Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XII)

Sfantul Bisericii noastre, Cuviosul Mucenic Constantin cel din agareni, dupa ce s-a botezat, a venit la Manastirea Iviru sa se inchine icoanei pline de har a Maicii Domnului “Portarita”.

Dupa ce inima Sfantului s-a aprins prin luminare dumnezeiasca de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, singura lui dorinta era sa moara Mucenic pentru Hristos, Care mai intai Si-a varsat Sangele sau cel dumnezeisc pentru toti.

Astfel Domnul a inceput sa-i pregateasca incet drumul muceniciei sale prin judecatile Sale cele negraite, atunci cand la o slujba a auzit cuvantul Proorocului Ieremia: “Cel care va scoate vrednic din nevrednic, ca gura Mea va fi”, Dumnezeu i-a pus in minte gandul sa o faca crestina pe sora lui. Si astfel, cu binecuvantarea staretului sau, a plecat spre Aivali (Kidonies). Acolo a fost recunoscut de un turc, a fost prins si dat judecatorului.

Maica Domnului urmarea indeaproapte cu multa bucurie calea muceniceasca a Sfantului. L-a cercertat in temnita “nerusinandu-se de […] cel pus in lanturi” pentru Fiul ei, Iisus Hristos. In temnita unde era legat, i s-a aratat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in toata stralucirea cereasca si i-a spus:

-Bucura-te Constantine, credinciosule, slujitor al Fiului meu si al meu! Deoarece ma chemi mereu, iata am venit la tine. Sa stii ca voia Fiului meu este sa suferi mucenicia in imparateasa cetatilor care poarta numele tau; si acolo iti vei incheia calatoria nevointei. Si sa spui poporului acelei cetati din partea mea sa nu se mai roage pentru tine facand procesiuni,

In Constantinopol, la judecata, dupa multe fagaduinta si amenintari, judecatorul l-a lovit cu palma peste obraz, asa cum a fost lovit si Domnul pentru el, dupa care a semnat condamnarea sa la moarte prin spanzuratoare. Sfantul Constantin s-a savarsit la 2 iunie 1819 in Constantinopol, asa cum ii spusese Maica Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)