VIATA SFANTULUI IOAN RUSUL – II
Mutarea la cele vesnice
După
puțini ani însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se
sfârsitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie
culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale și cu reaua
pătimire îndurată pentru numele și dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om
pentru noi și S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toți. Cunoscând mai
dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se cu
impartasi cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul,
temându-se de fanatismul turcilor, i-a
adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan
s-a putut împărtasi și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe
care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.
Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei
mai de vază din Procopie au luat trupul sfantului, pregătindu-l de
înmormântare. La îngroparea sa au venit atât creștinii, cât și mulți musulmani
și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au
ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup
și, cu lumânări și tămâieri, cu atentie si evlavie l-au dus la cimitirul
crestin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel
trupul pământului mamă.
Descoperirea sfintelor moaște
Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi
asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut
în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a
rămas, cu harul Iui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră;
să-l scoată din pământ si să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu.
După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a
strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis
mormântul și o, minune! - trupul sfântului se găsea intact, neputrezit,
înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc
pe care
continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au
ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaste, și
l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul
Ioan.
(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu
binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si
Teleormanului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu