TAINA IUBIRII-V
Băgaţi de seamă, iubirea e criteriu de judecată!
Evanghelia care se citeşte la Duminica Judecăţii de apoi este aceasta: „Am fost
bolnav, şi nu m-aţi în-grijit. Am fost însetat, şi nu mi-aţi dat să beau. Am fost flămând, şi nu m-aţi săturat”. Nu vorbeşte nici de alte arţaguri şi nu ştiu ce. Vorbeşte numai de iubire.
De ce ai urât? Dovadă că tu nu ai iubit, nici măcar nu
l-ai respectat, că-i fiinţă omenească. L-ai urât. Că nu-l mai recunoşti ca fiinţă omenească, din
mo-mentul din care îl urăşti. Şi atunci ne osândim cu asta.
Vorbeşti
de rău cu atâta uşurinţă şi cu atâta motivare intimă. Şi chiar dacă eşti
întrebat, răspunzi: „Dar ce, numai eu vorbesc!? La urma urmei merită”. Ei bine,
vă spun, e un păcat foarte mare. Nu numai că nu-l iubeşti, dar îl duşmăneşti,
îl urăşti. Atunci tu ai făcut crimă, nu dragoste.
Dacă
pomenim pe cineva, este poate departe de tine, nu are cum să ştie că tu îl
pomeneşti. Tu eşti în comuniune cu cel pe care l-ai pomenit. Dumnezeu, pentru
rugăciunea ta, îl ajută pe el, şi tu, conştient, vrei să fii împlinitor al
poruncilor date de Dum-nezeu: te numeşti un mântuitor cândva şi undeva.
Tu pomenindu-l pe el, îl ajută Dumnezeu. Dumnezeu ţi-a
auzit rugăciunea.
(Ne vorbeste Parintele Arsenie
Papacioc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu