Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (X)

Staretul Ilarion duhovnicul (+1864). Unul din marii nevoitori ai secolului al XIX-lea din Sfantul Munte, a primit la chilia sa ca ucenic pe fratele sau dupa trup, pe nume Macarie. Proiestosii Manastirii Iviron, unde parintele Macarie a stat sase luni, incercau sa-l convinga sa ramana in manastirea lor, fagaduindu-i ca il vor trimite la Athoniada. Insa el isi dorea un singur lucru: sa-L slujeasca pe Hristos. Nu punea nimic mai presus de Domnul.

El era un nevoitor iscusit si nu facea nici o nevointa fara binecuvantarea staretului sau. Se predase cu desavarsire ascultarii si nu mai avea voie proprie. Pentru el, ascultarea insemna: “a-si tagadui cineva cu desavarsire sufletul sau, fapt aratat in chip vadit prin trup, […] prin omorarea madularelor, in timp ce cugetarea ramane vie. Ascultare inseamna fapta fara cercetare, moarte de buna voie, viata neiscoditoare, nesocotirea oricarei primejdii, negrija pentru raspunsul inaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, neprimejdioasa plutire pe marea vietii, calatorie pe uscat fara grija, ca si cum ai dormi. Ascultarea este mormant al voii proprii si inviere a smereniei…. Caci cel ce a omorat sufletul acestuia in chip bineplacut lui Dumnezeu, va raspunde pentru toate”.

Parintele Macarie pe toate le lucra cu o neobisnuita jertfire de sine. Din pricina nevointelor sale, dupa opt ani s-a imbolnavit de tuberculoza, boala marilor nevoitori, care au duhul jertfirii de sine.

Asa cum a fost numele parintelului Macarie, tot astfel a fost si sfarsitul sau.

Inainte de sfarsit, fata sa i-a stralucit atat de mult, incat lumina si chilia. Iar acest lucru l-au adeverit toti cei care au venit la inmormantarea sa. La un moment dat, Parintele Macarie, stralucind de bucurie, a spus:

-Au venit Ingerii, Cuviosii, Parintii, Marturisitorii, Proorocii!

Apoi peste putin:

-Iata ca a venit si Maica Domnului!

Fata lui lumina atat de puternic in acea clipa, incat nu o puteai privi. Dupa putin timp, adresandu-se staretului sau, a spus:

-Gheronda, iarta-ma si ma binecuvinteaza, caci ma iau de aici!

Cu aceste cuvinte sufletul sau a zburat la Ceruri, iar lumina care o raspandea trupul sau s-a stins incet. Cu totii s-au minunat si au slavit pe Dumnezeu, Care atat de imbelsugat l-a miluit pe robul Sau pentru dragostea sa nefatarnica si pentru taierea voii sale.

Sfarsitul sau marturisea si adanca intelepciune a staretului Ilarion, care intr-un interval de timp atat de scurt l-a povatuit la masuri duhovnicesti atat de inalte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)