Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Traia odata o fecioara vituoasa, fiica unui oarecare om bogat, care se numea Eufimia. Aceasta si-a inchinat curatia si toata viata ei Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu. De aceea, de la o varsta frageda petrecea bine-placand lui Dumnezeu si facand voia Lui. Intotdeauna era la biesrica. Toti se minunau de evlavia acestei copile tinere. La darurile ei sufletesti, Dumnezeu a adaugat si frumusetea trupeasca. Cu cat crestea cu varsta, cu atat sporea si evlavia sufletului ei.

Diavolul insa, care intotdeauna ii invidiaza pe cei care se daruiesc lui Dumnezeu si Maicii Sale, a aruncat sagetile sale viclene in inima unui boier, care a indragit-o si a cerut-o de sotie de la tatal ei. Acesta s-a bucurat cand a vazut ca avea sa dobandeasca ca ginere un om atat de insemnat. Dar curata mireasa a lui Hristos s-a impotrivit voii tatalui ei si i-a spus:

-Tata, nu este drept sa o mint pe Maica Domnului, careia i-am fagaduit curatia mea, si sa doresc un om stricacios in locul Mirelui celui nestricacios si ceresc.

-Aceasta inrudire este un lucru mare pentru noi. Iti poruncesc sa mergi dupa el, caci altfel te voi pedespi aspru! Atunci fecioasa s-a dus la biserica, a cazut inaintea icoanei Maicii Domnului si cu lacrimi s-a rugat sa o lumineze ce sa faca pentru a nu-si intina curatia ei. Dupa ce s-a rugat multa vreme, i-a venit un gand: “De vreme ce frumusetea mea este pricina acestei casatorii, mai bine sa ma lipsesc de ea”. Si umplandu-se de darul dumnezeiesc al intregii intelepciuni, si-a taiat nasul si buzele.

Atunci cand tatal ei a vazut ce a facut, atat de mult s-a maniat, incat a vrut sa-i taie capul. Dar s-a gandit ca taindu-i capul, chinurile i se vor sfarsi repede. De aceea, dupa ce a batut-o cu cruzime si fara mila, a chemat un lucrator silnic si salbatic, pe care il avea la tarinile sale, si i-a spus:

-Ia-o la tarini si pune-o faca muncile cele mai grele si mai murdare, iar daca nu te va asculta, sa o bati fara mila! De acum este roaba ta.

Atunci acel taran grosolan a luat-o pe Eufimia la el si se purta cu ea asa cum ii poruncise tatal ei. Cine poate descrie chinurile pe care le-a suferit de la acest taran aspru? O fiara s-ar fi purtat cu mai multa mila decat acela. Dar Eufimia pe toate le rabda cu barbatie si multumea Domnului, Care a invrednicit-o sa sufere dureri si intristari pentru dragostea Sa. Singura ei mangaiere era rugaciunea. Se retragea in locuri ascunse unde se ruga Domnului sa-i dea rabdare in incercarea prin are trecea nevoitoarea si mucenita intregii-intelepciuni a trait astfel sapte ani, incat toata frumusetea ei s-a stins din pricina ostenelilor si a mahnirilor.

Intr-o noapte, in ajunul Nasterii Domnului, Eufimia s-a indreptat spre staulul animalelor si intrand in el cugeta la Taina Intruparii Domnului, prin care Acesta a binevoit sa se faca Om pentru mantuirea noastra.

Taranul, cand a vazut ca tanara nu era in camera ei, a luat o varga si a alergat sa o bata, asa cum facea de obicei. Dar pe cand se afla inca departe de grajd, a vazut o lumina mare neobisnuita. S-a infricosat, caci creda ca grajdul luase foc. Cand s-a apropiat, s-a aflat in fata unei privelisti minunate, pe care nu era vrednic sa o vada. Imparateasa Cerurilor, impreuna cu o multime de Sfinti Ingeri, statea langa Eufimia si o mangaia spunandu-i:

-Sufera cu barbatie, iubita mea fiica, deoarece prin aceasta mahnire vremelnica pe care o rabzi pentru dragostea Fiului meu, te vei invrednici in Imparatia Sa de slava si de cununa nevestejita. Iar dovada si arvuna marii indrazneli pe care o ai la Mirele tau cel ceresc este vindecarea ta.

Si indata Eufimia a fost vindecata de Maica Domnului capatand frumusetea cea dintai.

Dupa ce taranul a vazut acea minunata si neasteptata priveliste a alergat infricosat si a chemat toata familia sa. Atunci au vazut-o cu totii pe Maica Domnului impreuna cu Cetele ingeresti, iar pe Eufimia vindecata, cu nas si cu buze. Indata au cazut la pamant, neputand sa sufere dumnezieasca lumina.

Cand s-au ridicat de la pamant, au vazut-o numai pe Eufimia rugandu-se si stralucind de o lumina cereasca. Atunci taranul l-a instiintat pe tatal Eufimiei. Acesta a venit in graba si cand a vazut-o pe fiica lui vindecata, s-a mirat mult de acea minune. A cerut iertare de la Dumnezeu si de la fiica lui, iar in locul acelui grajd a zidit o frumoasa biserica si chilii, unde a ramas Eufimia, nevoindu-se pentru Mirele ei cel Ceresc. Dupa aceea s-au adunat acolo si alte tinere sa lucreze in pace poruncile Domnului..

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)