Cercetari ale Maicii Domnului (VII)
La
Manastirea Grigoriu se savarsea Utrenia. Slujba ajunsese la Cantara a noua,
cand parintele G., privind spre Usile Imparatesti, a observat ceva neobisnuit. Din
Sfantul Altar au iesit doua femei, una dupa alta. “Cum au ajuns aceste femei
aici?” se intreba calugarul. Apoi ele au inceput sa treaca pe la toti
calugarii, carora a doua femeie le impartea bani, asa cum poruncea prima.
Dupa
ce s-a terminat Sfanta Liturghie si masa de dimineata, parintele G. a alergat
la batranul Atanasie.
-Gheronda,
cine au au fost femeile care au venit astazi in biserica? l-a intrebat
calugarul cu uimire.
Atunci
egumenul Atanasie a inteles indata ca ucenicul sau a avut o vedenie cereasca.
-Cum
le-ai vazut? Cate erau? Ce infatisare aveau?
-Erau
doua. Prima era putin mai inalta si purta un vesmant rosu foarte frumos, care
ii acoperea si capul si semana cu o imparateasa. Cealalta era mai tanara,
foarte smerita, mica la trup si purta haine gri inchis. Aceasta impartea
parintilor monede dupa cum ii poruncea cea dintai.
-Frumoasa
vedenie te-a invrednicit Dumnezeu sa vezi, fiule! Prima femeie este Maica
Domnului, Stapana Sfantului Munte, iar a doua este Sfanta Anastasia, ocrotitoarea
manastirii noastre, ale carei moaste se afla la noi.
-Asa
trebuie sa fie, Gheronda, caci asa imi spune si mie sufletul. Insa nu pot
intelege de ce imparteau bani. Ce legatura au Sfintii cu banii?
-Prin
aceasta voiau sa arate ca sunt multumite de osteneala pe care o fac parintii
sculandu-se noaptea si laudand pe Dumnezeu. Pentru aceasta li se cuvine
rasplata.
Ascultand
cu uimire cuvintele egumenului, parintele G. a inteles ce noima ascundea impartirea
banilor. S-a incredintat ca Sfintii sunt vii si supravegheaza cu dragoste
ostenelile monahilor.
Din
acea zi a inceput sa sarute cu si mai multa evlavie icoanele Maicii Domnului si
ale Sfintei Anastasia, precum si sfintele moaste ale celei din urma.
Nu
trebuie sa ne miram de aceasta, caci in viata monahului, si mai ales in cea a
athonitului, elementul suprafiresc este des intalnit. Monahii sunt obisnuiti cu
lucrurile neobisnuite. Numai sa existe, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, “luminati
ochii inimii, ca sa priceapa […] care este bogatia slavei lui Dumnezeu, in cei
sfinti”.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu