Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (III)

Cuviosul Mucenic Nicodim se tragea din satul Elbasan din Albania. A fost un vlastar duhovnicesc si pururea inverzit al Schitului Sfanta Ana. Pe cand era inca mirean, s-a indragostit de o tanara, desi avusese mai inainte patru femei. S-a lepadat de Hristos pentru acea tanara si s-a facut mahomedan. De asemenea i-a turcit cu sila si pe copiii lui, in afara de unul pe care l-au luar crestinii si l-au ascuns in Sfantul Munte.

Dupa aceea, umbla ca si Cain, fara sa-si gaseasca linistea sufleteasca, mustrat fiind de constiinta sa pentru faptul ca prin ceea ce a facut, L-a rastignit din nou pe Domnul. Insa Iubitorul de oameni Dumnezeu i-a randuit mantuirea intr-un chip minunat. I-a pus in gand sa vina in Sfantul Munte ca sa se pocaiasca de faradelegile sale. Aici a fost tuns monah si a fost numit Nicodim. A venit la atata pocainta si simtire a pacatelor sale, incat timp de trei ani a postit cu multa asprime si multa asprime si a plans cu lacrimi amare, ca un alt Petru, pentru lepadarea sa de Hristos.

La Schitul Kavsokalivia a stat sub ascultarea Cuviosului Acachie. Odata, cand i-a spus Cuviosului ca doreste sa-l marturiseasca pe Hrisos, acesta i-a spus un lucru tainic, care i-a pricinuit multa umilinta si l-a umplut de ravna dumnezeiasca.

O deosebita dragoate si evlavie avea fata de Maica Domnului, careia i se ruga multe ore si ii cerea sa-l intalneasca pe drumul mucenicesc pe care il alesese. In timpul uneia dintre rugaciunile lui fierbinti si pline de lacrimi. Mucenicul lui Hristos s-a invrednicit sa o vada pe Maica Domnului, care l-a cercetat in saracacioasa sa chilie.

Despre aceasta, Sfantul Nicodim Aghioritul scrie:’  a venit pacait in Sfantul Munte….iar aici milostivind pe Dumnezeu prin multe lacrimi si postiri, s-a invrednicit sa o vada in vedenie pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu”.

Dupa ce a fost intarit de Maica Domnului si de rugaciunile Sfantului Acachie, a plecat in satul sau natal Elbasan. Acolo a marturisit ca este crestin, a propovaduit Numele cel mare al Domnului nostru si dupa ce a fost chinuit infircosator vreme de trei zile, i s-a taiat capul in 11 iulie 1722, celui care a fost, asa cum scrie imnograful, “Slava Iliricului si podoaba Athonului, povatuiea cea minunata a Fecioarei…”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)