Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (I)

Dumnezeiescul barbat Iacov, sfintit cu trupul si cu sufletul, a fost fiul unor crestini saraci, dar bogati in virtuti, din Kastoria. Era pastor de oi, ca odinioara Patriarhul Avraam, Patriarhul Iacov, proorocul Moise si Proorocul-rege David. Fiind un barbat muncitor si silitor, a dobandit repede, cu bunavointa lui Dumnezeu, multa bogatie. Din aceasta pricina a fost invidiat de fratele sau, asa cum odinioara Cain l-a invidiat pe fratele sau, Abel. Ca sa evite satanica invidie frateasca a fost nevoit sa-si paraseasca locul natal si sa mearga la Constantinopol. Aici a devenit furnizor de carne de oaie la curtea Sultanului. Datorita priceperii lui, a dobandit si aici multa bogatie, devenind astfel cunoscut si cinstit de toti.

Acest om al lui Dumnezeu dorea sa cunoasca mai bine credinta ortodoxa, deoarece vedea ca adevarata viata nu se cladeste pe bunurile pamantesti si pe bogatie. Dupa ce a ascultat mai multi oameni duhovnicesti, a vrut sa asculte cuvant de invatatura si de la patriarh. Pe atunci in scaunul patriarhal se afla Prea Fericiul Nifon. Patriarhul l-a primit cu bucurie, l-a spovedit si l-a invatat tainele credintei. Iacov a primit cu multa ravna cuvintele patriarhului si, dupa ce si-a data seama de desertaciunea lumii, si-a impartit bogatia sa la saraci, asa cum spune Proorocul David: “Impartit-a, dat-a saracilor, dreptatea lui ramane in veac”.Si astfel bogatul a ramas sarac ca sa se imbogateasca cu bunatatile ceresti. Pastorul oilor a devenit mai tarziu povatuitor al turmei cuvantatoare.

A mers in Sfantul Munte si s-a inchinat la sfintele manastiri de aici. Apoi a inceput sa-i cerceteze pe pustnici ca se foloseasca duhovniceste. La una din chilii din hotarele Manastirii Iviron a fost tuns monah cu numele Iacov. Aici s-a daruit unei nevointe aspre. Manca numai putina paine, bob muiat si alte legume. Toata viata si-a petrecut-o in acea chilie in chip bine placut lui Dumnezeu.

A fost razboit mult de diavolul, dar cu dumnezeiescul ajutor a ramas neajutat. In timpul atacurilor diavolesti intotdeauna o chema pe Maica Domnului.

Intr-o iarna Cuviosul statea langa foc, cand deodata l-a cuprins o frica puternica. Fiindca niciodata nu patise asa ceva, se gandea:” De unde sa vina aceasta? Ce inseamna aceasta frica?”. In acel moment vede un etiopian umflat ca un burduf si plin de rani putrezite, cu un nas ca un catarg de corabie. Acesta s-a apropiat de el, si-a intins mana si i-a spus:

-Vino si saruta-mi mana!

Atunci Sfantul si-a ridicat mainile si privrea spre Cer si a strigat:

-Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma!

Indata a vazut-o pe Prea Curata Maica a lui Dumnezeu stand deasupra lui ca un acoperamant si tinand in brate pe Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Cand s-a intors spre arap , acesta deja disparuse.

Atunci Harul Sfantului Duh l-a mangaiat, iar Sfantul a cantat Psalmul lui David: “Doamne, cat s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul meu”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)