POSTAREA DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 2 septembrie

 

Pentru rugaciunile Sfintului mucenic Mamant, ale Sfantului Ierarh Ioan Postitorul, ale Sfantului Cuviosului Parinte Serafim Rose din Platina, Doamne Iisuse Hristoase milueste-ne pe noi pacatosii.

 

Acatistul Sfântului Cuviosului Părintele nostru Serafim Rose din Platina 2 septembrie

Condacul 1

Vas ales al lui Hristos, Cuvioase Părinte Serafim, văzând jertfa şi roadele tale bineplăcute lui Dumnezeu, cântare de laudă şi de mulţumire îţi aducem ţie. Privind acum către Domnul Cel înviat, Care stă pe tronul slavei Sale, mijloceşti pentru jalnicul nostru neam. Pentru aceasta, noi păcătoşii, strigăm către tine: Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Icosul 1

În vremea călătoriei pământeşti, ai negustorit bogăţiile cele stricăcioase ale acestei lumi pieritoare pentru negrăitele, veşnicele bogăţii ale Împăratului ceresc. Lepădând toate legăturile pământeşti ai căutat să dobândeşti cugetul şi credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, dăruind acest har, spre mântuirea multora. Cinstind faptele tale, te lăudăm pe tine zicând aşa:

Bucură-te, cel ce ai căutat Adevărul mai presus de toate;

Bucură-te, cel ce ai respins mulţimea de ispite de pe calea cea largă a pierzaniei;

Bucură-te, cel ce înaintea lumii L-ai mărturisit pe Domnul nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, cel ce ai defăimat cursele viclene ale vrăjmaşului;

Bucură-te, cel ce ai căutat harul şi luminarea Împărăţiei lăuntrice;

Bucură-te, cel ce ai lepădat pe cele pământeşti şi ai căutat Lumina cea Necreată;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

Condacul al 2-lea

Văzând amăgirea şi nebunia înţelepciunii trecătoare din această lume, ai ales calea lui Hristos, dobândind adevărata înţelepciune. Şi ca un Fericit Augustin al zilelor noastre, ai căutat să înţelegi apoi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Iar noi, dorind Împărăţia Lui, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

Ferindu-te de groaznicul întuneric al apostaziei, ai strigat cu glas de mântuire către lumea cea însetată. Răspunzând la chemarea ta, ţie-ţi cântăm:

Bucură-te, cel ai îndreptat calea mântuirii pentru întunecatul om modern;

Bucură-te, smerit slujitor care ai urmat Tradiţia aşa cum ţi-a fost înmânată;

Bucură-te, filosof care ai văzut că istoria stă în mâinile lui Dumnezeu;

Bucură-te, inimă zdrobită care ai căutat iertarea păcatelor;

Bucură-te, cinstitor al monahilor ortodocşi;

Bucură-te, cel ce ai vădit greşeala lumii celei neprimitoare de Dumnezeu;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 3-lea

Aflându-te din tinereţe bolnav de o boală netămăduită, ai rugat-o pe Preasfânta Maică a lui Dumnezeu pentru vindecare, pentru a avea astfel vreme să dai roade Dumnezeiescului Ei Fiu. Şi pentru că ai găsit acea milă, cântăm Domnului nostru Iisus Hristos: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea

Găsind osteneala ascetică ca pe un leac de tămăduire, ai fost ridicăt la înălţimile duhovniceşti. Iar acum mijloceşti la Veşnicul Judecător al lumii pentru fii tăi duhovniceşti şi pentru toţi cei care îţi cântă ţie unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce te-ai curăţit prin suferinţe;

Bucură-te, cel ce ai căutat milă de la Maica Domnului pentru a-i face lucrarea Fiului ei;

Bucură-te, cel ce ai căutat să mergi pe îngusta cale care duce la viaţă;

Bucură-te, cel ce, deosebit de legiuitorii din vechime, ai ajutat pe alţii să meargă pe calea aceasta;

Bucură-te, cel ce străluceşti în lumina Împărăţiei Cerurilor;

Bucură-te, cel ce cu smerenie ţi-ai primit locul în rândul drepţilor, dăruit ţie de Sfânta Treime;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 4-lea

Fiind născut pe un pământ despărţit de adevărul mântuitor al Orto-doxiei, te-ai nevoit să arăţi Apusului ai săi Sfinţi Părinţi, ca o candelă pentru ieşirea din greşeală! Iar noi, folosindu-ne de ostenelile tale, împreună aducem cântare Sfintei Treimi cântând: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea

Luând pildă în tinereţea ta de la făcătorul de minuni al zilelor noastre, Sf. Ioan Maximovici din San Francisco, care mântuia sufletele ca un Sf. Martin din Tours, ai urmat exemplul său prin dragostea pentru Sfinţii Apusului pentru care auzi de la noi:

Bucură-te, cel ce ai slăvit pe Sfinţii lui Dumnezeu, precum pe Sf. Grigorie din Tours;

Bucură-te, cel ce ai urmat calea cea dreaptă ca şi Sf. Gherman din Alaska;

Bucură-te, cel ce multora ai arătat calea către Împărăţia Cerurilor, ca şi Sf. Inochentie;

Bucură-te, vas sfânt născut pe pământul lumii noi, precum Sf. Petru Aleutul;

Bucură-te, lumină a noilor ţinuturi, precum Sf. Ioan Maximovici;

Bucură-te, Sfânt păzitor al celor Sfinte, precum Părintele Gherasim de Alaska;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 5-lea

Văzând pe mulţi din jurul tău căzând în greşealele cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, te-ai hotărât să urmezi sfânta cale Împărătească care duce către Împărăţia Adevărului. Iar noi, încercând să mergem pe urmele tale, lăudăm pe Domnul cu această cântare: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea

Dorind să înţelegi cum poate cineva să-i rămână credincios lui Hristos într-o vreme când dragostea multora s-a răcit, ai aflat că numai suferinţa răbdată cu zdrobirea inimii pentru Hristos duce spre mântuire. Iar noi, gemând de durere, strigăm:

Bucură-te, păstor care ai învăţat în cuvânt şi în faptă;

Bucură-te, creştin adevărat, care ai luat crucea urmând pe Hristos;

Bucură-te, învăţător care ai fost învăţat de Sfinţi;

Bucură-te, pildă a cumpătării duhovniceşti;

Bucură-te, cel ce ai osândit rătăcirile compromisului;

Bucură-te, om înţelegător, care ai mustrat pe fariseii vremurilor de pe urmă;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al-6-lea

Necrezând propriei înţelepciuni, ai căutat dumnezeieştile şi de viaţă dătătoarele învăţături ale Sfinţilor Părinti. Iar acum că te-ai desăvârşit întru acele învăţături, roagă-te Domnului Iisus, ca să ne putem feri de propria înţelegere, chemându-L pe El şi strigând: Aliluia!

 

Icosul al-6-lea

Aflând că erai cetăţean al altui Sion, te-ai lăsat altoit în viţa cea adevă-rată a Ortodoxiei. Şi urmându-i pe cei ce te-au învăţat, harul lui Dumnezeu ţi-a copleşit viaţa. Iar noi, mare trebuinţă având de asemenea hrană, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, fiu adoptiv al Sfintei Rusii;

Bucură-te, ucenic al Părinţilor Filocaliei;

Bucură-te, atlet al frăţiei ortodoxe;

Bucură-te, următor al Sinoadelor Ecumenice;

Bucură-te, cinstitor al martirilor;

Bucură-te, întâiule Sfânt născut al pământului celui nou;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al-7-lea

Iubind raiul lui Dumnezeu mai presus de pământul cel trecător, ai căutat să deprinzi calea monahală a silirii sufletului a căuta cele înalte. Stând la picioarele Domnului şi ascultând cuvintele Lui, ai luat partea cea bună. Iar noi alergând după multe lucruri, dor ne este să strigăm cu tine Domnului: Aliluia!

 

Icosul al-7-lea

Căutând să-ţi mântuieşti sufletul ca un smerit monah, ai fost slăvit dincolo de atingerea patimii. Iar noi, jefuiţi de vrăjmaşi şi de patimi, implorăm ale tale rugăciuni prin laude ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai căutat să aduci omului pieritor al zilelor noastre, mireasma vieţii monahale;

Bucură-te, cel ce ai chemat pe oameni la o Tebaidă americană;

Bucură-te, iubitor al locuitorilor deşertului din Egipt;

Bucură-te, ziditor în inima ta al unui Munte Athos;

Bucură-te, următor al Sf. Ioan Înaintemergătorul care strigi lumii din pustie;

Bucură-te, cinstitor al Noilor Martiri, înaintemergători ai monahilor vremurilor de pe urmă;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al-8-lea

Înţelegând că cunoaşterea acestei lumi duce numai la moarte, ai primit hirotonia întru preoţie din mâinile moştenitorului Tradiţiei de la Optina, Sfântul Episcop Nektarie Kontzevitch. Şi slujind ca preot, cu adevărat unul după lege, ai adus pe mulţi la dreapta credinţă prin apele botezului. Împreună cu ei, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al-8-lea

Cautând să unifici evlavia credinţei adevărate cu înţelegerea raţională, ai scris nenumărate cărţi şi articole pentru a propovădui Cuvântul Ortodox unei epoci în declin. Ca preot ai hrănit pe credincioşi cu Preasfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Ai săturat astfel pe cei flămânzi după duhovnicie ai zilelor tale, cu trupul şi cu duhul. Iar noi, îndrăznind să ne înălţăm cu tine, strigăm:

Bucură-te, atlet al Ortodoxiei;

Bucură-te, ostaş ce luptă cu sabia ascuţită cu două tăişuri a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai defăimat minciuna evoluţionismului;

Bucură-te, sustinătorule al mareţiei creaţiei lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce nu te-ai încrezut în raţiunea omenească;

Bucură-te, slăvire a Logosului;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al-9-lea

Cunoscând că ai trebuinţă să-ţi pregăteşti sufletul pentru moarte, cu pocăinţă ai căutat învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre despărţirea sufletu-lui din această vale a amăgirii. Iar noi căutând iertare de la Hristos, lăudăm mila Lui şi cântăm: Aliluia!

 

Icosul al-9-lea

Înţelegând că omul trebuie să dea seama de orice gând, cuvânt şi faptă, ai prevenit o generaţie nechibzuită de Judecata ce va să vină. Iar noi, cutremurându-ne din pricina păcatelor noastre, te lăudăm zicând aşa:

Bucură-te, învăţătorule al adevărului;

Bucură-te, întărirea celor slabi;

Bucură-te, smerirea celor mândrii;

Bucură-te, chemare la pocăinţă;

Bucură-te, mijlocitor către Născătoarea de Dumnezeu;

Bucură-te, rugător înaintea Treimii;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 10-lea

Văzând lumea cufundându-se neîncetat în nebunie şi necredinţă, ai grăit despre apropiata Judecată a lui Dumnezeu asupra omenirii celei rătă-cite. Iar noi, îngroziţi de lipsa noastră de credinţă, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

Având dragoste pentru toţi cei iubiţi ai lui Hristos, ai cinstit pe Sfânta Sa Maică, căutând ajutorul ei în vreme de încercare. Iar noi, minunându-ne de credinţa şi îndelunga ta răbdare, strigăm către Maica lui Dumnezeu:

Bucură-te, Fecioară Sfântă, care degrabă răspunzi la rugăciuni;

Bucură-te, acoperământul celor îndureraţi;

Bucură-te, nădejdea celor pierduţi;

Bucură-te, balsam al celor răniţi;

Bucură-te, Maica creştinilor;

Bucură-te, ajutătoare a Cuviosului Serafim;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 11-lea

Fiind al Sfintei Rusii nou fiu, şi văzând acel pământ jefuit de vrajmaşi fără Dumnezeu, te-ai străduit să a ţine în viaţă Sfânta Rusie într-un nou pământ. Iar Dumnezeu ţi-a răsplătit osteneala, făcându-ţi lumânarea de Paşti luminătoare a îndureratei Sfinte Rusii. Văzând aceasta, strigăm către Împăratul Cerului: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

Cinstind credinţa cea adâncă şi străveche a poporului ortodox rus, ai grăit despre învierea Sfintei Rusii şi ai ajuns astfel candelă luminatoare care luminează toată lumea. Cu adevărat ai fost printre primele roade ale proorociei celei mari a Sfântului Serafim, a descoperirii credinţei ortodoxe de către lumea întreagă. Cinstind credinţa şi înainte-vederea ta, strigăm:

Bucură-te, rod nou al unui străvechi pom;

Bucură-te, sămânţă a noii primăveri;

Bucură-te, prooroc al învierii;

Bucură-te, atlet al Noilor Martiri;

Bucură-te, ostaş al oştirii lui Hristos;

Bucură-te, unealtă a dumnezeieştii Pronii;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 12-lea

În timpul vieţii tale în trup, stăruitor ai căutat pe Hristos Domnul. Iar în vremea despărţirii de această viaţă amăgitoare, trimisuţi-a Domnul mari suferinţe trupeşti pentru a-ţi pregăti sufletul pentru veşnicie, pricinuindu-ţi astfel multe minuni prin sfinţirea ta. Iar acum că te-ai desăvârşit în Împărăţia cea cerească, roagă-te pentru noi, ca toţi să venim la Hristos cântând: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

Căile Domnului sunt nesocotite de om, care a ridicat braţele împotriva Creatorului şi Bisericii Sale. Văzând acestea, ne-ai înştiinţat să fim tari în încercările care ne stau înainte, zicând „E mai târziu decât credeţi!” Căutând rugăciunile tale, strigăm:

Bucură-te, prevenire împotriva căldiciei;

Bucură-te, tăria celor slabi;

Bucură-te, văditorul ereziilor încurcate;

Bucură-te, susţinător al adevărului Ortodoxiei;

Bucură-te, lumina întru întuneric;

Bucură-te, lumină a lui Hristos;

Bucură-te Sfinte Cuvioase Părinte Serafim, candelă luminătoare a lui Hristos, care luminezi vremurile de pe urmă!

 

Condacul al 13-lea

O, sfantul nostru parinte, cuvioase Serafime, la a ta ingropaciune Nectarie episcopul ne-a invatat a cauta spre mijlocirea ta. Apoi, la patruzeci de zile de la adormire-ti, cantatu-ti-a el Proslavirea, asezandu-te astfel cu sfintii impreuna. De cei multi trecuta nezarita pana cand, la saisprezece ani infatisat-ai fost drept Cuvios. Acum stim ca pururea canti lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

 

RUGĂCIUNE

O, Sfinte Cuvioase Serafim, Părintele nostru, viaţa ţi-ai petrecut-o du-pă porunca lui Hristos şi, lepădându-te de tine, ţi-ai luat crucea şi I-ai ur-mat Lui. Astfel făcând, ai dat multă roadă pentru secerişul Domnului. Ru-gămu-te, roagă-te Domnului pentru noi, fiii tăi duhovniceşti, care vieţu-iesc într-o epocă a necredinţei şi a vrăjmăşiei faţă de deplinul adevăr. Roa-gă-te ca Hristos Dumnezeul nostru să ne întarească şi să ne dea înţelep-ciunea şi credinţa de care avem nevoie pentru a răzbate prin încercările ce ne stau în faţă. Roagă-te pentru familiile şi prietenii noştri, vii sau morţi. Roagă-te ca ca ochii sufletelor noastre să se deschidă zărind dumnezeiasca şi adevărata Evanghelie a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nos-tru Iisus Hristos, ca astfel să dobândim înlăuntrul nostru pe Sfântul Duh. Roagă-te ca în ziua cea nesfârşită, toţi să putem locui cu tine în fericire în Împărăţia Cerurilor, împreună cu toţi sfinţii. Roagă-te Maicii lui Dumnezeu să stăruie pe lânga Fiul său, ca să Se milostivească spre noi. Că preaslăvită şi fără de sfârşit este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Troparul; gl. 4:

Ca un nevoitor credincios al Sfântului Herman, ai înflorit în Platina ca o roză duhovnicească. Ca un luminător al Ortodoxiei în America, scrierile tale aduc nădejde în toată lumea, învăţându-ne pe noi Credinţa cea Ade-vărată. O, Cuvioase Părinte Serafime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Condacul; gl. 4:

Fiind credincios desăvârşit Maicii lui Dumnezeu, te-ai dus să vieţuieşti pe un munte lângă Platina, iar prin nevoinţe ascetice, ţi-ai răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele; pentru aceasta ai ajuns întâiul născut Sfânt american, povaţă şi stea călăuzitoare a Ortodoxiei americane. De aceea, Serafime Sfinte, Părintele nostru, strigăm către tine, izbăveşte-ne prin rugăciunile tale.

 

(sursa: Sfanta Manastire Dervent)

INCEPUT DE AN

 

Inceput de an

 

La multi si binecuvantati ani, cu sanatate si bucurii tuturor celor care veniti “in casuta noastra” si nu numai. Sa ne ajute Dumnezeu ca anul care tocmai a inceput sa fie un an cu reusite. Si, pentru ca, la fiecare inceput de zi, luna, an, etc, primul lucru pe care il facem este acela de a-I multumi lui Dumnezeu pentru toate cate ni le-a dat si ni le va da, primul acatist pe care il voi posta este, bineinteles: Acatistul “Slava lui Dumnezeu pentru toate.’

Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”- 1 septembrie

 Condacul 1

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,

Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!

Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,

Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,

Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor,

Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,

Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină,

Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,

Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 3-lea

Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi Lui: Aliluia!

 Icosul al 3-lea

Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?

Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori şi gusturi şi miresme,

Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată în mângâiere,

Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de făpturi,

Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume,

Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi nevăzuţi,

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice,

Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârşite,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al 4-lea

Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu - acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc prorocind despre frumuseţea cea negrăită a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:

Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,

Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte,

Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,

Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,

Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,

Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,

Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al 5-lea

Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijă,

Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,

Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,

Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc,

Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele,

Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,

Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-6-lea

Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veşmânt; Tu înalţi până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuieşte spre Tine!

Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri omeneşti,

Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu,

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea numai cu viaţa cea de pe pământ,

Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale,

Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire,

Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;

Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a vieţui cu Tine,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al-7-lea

În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumuseţe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!

Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,

Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,

Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,

Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,

Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,

Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,

Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al-8-lea

Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie îţi înălţăm cântare: Aliluia!

 Icosul al-8-lea

Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:

Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune;

Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;

Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;

Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept;

Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de veci;

Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nădejdea învierii;

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al-9-lea

De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi văzduhul devine altar şi biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul şi pământul cântă atunci lauda: Aliluia!

 Icosul al-9-lea

Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic şi neapropiat

Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii,

Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceaţă fiecare din poruncile Tale,

Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa celorlalţi,

Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună,

Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte,

Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al 10-lea

Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputinţă de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti, şi Cel ce iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!

 Icosul al 10-lea

Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-Ţi strig Ţie, Celui veşnic:

Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,

Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har,

Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic,

Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tăi,

Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile nefolositoare,

Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor,

Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire trufia inimii,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al 11-lea

Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii şi al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire?

Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel necuprins şi de viaţă făcător,

Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.

Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,

Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării,

Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al 12-lea

De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului, luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

 Icosul al 12-lea

Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor înalte - dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să strig:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi dumnezeiască,

Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi,

Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta,

Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător al veacului ce va să vină,

Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,

Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

 Condacul al 13-lea

O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

POSTAREA DE DIMINEATA

 

                                           O idee, o dorinta… un proiect

Maine este 1 septembrie, inceputul unui nou an bisericesc. Este un moment prielnic pentru noi proiecte sau dorinte.

Imi plac foarte mult predicile parintelui Calistrat Chifan si, tot ascultandu-l spunand ca trebuie sa punem genunchiul la rugaciune, ca trebuie sa luam Psaltirea si sa citim sau sa chemam sfintii in ajutor, mi-a venit o idee, pe care as dori sa o transform intr-un proiect si anume: “Postarea de dimineata” .

Aceasta postare va cuprinde cateva cuvinte despre sfantul zilei si acatistul acestuia. Nu stiu cat de multi sunteti voi, prietenii care veniti in acest coltisor, insa consider ca, daca cei care veniti ve-ti spune chiar si numai “Sfinte……ajuta-ne”, rugaciunea noastra va fi auzita.

Sunt convinsa ca este un proiect greu, insa ma rog la Bunul Dumnezeu sa reusesc sa il realizez si sa fie de folos sufletelor noastre.

TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

FRATIETATEA

 

-Parinte, ma nelinistesc atunci cand spuneti ca vom trece prin ani grei.

-Sa va iubiti, sa fiti unite, formate duhovniceste, sa aveti barbatie, sa fiti un trup si sa nu va temeti de nimic. Dupa aceea va ajuta Dumnezeu. Sa cultivati dragostea duhovniceasca. Sa aveti o astfel de dragoste, precum are mama pentru copilul ei. Sa existe fratietate, jerta, caci incet-incet vom trece si prin zile grele.

Fireste, noi, monahii, plecam din lume si lasam cunoscuti si rude ca sa intram in marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu. Mirenilor, insa, li se cere sa aiba relatii cu cunoscuti si rude care traiesc duhovniceste, ca sa se foloseasca. Crestinul care se nevoieste in lume, se foloseste atunci cand are legaturi cu oamenii duhovnicesti. Oricat de duhovniceste ar trai cineva, are nevoie, mai ales in vremea in care traim, de prietenia cea buna. Contactul cu oamenii duhovnicesti ajuta mult, mai mult decat studiul duhovnicesc, deoarece aceasta bucurie a legaturii duhovnicesti ii da o mare dorinta de a se nevoi duhovniceste. Chiar si la lucru, intr-o slujba obsteasca etc, este bine ca oamenii duhovnicesti sa se cunoasca intre ei ca sa se intrajutoreze. Se poate, sa presupunem, sa apara o problema intre colegi, sa trebuiasca sa se sprijine reciproc, dar unul sa sovaie sa vorbeasca celuilalt, daca nu se cunosc.

-Parinte, daca cineva nu vrea sa ne ajute intr-o nevoie, este corect sa-i cerem din nou ceva de care avem trebuinta?

-Nu, nu trebuie. Poate sa nu aiba atunci posibilitatea sa ne ajute. Este ca si cum mi-ai cere o cruciulita si ti-o dau. Imi ceri si altadata, dar nu am sa-ti dau si nu-ti dau. Dupa aceea cumpar cruciulite ca sa am sa dau si vii si tu, dar nu0mi ceri, desi eu astept ocazia sa le impart.

Astazi, oamenii traiesc in acelasi bloc si nu se cunosc intre ei. Mai demult existau case cu curti, care ii ajutau pe oameni sa se cunoasca intre ei si la o nevoie unul il sprijinea pe celalalt. Sa presupunem ca unul mergea cu caruta undeva si intalnea pe drum un cunoscut de-al sau. “De unde vii? Unde merg?”, il intreba. “Intr-acolo merg si eu. Urca, sa mergem impreuna”. Sau altul, de avea in plan sa mearga undeva cu calul, il intreba si pe vecin:”Tu unde vrei sa mergi? Daca poti astepta, peste trei ore plec cu calul si te pot lua cu mine”; sau “Maine voi plecare intr-acolo. Hai la mine sa dormi, ca sa plecam impreuna foarte de dimineata”. Se gandeau oamenii la celalalt si atunci cand puteau ajutau cu ceva, nu evitau sa o faca. Aveau curiozitatea cea buna si intrebau ca sa se ajute in toate cazurile. Aveau cunoscuti chiar si in alte sate.

-Parinte, ce ajuta ca oamenii sa se lege intre ei duhovniceste?

-In zilele noastre, chiar de nu vor oamenii duhovnicesti sa se lege intre ei, ii va sili diavolul sa se lege. Diavolul, cu marea lui rautate, face cel mai bine astazi in lume. Sa zicem ca un tata, care este credincios si vrea, de pilda, sa plateasca meditatiile copiilor lui, va fi nevoit sa afle un dascal bun si credincios pe care sa-l aduca in casa sa. Iar un dascal care este credincios si vrea sa dea meditatii copiilor, pentru ca nu a fost numit inca in post, va cauta o familie buna, ca sa seimta in siguranta. Sau un mester care traieste duhovniceste, fie el vopsitor, fie mecanic, etc, cauta sa lucreze la o familie buna, ca sa se simta in largul lui, pentru ca intr-o casa lumeasca isi va gasi beleaua. Un crestin bun va cauta sa bage in casa un lucrator bun, care sa fie si om credincios. In felul acesta, atat unul, cat si celalalt, vor incerca sa caute un om duhovnicesc ca sa poata lucra impreuna cu el. Asadar, incet-incet se vor cunoaste intre ei oamenii duhovnicesti din toate meseriile si din toate ramurile.

Diavolul prin rautatea sa face bine fara sa vrea, caci desparte oile de capre. Astfel se vor desparti oile de capre si vor trai ca “o turma si un pastor”. Iata mai demult, satele aveau cioban si fiecare isi dadea oile sau caprele ce le avea – unul cinci, altul zece, - si pasteau oile impreuna cu caprele, pentru ca atunci caprele erau blande si nu le impungeau pe oi cu coarnele. Acum caprele s-au slabaticit si lovesc urat oile lui Hristos. Iar oile cauta pastor bun si turma numai de oi. Pentru ca asa cum a ajuns lumea. Ea este numai pentru cei care traiesc in pacat. De aceea se vor desparti oamenii si se vor desparti oile de iezi. Cei care vor voi sa traiasca o viata duhovniceasca, incet-incet nu vor mai putea trai in lumea aceasta. Vor cauta sa afle pe cei asemenea lor, pe oamenii lui Dumnezeu,vor cauta duhovnic si se vor departa si mai mult de pacat. Iar acest bine il face acum diavolul cu rautatea lui, dar fara sa vrea. Astfel vedem nu numai in orase, ci si la sate, pe unii alergand la priveghere, la paraclise, la intruniri duhovnicesti. Acesti oameni ajung sa fie strans legati intre ei.

In anii cei grei, se creeaza o fratietate foarte puternica. In razboi, timp de doi ani, noi, soldatii, am trait in doua companii si eram legati intre noi mai mult ca fratii, deoarece am trait impreuna greutatile si primejdiile. Eram atat de uniti, incat unul pe altul ne chemam “frate”. Erau oameni lumesti, cu cugetare lumeasca, dar cu toate acestea nu voiau sa se desparta unul de altul. Nu citisera Evanghelia, nici carti duhovnicesti. Aveau o cultura lucmeasca simpla, in sensul cel bun, dar aveau lucrul cel mai mare dintre toate: dragostea si fratietatea. Recent a murit un camarad de arme de-al nostru, iar la inmormantarea lui s-au adunat si ceilalti, din toate partile. Cu cateva zile mai inainte a venit si aici un fost militar, coleg de-al meu, ca sa ma vada. Cum ma mai imbratisa! Nu mai puteam iesi din bratele lui.

Acum ne luptam cu diavolul. De aceea cautati sa va infratiti mai mult. In felul acesta vom calatori cu totii impreuna pe drumul ce ni l-am ales, pe cararea anevoioasa a urcusului spre dulcea Golgota.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

EXPOZITIE

 

EXPOZITIA “MANUTE PRICEPUTE”

 Duminica, de sarbatoarea “Adormirea Maicii Domnului”, copiii de la Centrul Parohial al bisericii Sfantul Gheorghe Nou, au prezentat expozitia “Manute Pricepute”. Pentru aceasta expozitie au muncit mult, au pus suflet in tot ceea ce au facut, au invatat sa lucreze diverse lucruri folosind hartia si firele de tricotat si betisoare de inghetata.

Din hartia rulata, lipita si vopsita au facut suporturi pentru servetele, pentru cani si farfurii.

Din firele de tricotat au facut semne de carte sau bratari folosind tehnica nodurilor, au imbracat si ornat diverse sticle si cutii. Tot din fire au tesut sau au crosetat suporturi pentru cescute si semne de carte.

 

  

Betisoarele de inghetata au fost folosite pentru a crea mici rame pentru icoane.

 

 Suntem micuti, dar priceputi si dornici de a invata multe alte lucruri.

JURNAL

 

JURNAL…….OCAZIONAL (7)

Ce am facut de la ultima pagina de jurnal?.

Am terminat puloverul lui Mihai. I-a placut atat de mult, incat mi-a spus sa cumpar un fir mai subtire si sa ii mai fac unul. Daaaar…. Trebuie sa stea la rand, ca acum am inceput o vesta pentru Anduta si urmeaza sa lucrez ceva si pentru Mihai – sotul ei.

Bianca a invatat sa faca patratele cu piciorusul scurt, asa ca i-am aratat si piciorusul dublu. Impreuna cu ceilalti copii, am facut diverse lucruri din betisoare de cafea, am imbracat sticle cu fire. Suntem in pregatiri pentru expozitia “Micutele maini dibace”, care va avea loc in data de 15 august. Dar, pana atunci mai avem si copii de sarbatorit, drept pentru care joaca si distractia sunt in toi.

La serviciu lucrez alternativ: birou-telemunca. Desi este mai greu, m-am obisnuit.

Am intrat in plin sezon de conserve, adica am trecut la legume: sos, zacusca, suc de rosii si multe alte bunatati. Trec zilele ca acceleratul. De la serviciu repede la tara, pe urma acasa obositi rupti.

La inceput de iulie am fost la mare - Hotel Dana-Venus. Totul a fost minunat: vremea-nu a fost exagerat de cald, temperatura apei foarte buna. Locatia-extraordinara. In aceste cateva zile, chiar am simtit ca ma odihnesc si uit de toate.

Desi sunt foarte obosita, imi impun sa citesc cateva pagini in fiecare seara. Acum ma delectez cu cartea “Pretul succesului” de Barbara Cartland. Cu ani in urma am vazut filmul si mi-a placut tare mult, asa ca m-am hotarat sa citesc cartea. E altceva, mult mai frumoasa.

Singurul lucru pe care il suport tare, tare greu sunt zilele caniculare din ultima perioada. Ce ma bucur ca, acum cand scriu, afara PLOUA. Urraaa!!!

La capitolul Plimbari suntem restantieri. De cand am venit de la mare, nu am reusit sa mai mergem nicaieri.