La Festival (I)

 Festivalul Kurtosului - Mâini dibace

In acest weekend, in centrul orașului Sfântu Gheorghe are loc festivalul Kurtosului și, cum toamna suntem amatori de festivaluri, de la serviciu am pornit la drum. 

Ajunși la Sfântu Gheorghe, ne-am cazat la pensiunea "5.evszac" (al cincilea anotimp ) și am pornit spre centrul orașului. Știind că întotdeauna sunt probleme cu locurile de parcare, am lăsat mașina într-o zonă ceva mai departe de festival și am pornit pe jos.

Motivul principal pentru care am venit a fost acela de a urmări concursul de preparare a kurtoskalacs-ului, concurs care va avea loc mâine.

In aceasta seara, ne-am propus sa ne plimbam putin, in ideea că, la corturi va fi aceeași oferta de produse ieftine și de slabă calitate, ca la fiecare festival.

Ei bine, in aceasta privință ne-am înșelat. Timp de aproximativ trei ore (care nu știu când au trecut) ne-am plimbat, am admirat și cumpărat produse handmade. O multitudine de produse, realizate din materiale dintre cele mai diverse cum ar fi ceara, lemnul, mărgelele, cimentul și chiar cioburile de ceramica. Din toate acestea am văzut lucruri minunate, adevărate opere de arta.

Am rămas uimită, plăcut impresionată și am spus că atunci când vrei ceva cu adevărat, înlaturi obstacolele și reușești.

Dar, mai bine sa va arat câteva fotografii:

Este prima dată când văd la un festival produse realizate prin noduri (tehnica macrame).

Minunății din lavanda.

Preșuri și carpete țesute la război

Ceramica pictata manual

Produse din ceramica și din răchită.

Foarte multe produse din blana și piele la preturi avantajoase, cu modele și finisaje dintre cele mai frumoase.

Un alt material folosit a fost: pănușile de porumb. Adevărate "bijuterii".

Ceara, în mâinile meșteșugarilor, a căpătat forme și figurine din cele mai frumoase.

Alt material inedit folosit pentru obținerea de ghivece și obiecte decorative este ......betonul.

Dar, minunate și sculpturile din os.

Din lemn, jucării și alte produse:

Produse tricotate, croșetate sau cusute. Este un festival la care se găsesc multe lucrușoare pentru copii (de obicei ei sunt uitați)

Numeroase produse cosmetice naturale, dar și săpunuri:

Și, nu in ultimul rand, bijuterii, realizate manual, din cele mai diferite materiale.

Bijuterii realizate din lut polimeric

Bijuterii realizate din argint, porțelan și piatra de murano

Bijuterii realizate din cioburi de ceramica. Fiecare bucățică de ciob este șlefuită manual Oana ajunge la forma și dimensiunile unei mici bijuterii.

Bijuterii realizate din mărgele de nisip (au dimensiuni milimetrice)

Bijuterii realizate din ceramica

Și la sectorul alimentar, lucrurile stau tot așa. Produse de înaltă calitate, realizate în gospodăriile proprii. Însă despre acestea în postarea de maine.

Despre viata vesnica

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre Andrei, grăirea lui Hristos cu el în vedenie, despre nebunie si viata vesnică.

După arătarea Sfântului Ioan Teologul si după grăirea lui cu dânsul si muncirea dracilor acelora, fericitul Andrei, în legături fiind, s-a culcat vrând să se odihnească si a fost întru uimire, visându-se pe sine în niste palate împărătesti si împăratul sedea pe scaun în slavă mare si, chemându-l pe el l-a sine, l-a întrebat : „Voiesti, oare, să-mi slujesti mie cu tot sufletul?” Iar Andrei a zis: „Voiesc, Doamne”. Iar împăratul i-a dat lui să mănânce ceva, putin mai amar decât pelinul, si i-a zis lui : „În acest fel este calea cea cu durere a celor ce-mi slujesc mie în lumea aceasta”. Si după aceea i-a dat lui ceva mai alb decât zăpada si mai dulce decât mana si a mâncat si s-a veselit si a uitat de amărăciunea cea dintâi. Si i-a zis lui împăratul: „În acest fel este la mine, hrana celor ce-mi slujesc mie si bărbăteste rabdă până la sfârsit. Deci, osteneste si tu cu bărbătie, precum ai început, că putin vei pătimi si în veci, în viata cea nesfârsită, te vei desfăta.”

Si, desteptându-se din somn, Andrei gândea: cea dintâi arătare amară închipuieste răbdarea din lumea aceasta, iar cea mai de pe urmă dulceată închipuieste viata cea vesnică. Iar, după aceea, l-a tinut stăpânul lui patru luni si l-a lăsat slobod si a început a alerga pe ulite, nebun făcându-se, si umbla prin cetate, lipsit, necăjit, chinuit, el, de care nu era vrednică toată lumea. Unii îl batjocoreau pe el ca pe un nebun, altii îl goneau de la ei, fiindu-le scârbă de el ca de un câine, altii îl socoteau pe el că este îndrăcit, altii, dintre copiii cei tineri, îl băteau pe fericitul, glumind între ei, iar el toate le răbda si se ruga pentru cei ce-l supărau pe el. Iar dacă cineva din cei milostivi, iubitori de săraci, îi da lui milostenie, el, luând-o, o da pe ea la alti săraci, însă nu o da asa ca adică să fie cunoscut că dă milostenie, ci ca un nebun, certându-se cu dânsii, ca si cum voia a-i bate pe ei, iar banii pe care îi avea în mâini, îi arunca în fata lor si asa altii îi adunau. Pâine uneori nu gusta câte trei zile, iar alteori si toată săptămâna o petrecea flămând si de nu era cineva ca să-i dea lui o bucată de pâine, apoi si cealaltă săptămână o petrecea fără de hrană. Iar haina lui era o ruptură netrebnică, care abia putea să-i acopere goliciunea trupească. Drept aceea, ziua alerga pe ulite ca un nebun, asemănându-se întru toate Sfântului Simeon, celui nebun pentru Hristos, iar noaptea la rugăciune petrecea.

Si într-o cetate atât de mare, vietuind în mijlocul unui popor numeros, nu avea unde să-si plece capul. Că săracii îl goneau din colibele lor, bogatii în curtile lor nu-l lăsau. Si când avea nevoie ca să doarmă si să-si odihnească putin trupul cel mai ostenit, se ducea unde zac câinii în gunoi si unde ei se culcă, dar si aceia nu-l primeau între ei pe robul lui Dumnezeu că unii, muscându-l, îl goneau, iar altii fugeau de dânsul, lăsându-l singur, si niciodată nu s-a odihnit sub vreun acoperământ, ci totdeauna în frig si în zăduf, în gunoi ca Lazăr, si în noroi se tăvălea, călcat de oameni si de dobitoace. Asa pătimea mucenicul cel de bunăvoie si asa cel nebun îsi bătea joc de toată lumea. Că cel nebun al lui Dumnezeu, mai întelept este decât oamenii. Si s-a sălăsluit întru dânsul Darul Duhului Sfânt si avea darul mai-nainte-vederii, că vedea gândurile oamenilor. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage).

Hotel Moldavia

 Hotel Moldavia

La Slanic Moldova anul acesta am ales sa schimbam pensiunea unde ne-am cazat. Daca anul trecut am ales sa stam la pensiunea Steinhaus, despre care am vorbit aici, anul acesta am stat la Hotel Moldavia. Este un hotel micut, ca o pensiune, foarte frumos si cochet, amplasat chiar in partea de sus a parcului.

Camerele sunt mari, luminoase si mobilate atat de frumos incat am avut senzatia ca suntem in propria casa si nu intr-o pensiune. Un mic dezavantaj este: pensiunea nu are lift, iar camera a fost la etajul trei. Insa, am apreciat faptul ca, inca de la rezervare, ne-au comunicat acest lucru si ne-au intrebat daca dorim sa rezervam. Am acceptat si nu ne-a parut rau. La fel, cand am ajuns, si-au cerut scuze ca trebuie sa urcam pe scari, intrucat hotelul nu este dotat cu lift. A fost putin mai greu prima data, dupa care ne-am obisnuit.

Curatenia impecabila: prosoapele au fost schimbate zilnic, iar lenjeria la cateva zile (lenjerie alba, apretata si de calitate). Incepeam ziua cu zambete intalnite la tot pasul, incepand cu doamnele de la curatenie, continunand cu ospatarii (toti tineri, amabili si prompti) si terminand cu doamnele de la receptie. Si uite asa ziua se anunta de fiecare data una exceptionala. Personalul foarte atent si amabil, toata lumea cu zambetul pe buze.

Hotelul are si propriul restaurant, cu o terasa frumoasa, unde se servesc preparate delicioase. Micul dejun a fost, de fiecare data, foarte bogat si diversificat. Noi respectam zilele de post si, spre deosebire de multe alte locatii, aici am gasit la micul dejun si preparate de post. La fel, in meniu au si astfel de preparate, asa ca nu am fost nevoiti sa gasim solutii alternative.

Dupa-amiaza, ne place sa savuram cate o cafeluta. Din cauza problemelor de sanatate servim doar cafea fara cofeina. Din pacate, nu am avut parte de aceasta mica placere, pentru ca nu aveau cafea fara cofeina.

Prin tot ceea ce ofera, hotelul pune pe primul plan turistul, iar raportul calitate pret este foarte echilibrat.

 

PS: asa cum spun de fiecare data, precizez si de data aceasta ca, postarile despre pensiunile sau hotelurile la care am fost cazati, reprezinta strict parerea mea, punctul meu de vedere si nu fac reclama la nici una dintre ele.

Pe de alta parte, atunci cand dorim cazare, cautam de fiecare data pareri ale turistilor. Acestea ne ajuta foarte mult si m-am gândit ca si eu pot ajuta la randul meu.

 

MAICA DOMNULUI

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Dionisie Areopagitul si ale Sfantului Mucenic Teoctist, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Maica Domnului izbăveşte pe copii de primejdii şi de moarte

O fetiţă de 13 ani, numită Amariţiei Maria, din satul Budeasa - Argeş, fiind certată de mama ei, a plecat de acasă într-o după-amiază şi s-a aşezat pe malul lacului cu acelaşi nume. Noaptea a rămas acolo, de frica părinţilor. Pe la miezul nopţii a auzit o voce înălţându-se din valuri, care îi zicea: „Hai, vino nu mai sta, căci de când te aştept!”.

Era glasul diavolului care o îndemna să se înece în lac. În timp ce copila se descălţa să intre în lac, a văzut lângă ea o femeie îmbrăcată frumos în veşmânt alb, care i-a spus cu o voce blândă: „Nu te duce, Marie! Mergi acasă la mama ta, căci te aşteaptă plângând!”

Era Maica Domnului, ocrotitoarea copiilor.

În ceasul acesta, mama fetiţei plângea şi citea Acatistul Bunei Vestiri. La îndemnul Preasfintei Fecioare îmbrăcată în alb, fetiţa s-a întors acasă la mama ei, povestindu-i toate cele întâmplate. Apoi mama, căzând la pământ, a dat laudă Maicii Domnului că i-a auzit rugăciunea şi i-a izbăvit copila de la moarte. (Minunile 425-432 sunt culese din cartea „Istorioare Duhovniceşti” de Protosinghel Ioanichie Balan).

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-LA PASUNE

 La pășune

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Povestioara

 Pentru sarbatoarea Acoperamantul Maicii Domnului si pentru rugaciunile Sfantului Apostol Anania, ale Sfantului Cuvios Roman Melodul si ale Sfintilor Cuviosi Isoif si Chiriac de la Bisericani, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Pirul si pãcatul

Cinci fire de pir (iarbã cîineascã), smulse de grãdinar si aruncate peste gard, se duseserã de aci încolo, pînã ajunseserã la o arãturã. Se duseserã la stãpînul acesteia si ziserã:

- Sîntem niste sãrmane alungate fãrã vinã, îndurã-te si lasã-ne sã trãim si noi la marginea ogorului dumitale, unde si asa nu creste nici un fir de grîu.

Omului i se fãcu milã de goliciunea lor si le dete un locsor la piatra de hotar lîngã rãzor si se bucurã cã a putut face un lucru bun.

Firul însã se întinsese încetisor, tot mai departe si mai departe pe sub pãmînt, pînã strãbãtuse tot ogorul dintr-un cap la celãlalt. Dupã cîteva luni, cînd trimise omul secerãtorii, n-au gãsit decît niste spice pipernicite. Firul strãin umpluse întreg ogorul si supse toatã hrana necesarã pentru buna dezvoltare a grîului.

Vãzînd aceasta, stãpînul ogorului îi pãru rãu cã s-a arãtat milos faþã de pir.

Ca pirul pe locul de arãturã, aºa creºte pãcatul în inimã, îndatã ce-i faci loc în ea!

 Pr. Iosif Trifu-600 de istorioare religioase)

Acatistul zilei