El a voit a muri pentru noi, cu cât mai vârtos acum, după împăcare, ne va ierta, de ne vom întoarce la Dumnezeu si de ne vom îndepărta de păcate; si El ne va izbăvi de osândă si ne va dărui desfătarea bunătătilor celor gătite de Dânsul. Deci, iată, să cunosti acum si tu, că nici un păcat din cele mari si necurate nu biruieste iubirea de oameni a lui Dumnezeu, numai de si-ar sterge cineva păcatele sale prin pocăintă. Că stie, Iubitorul de oameni Dumnezeu, slăbiciunea neamului omenesc si tăria poftelor si puterea răutătilor diavolului, si pe cei ce cad îi iartă, ca pe niste fii. Le cere însă îndreptarea cea spre mântuire, îndelung răbdându-i si pe cei ce se căiesc si se roagă, ca pe niste neputinciosi, îi iartă si de la chinuri îi slobozeste si le dă bunătătile cele gătite dreptilor.”

Iarăsi, a zis episcopul către înger: „Spune-mi, rogu-mă, si întelesul fetelor; în ce fel de păcate petrece fiecare fată, ca si de aceasta să avem înstiintare”. Grăit-a lui îngerul: „Cei ce au fetele luminate si albe, întru curătie si dreptate petrec si blânzi si milostivi sunt. Iar cei ce au fetele negre si gălbicioase sunt lucrători de desfrânare si necurătie. Iar cei ce se arată mohorâti si înfocati, în clevetiri si nedreptate petrec, iubesc defăimarea si ucigasi vicleni sunt”. Si iarăsi a zis îngerul către episcop: „Să le ajuti lor, de iubesti mântuirea lor, că pentru aceasta rânduit esti. Deci, pe cât îti stă Ńie în putere, roagă-te pentru dânsii, ca să se întoarcă la Dumnezeu de la păcatele lor si plată vei avea multă si te vei asemăna cu Stăpânul tău, Cela ce, pentru viata si mântuirea oamenilor, din Cer S-a pogorât si de bună voie a primit a vietui dimpreună cu noi pe pământ”.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Simeon Evlavis

 Pentru Inainte-praznuirea Intampinarii Domnului si pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Trifon si ale Sfintelor Mucenite Perpetua si Felicitas, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

În această zi, cuvânt al Sfântului Simeon Evlavis, despre trezvie.

Să ai, frate, totdeauna mintea ta la Dumnezeu, în somn si în stare de veghe, la mâncare si în vorbiri, în lucrul mâinilor si în orice altă faptă, după cuvântul Proorocului: „Am văzut pe Domnul înaintea mea pururea”. Dar să te socotesti pe tine mai păcătos decât tot omul. Petrecând timp îndelungat ta acest gând, se va ivi în întelegerea ta o luminare vie, asemenea unei raze de lumină. Si cu cât o vei cere mai mult, cu mai multă luare aminte si cu o cugetare neîmprăstiată, cu osteneală multă si cu lacrimi, cu atât ti se va arăta mai strălucitoare. Iar, arătându-ti-se, o iubesti si, iubind-o, te curătesti. Iar pe cel ce-l curăteste, pe acesta îl face în chipul lui Dumnezeu, luminându-l si învătându-l să deosebească binele de rău. Dar să stii, frate, că e nevoie de multă osteneală, ajutată de Dumnezeu, ca să se sălăsluiască aceasta în sufletul tău si să lumineze în el, ca luna întunericul noptii. Mai trebuie să iei seama si la lupta cu gândurile de mărire desartă si de închipuire de sine; si să nu osândesti pe cineva, văzându-l că face ceva ce nu se cuvine. Că dracii, văzând sufletul curătit de patimi si de ispite, prin sălăsluirea harului, aruncă în el unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu să fie în tine, împreună cu pocăinta neîncetată si cu coplesire de lacrimi. Ia seama, însă, să nu pătimesti ceva din multa bucurie si pocăintă. De aceea, să nu socotesti că acestea sunt din osteneala ta si nu din darul lui Dumnezeu. Că atunci se vor lua de la tine si le vei căuta mult în rugăciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fă, Doamne, să nu ne lipsim niciodată de harul Tău!

Însă de ti se va întâmpla aceasta, frate, aruncă asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicându-te si întinzând mâinile, roagă-te, zicând asa: „Doamne, miluieste-mă pe mine, păcătosul si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tău. Vezi, Doamne, la ce neputintă si gânduri m-au adus multele mele păcate. Eu, care împlinesc în fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit de multele mele păcate, fără îndoială. Si acum Doamne, Doamne, dacă e cu voia Ta si spre folosul meu, să vină iar harul Tău în robul Tău, ca, văzându-l pe acesta, să mă bucur întru pocăintă si lacrimi, luminat de raza pururea luminoasă a acestuia, păzit de gândurile murdare si de tot lucrul rău si de toate greselile mele cele cu stiintă si cu nestiintă. Si astfel să primesc, Doamne, plinătatea îndrăznirii către Tine, în necazurile ce vin asupra robului Tău, de la draci si de la oameni, si să primesc si tăierea voii mele, cunoscând bunătătile ce asteaptă pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Că Tu ai zis, Doamne, că: Cel ce va cere va lua, si cel ce caută va afla, si celui ce bate i se va deschide”.

Pe lângă aceasta, frate, stăruie, rugându-te în cugetul tău, si în celelalte toate câte ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trândăviei. Si Dumnezeul cel bun nu te va părăsi.

 

(Proloage)