Despre Maica Domnului

 Prin rugăciuni fierbinţi către Maica Domnului, o mamă a dobândit un fiu binecuvântat

Pe la anul 714 vieţuia în Constantinopol un bărbat pe nume Grigore, împreună cu soţia sa, Ana. Ei petreceau în frică de Dumnezeu, fiind bogaţi în fapte bune şi trăind cu cinste din lucrul mâinilor lor, din care şi pe cei lipsiţi îi împărtăşeau cu îndestulare. Trăind în bună înţelegere şi pace, li s-au născut lor două fiice, pe care s-au străduit să le crească în dreapta credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu. Dar vremea trecând şi ei văzând că copil de parte bărbătească nu au, s-au aprins de această dorire. Pentru aceasta ei făceau rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu. Cu deosebire soţia, care se numea Ana, avea mare dorinţă de a avea un prunc de parte bărbătească, şi care asemenea cu Ana cea de odinioară, cerceta sfintele biserici şi se ruga în ele cu credinţă. Având mare evlavie către Maica Domnului, cerceta bisericile închinate Ei, şi mai cu seamă bisericile din Vlaherna. Aici mergând în fiecare zi, era nelipsită de la privegherea cea de toată noaptea spre Vineri, înălţând rugăciuni de cerere şi stând aproape la Sfânta icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care era închipuită purtând în braţe pe Fiul şi Dumnezeul nostru, vărsând lacrimi şi grăind unele ca acestea: „Acoperământul celor ce aleargă la tine, de Dumnezeu Născătoare, ancora şi părtinitoarea celor ce te caută pe tine în vremea întristării. Limanul cel mântuitor al celor afundaţi în mâhnirile noianului vieţii, şi ajutătoare grabnică, celor ce întru deznădăjduire fiind, pe tine din inimă te cheamă în ajutor. Slava maicilor şi podoaba fecioarelor, ceea ce ai prefăcut osânda strămoaşei Eva, pentru toată partea femeiască, întru îndrăzneală înveselitoare, prin naşterea ta cea Dumnezeiască; miluieşte-mă pe mine şi mă auzi, şi rupe legătura ce este întru mine - precum a maicii tale, adică a dreptei Ana când te-a născut pe tine - şi cu solirea ta cea de Maică, arată-mă şi pe mine vrednică a naşte copil de parte bărbătească, pe care din pântecele meu, să-l închin Fiului Tău şi Dumnezeului nostru”.

Această rugăciune rostind-o de două şi de trei ori, făcând şi nenumărate plecări de genunchi, obosind, a fost furată puţin de somn. În acel timp, Ajutătoarea cea grabnică a neamului omenesc, ca o Maică Preadulce, a atras mila Fiului său spre femeia aceea, prefăcând mâhnirea ei cea mare, în veselie de maică, cu un chip ca acesta: Preacurata Maică, purtând înfăţişarea chipului de pe icoană, s-a aflat în ceasul acela lângă femeie, pe care lovind-o uşor în coastă a trezit-o, zicându-i: „Du-te, femeie, bucurândute, că vei avea fiu, precum ai cerut”. Iar ea deşteptându-se, s-a tulburat în sine de vestea ce-a primit, şi sfârşindu-se privegherea, s-a întors acasă cu cântări de laudă, după care la scurt timp a zămislit în pântece.

În vremea aceea, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales ca Patriarh al Constantinopolului, Gherman Părintele nostru, îndreptătorul dogmelor Bisericii, om cu viaţă sfântă şi plin de Duh Dumnezeiesc. În ziua în care s-a făcut înscăunarea lui, în biserica Sfintei Sofii, a luat parte mulţime nenumărată de oameni; bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni. Printre aceştia se aflau şi robii lui Dumnezeu Grigore cu soţia sa Ana, cea care i se apropiase vremea să nască. Văzând acea mare mulţime de oameni, şi temându-se ca nu cumva din cauza îmbulzelii să lepede pruncul, s-a gândit să se întoarcă acasă, dar ajutată şi protejată de soţul ei, a reuşit să pătrundă în sfânta biserică şi să se aşeze aproape de locul pe unde trebuia să treacă Sfântul Gherman. În momentul în care ei l-au văzut, Sfântul Gherman strălucea ca o văpaie de foc, către care Ana cu frică a strigat: „Binecuvântează preasfinte, pe fiul meu cel din pântece”. Sfântul privind spre ea cu ochi prooroceşti, a zis: „Rodul pântecelui tău, după credinţa ta, femeie, să-l binecuvânteze Domnul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale lui Ştefan, întâiul Mucenic”. La puţine zile după acest cuvânt proorocesc, Ana a născut prunc de parte bărbătească, pe care la opt zile i-au pus numele Sfântului Mucenic Ştefan, după mai-nainte vestirea Sfântului Gherman. Împlinindu-se 40 de zile de la naşterea pruncului, părinţii, luându-l pe el, au mers la Biserica din Vlaherne, pentru a înălţa rugăciuni de mulţumire către Maica Domnului şi de a-i închina Ei darul primit. Ajungând aici, au mers înaintea aceleiaşi icoane a Maicii Domnului, în faţa căreia Ana a primit darul cerut şi căzând în genunchi, cu lacrimi a rostit următoarele: „Bucură-te Preacurată, care mi-ai dezlegat sterpiciunea naşterii de copii, de parte bărbătească. Bucură-te Preacurată, care ai întors mâhnirea mea în bucurie. Bucură-te, grabnică mântuire a celor ce te caută pe tine, pentru că eu ticăloasa căutându-te, te-am aflat pe tine, şi am primit nu numai fiu, ci şi numele lui, prin slujitorul tău şi păstorul nostru”. Apoi ridicând mâinile şi lipind pruncul de partea de jos a icoanei Preasfântei Născătoarei de Dumnezeu, a zis: „Primeşte, o! Stăpână, odrasla mijlocirii tale celei de maică, primeşte pe fiul care s-a rânduit mie mainainte de zămislire; primeşte, împrumutătoarea noastră, datoria ce ţi se cuvine”. Iar bărbatul ei cel iubitor de Dumnezeu, a rămas fără de glas, fiind uimit şi minunându-se, pentru zăbovirea în rugăciune şi pentru vărsarea mulţimii lacrimilor femeii sale. Apoi, Ana arătând către sfânta icoană, a zis către soţul ei: „O, iubitul meu bărbat, aceasta îmi este mie chezăşuitoare, părtinitoare şi ajutătoarea naşterii lui Ştefan”. Închinându-se până la pământ în faţa sfintei icoane şi mulţumind ajutătoarei tuturor creştinilor, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, s-au dus la casa lor. Cu adevărat pruncul acesta vestit de Maica Domnului, şi prooroceşte primind numele Sfântului Mucenic Ştefan, mai târziu a devenit un mare mărturisitor şi apărător al cinstirii sfintelor icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Preacuratei Sale Maici şi ale plăcuţilor lui Dumnezeu, pentru care a pătimit chinuri cumplite, sfârşindu-se muceniceşte la vârsta de 53 de ani, în luna lui noiembrie, în 28 de zile (Viețile Sfinților 28 noiembrie.)

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)