Jefuitorii de biserici, certaţi şi miluiţi de Precista, dar nepocăindu-se au fost arşi de vii
Unsprezece
tâlhari venind la biserica Cupiaticilor şi vrând să o prade, căutau pentru
aceasta vreme cu bun prilej. Într-o noapte, venind paraclisierul la biserică
pentru a lua o carte, în timp ce el încerca să descuie uşa cu cheia, au năvălit
tâlharii asupra lui, şi ridicând securea voiau să-l omoare. În acea clipă li
s-au luat mâinile, nemaiavând nici o putere în ele. Palamarul putând să intre
în biserică, şi-a luat cartea de care avea nevoie şi s-a dus la chilia sa
nevătămat. Tâlharii retrăgându-se într-o latură a bisericii, se rugau lui Dumnezeu
şi Maicii Domnului, să le dea sănătate şi putere în mâini, aşa precum au fost
şi mai-nainte. Ei se făgăduiau că de se vor însănătoşi, se vor pocăi, dând
multe milostenii şi rugându-se cu credinţă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului.
Făcând această rugăciune şi făgăduinţă, li s-a arătat lor Preasfânta Născătoare
de Dumnezeu, şi i-a dojenit pe ei zicând: „Pentru aceste fapte rele ce aţi vrut
să faceţi, jefuind biserica şi omorând pe sluga mea, v-aţi făcut vinovaţi de
pedeapsa ce a-ţi primit-o. Dar văzând întoarcerea inimilor voastre şi făgăduinţa
ce a-ţi făcut-o de a vă pocăi, dând milostenie şi rugându-vă Fiului meu şi mie,
vă dau vouă mâinile, să fie ca şi mai-nainte, dar vă poruncesc vouă să vă îndreptaţi,
respectându-vă făgăduinţa, căci de nu, va fi şi mai rău de voi”. După aceste cuvinte,
tâlharii si-au recăpătat puterea în mâini şi au plecat sănătoşi la casele lor.
În timp de trei ani ei nu s-au pocăit şi au prădat din nou o biserică din
Moldova. Acolo ei au fost prinşi şi condamnaţi să fie arşi de vii. Atunci ei au
mărturisit şi de minunea ce s-a făcut cu ei la Cupiatici (343, Minunile Maicii
Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu