Despre Maica Domnului

 Jefuitorii de biserici, certaţi şi miluiţi de Precista, dar nepocăindu-se au fost arşi de vii

Unsprezece tâlhari venind la biserica Cupiaticilor şi vrând să o prade, căutau pentru aceasta vreme cu bun prilej. Într-o noapte, venind paraclisierul la biserică pentru a lua o carte, în timp ce el încerca să descuie uşa cu cheia, au năvălit tâlharii asupra lui, şi ridicând securea voiau să-l omoare. În acea clipă li s-au luat mâinile, nemaiavând nici o putere în ele. Palamarul putând să intre în biserică, şi-a luat cartea de care avea nevoie şi s-a dus la chilia sa nevătămat. Tâlharii retrăgându-se într-o latură a bisericii, se rugau lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, să le dea sănătate şi putere în mâini, aşa precum au fost şi mai-nainte. Ei se făgăduiau că de se vor însănătoşi, se vor pocăi, dând multe milostenii şi rugându-se cu credinţă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. Făcând această rugăciune şi făgăduinţă, li s-a arătat lor Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi i-a dojenit pe ei zicând: „Pentru aceste fapte rele ce aţi vrut să faceţi, jefuind biserica şi omorând pe sluga mea, v-aţi făcut vinovaţi de pedeapsa ce a-ţi primit-o. Dar văzând întoarcerea inimilor voastre şi făgăduinţa ce a-ţi făcut-o de a vă pocăi, dând milostenie şi rugându-vă Fiului meu şi mie, vă dau vouă mâinile, să fie ca şi mai-nainte, dar vă poruncesc vouă să vă îndreptaţi, respectându-vă făgăduinţa, căci de nu, va fi şi mai rău de voi”. După aceste cuvinte, tâlharii si-au recăpătat puterea în mâini şi au plecat sănătoşi la casele lor. În timp de trei ani ei nu s-au pocăit şi au prădat din nou o biserică din Moldova. Acolo ei au fost prinşi şi condamnaţi să fie arşi de vii. Atunci ei au mărturisit şi de minunea ce s-a făcut cu ei la Cupiatici (343, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Traia odata o fecioara vituoasa, fiica unui oarecare om bogat, care se numea Eufimia. Aceasta si-a inchinat curatia si toata viata ei Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu. De aceea, de la o varsta frageda petrecea bine-placand lui Dumnezeu si facand voia Lui. Intotdeauna era la biesrica. Toti se minunau de evlavia acestei copile tinere. La darurile ei sufletesti, Dumnezeu a adaugat si frumusetea trupeasca. Cu cat crestea cu varsta, cu atat sporea si evlavia sufletului ei.

Diavolul insa, care intotdeauna ii invidiaza pe cei care se daruiesc lui Dumnezeu si Maicii Sale, a aruncat sagetile sale viclene in inima unui boier, care a indragit-o si a cerut-o de sotie de la tatal ei. Acesta s-a bucurat cand a vazut ca avea sa dobandeasca ca ginere un om atat de insemnat. Dar curata mireasa a lui Hristos s-a impotrivit voii tatalui ei si i-a spus:

-Tata, nu este drept sa o mint pe Maica Domnului, careia i-am fagaduit curatia mea, si sa doresc un om stricacios in locul Mirelui celui nestricacios si ceresc.

-Aceasta inrudire este un lucru mare pentru noi. Iti poruncesc sa mergi dupa el, caci altfel te voi pedespi aspru! Atunci fecioasa s-a dus la biserica, a cazut inaintea icoanei Maicii Domnului si cu lacrimi s-a rugat sa o lumineze ce sa faca pentru a nu-si intina curatia ei. Dupa ce s-a rugat multa vreme, i-a venit un gand: “De vreme ce frumusetea mea este pricina acestei casatorii, mai bine sa ma lipsesc de ea”. Si umplandu-se de darul dumnezeiesc al intregii intelepciuni, si-a taiat nasul si buzele.

Atunci cand tatal ei a vazut ce a facut, atat de mult s-a maniat, incat a vrut sa-i taie capul. Dar s-a gandit ca taindu-i capul, chinurile i se vor sfarsi repede. De aceea, dupa ce a batut-o cu cruzime si fara mila, a chemat un lucrator silnic si salbatic, pe care il avea la tarinile sale, si i-a spus:

-Ia-o la tarini si pune-o faca muncile cele mai grele si mai murdare, iar daca nu te va asculta, sa o bati fara mila! De acum este roaba ta.

Atunci acel taran grosolan a luat-o pe Eufimia la el si se purta cu ea asa cum ii poruncise tatal ei. Cine poate descrie chinurile pe care le-a suferit de la acest taran aspru? O fiara s-ar fi purtat cu mai multa mila decat acela. Dar Eufimia pe toate le rabda cu barbatie si multumea Domnului, Care a invrednicit-o sa sufere dureri si intristari pentru dragostea Sa. Singura ei mangaiere era rugaciunea. Se retragea in locuri ascunse unde se ruga Domnului sa-i dea rabdare in incercarea prin are trecea nevoitoarea si mucenita intregii-intelepciuni a trait astfel sapte ani, incat toata frumusetea ei s-a stins din pricina ostenelilor si a mahnirilor.

Intr-o noapte, in ajunul Nasterii Domnului, Eufimia s-a indreptat spre staulul animalelor si intrand in el cugeta la Taina Intruparii Domnului, prin care Acesta a binevoit sa se faca Om pentru mantuirea noastra.

Taranul, cand a vazut ca tanara nu era in camera ei, a luat o varga si a alergat sa o bata, asa cum facea de obicei. Dar pe cand se afla inca departe de grajd, a vazut o lumina mare neobisnuita. S-a infricosat, caci creda ca grajdul luase foc. Cand s-a apropiat, s-a aflat in fata unei privelisti minunate, pe care nu era vrednic sa o vada. Imparateasa Cerurilor, impreuna cu o multime de Sfinti Ingeri, statea langa Eufimia si o mangaia spunandu-i:

-Sufera cu barbatie, iubita mea fiica, deoarece prin aceasta mahnire vremelnica pe care o rabzi pentru dragostea Fiului meu, te vei invrednici in Imparatia Sa de slava si de cununa nevestejita. Iar dovada si arvuna marii indrazneli pe care o ai la Mirele tau cel ceresc este vindecarea ta.

Si indata Eufimia a fost vindecata de Maica Domnului capatand frumusetea cea dintai.

Dupa ce taranul a vazut acea minunata si neasteptata priveliste a alergat infricosat si a chemat toata familia sa. Atunci au vazut-o cu totii pe Maica Domnului impreuna cu Cetele ingeresti, iar pe Eufimia vindecata, cu nas si cu buze. Indata au cazut la pamant, neputand sa sufere dumnezieasca lumina.

Cand s-au ridicat de la pamant, au vazut-o numai pe Eufimia rugandu-se si stralucind de o lumina cereasca. Atunci taranul l-a instiintat pe tatal Eufimiei. Acesta a venit in graba si cand a vazut-o pe fiica lui vindecata, s-a mirat mult de acea minune. A cerut iertare de la Dumnezeu si de la fiica lui, iar in locul acelui grajd a zidit o frumoasa biserica si chilii, unde a ramas Eufimia, nevoindu-se pentru Mirele ei cel Ceresc. Dupa aceea s-au adunat acolo si alte tinere sa lucreze in pace poruncile Domnului..

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, parintii Manastirii Pantocrator din Sfantul Munte Athos comentau diferite evenimente ale razboiului.

Parintele Cosma statea intr-un colt si asculta in tacere. La un moment dat a spus:

-Un oarecare parinte duhovnicesc, care a ajuns la o inalta masura duhovniceasca – pentru smerenie nu a spus ca este vorba de el insusi – a vazut venind din partile Ierisoului (localitate de langa Sfantul Munte) spre Sfantul Munte o multime mare de oameni purtand diferite arme, topoare, cazmale, sape si alte unelte agricole. Cu totii erau porniti cu multa manie. Monahul acesta a mai vazut o Femeie imbracata in negru, care semana cu o imparateasa inconjurata de multa lumina si tinand in brate un copil mic. A vazut cum aceasta Femeie si-a intins mana si a spus poruncitor:

-Opriti-va! Inca nu a venit ceasul.

Atunci multimea s-a intors indata inapoi.

Acesta a vazut de mai inainte atacul razvratitilor comunisti asupra Sfantului Munte.

Parintele Cosma a continuat:

-Fratilor, aveti credinta in Dumnezeu si Maica Domnului ca nu ne va lasa sa patimim vreun rau. Asa cum atunci Maica Domnului i-a impiedicat pe comunisti sa intre in Sfantul Munte, tot asa si acum ne va ocroti, cel putin pentru o vreme. Mai tarziu poate sa ingaduie sa patimim vreun rau, de alta forma, ca sa ne pedepseasca si astfel sa ne indreptam.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XVII)

Manastirea de pe Muntele Sinai a avut un egumen care se numea Isaur, barbat plin de Duhul Sfant ce avea darul de a vindeca. Odata Maica Domnului l-a cercetat pe un paralitic si i-a spus:

-Mergi la egumen, iar el se va ruga pentru tine si te vei face bine!

Atunci paraliticul a pornit cu multa osteneala spre locul unde locuia egumenul. Dumnezeu a randuit astfel lucurrile, incat atunci cand paraliticul a batut in usa, nu era nimeni sa-i deschida, ci a fost nevoit sa-i deschida egumenul. Atunci paraliticul i-a cazut la picioare spunand:

-Nu o sa te las, deoarece Preacurata Nascatoare de Dumnezeu m-a trimis la tine sa ma vindeci.

Egumenul, fiind rugat mult de acela, si-a scos centura si i-a dat-o paraliticului spunandu-i:

-Ia-o si incinge-te cu ea!

De indata ce acela a pus-o pe mijlocul sau, s-a ridicat in picioare si a inceput sa umble bucuros, slavind pe Dumnezeu.

 

 (Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

Cercetari ale Maicii Domnului (XVI)

In timpul imparatiei evalviosului imparat al Bizantului, Constantin, Sfantul de mai tarziu si cel intocmai cu Apostolii, era un oarecare Arie din partile Libiei.

Acesta era un mare matematician si mai intai s-a stabilit in Alexandria. In acea vreme, patriarh al Alexandriei era Sfantul Petru. Acesta, fiind inselat de falsa lui evlavie, l-a hirotonit diacon. Dupa aceasta Arie a inceput sa propovaduiasca blasfemii impotriva Domnului, spunand ca Hristos nu este Dumnezeu adevarat, ci este una din creaturile lui Dumnezeu asa cum sunt toti oamenii; ca El nu este nascut mai inainte de veci, ci S-a nascut candva pe pamant. Aceste hule le raspandea in lume sub forma unor cantari care se tineau minte usor.

Atunci cand Sfantul Petru a fost instiintat de hulele lui Arie, l-a caterisit. Insa Arie nu era oricine, ci era foarte cultivat, avea o minte agera, iscusinta si dibacie ritoriceasca.

Urmasul Sfantului Petru, patriarhul Ahila l-a intors pe Arie la Ortodoxie si l-a hirotonit preot. Cata vreme a trait Ahila a ramas ortodox. Insa diavolul ereziei nu poate fi rapus usor. Dupa ce a murit patriarhul Ahila, la urmat Sfantul Alexandru. Atunci Arie a inceput iarasi sa propovaduiasca hulele sale. Ca urmare patriarhul l-a caterisit, l-a anatemizat si l-a despartit de Biserica. Arie, prin dibacia lui ritoriceasca, a reusit sa-i faca partasi la hulele lui eratice pe Eusebiu al Nicomidiei, pe Pavel al Tirului, pe Eusebie al Cezareii si pe alti arhierei si clerici.

Imparatul Constantin, vazand confuzia si tulburarea din Biserica, a convocat la Niceea Bitiniei, in 325, primul Sinod Ecumenic. Aici s-au adunat doua sute treizeci si doi de episcopi si optzeci si sase de preoti, diaconi si monahi, in total trei sute optsprezece parinti, care reprezentau intreaga Biserica Ortodoxa, toata Crestinatatea.

La acest Sinod au luat parte Silvestru, Papa Romei, Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, Alexandru, Patriarhul Alexandriei cu diaconul Astanasie, Macarie, Patriarhul Ierusalimului, Sfantul Pafnutie Marturisitorul, Spiridon, Episcopul Trimitundei si Sfantul Nicolae facatorul de minuni, Episcopul Mirelor.

Atunci cand discutiile au ajuns la culme si Sfintii Parinti i-au dovedit lui Arie netemeinicia hulelor si a ereziilor sale, acesta, povatuit de diavolul, nu se lasa convins de nici un argument si de nici o marturie din Sfanta Scriptura. El incerca cu gura lui cea spurcata sa-i biruiasca pe Sfintii Parinti.

Atunci Sfantul Nicolae, miscat de ravna dumnezeiasca, s-a ridicat de la locul sau si a mers langa Arie si i-a dat o palma. Palma a fost atat de puternica, incat Arie s-a cutremurat cu totul. Acesta insa a profitat de aceasta sitatie, si intorcandu-se catre imparat, i-a spus:

-Imparate prea drepte, se cade ca inaintea Luminatiei Tale sa loveasca cineva pe altul? Daca are argumente, sa vorbeasca ca si ceilalti parinti, iar daca nu are, sa nu vorbeasca ca si cei asemenea lui. De ce sa ma palmuiasca inaintea Luminatiei Tale?

Cand imparatul a auzit plangerea lui Arie, s-a mahnit si s-a simtit jignit de necuviinta Sfantului Nicolae. Apoi a spus celor de fata:

-Prea cinstitilor arhierei, legea porunceste ca sa se taie mana celui care a indraznit inaintea imparatului sa loveasca pe cineva. Insa las aceasta la judecata Prea Sfintiilor Voastre.

Atunci arhiereii au raspuns:

-Maiestate, marturisim ca arhiereul nu a procedat bine. Dar te rugam sa fie scos acum din Sinod si pus in temnita, iar dupa ce se vor incheia lucrarile lui, il vom judecata.

Dupa ce Parintii l-au mustrat pe Sfantul Nicolae, l-au bagat in temnita. In noaptea aceea insa i s-au aratat Domnul nostru Iisus Hristos, Care Insusi, a fost intemnitat pe nedrept, si Maica Domnului si l-au intrebat: “Nicolae, de ce esti intemnitat?” Sfantul, plin de bucurie, a raspuns: “Pentru dragostea Voastra”. Atunci Domnul i-a spus: “Ia aceasta!” si i-a dat Sfanta Evanghelie. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a privit dulce si i-a daruit un omofor.

A doua zi cativa clerici, cunoscuti de-ai sai, au venit la temnita si i-au adus putina hrana. Dar au ramas uimiti cand l-au vazut pe Sfantul dezlegat de legaturi si citind din Sfanta Evanghelie cu omoforul pe umeri. Cand aceia l-au intrebat de unde le are, el le-a spus tot adevarul despre acea cercetare cereasca.

Dupa ce imparatul a fost instiintat de cele petrecute in temnita, a poruncit sa-l elibereze pe Sfantul Nicolae si i-a cerut iertare. La fel au facut si ceilalti Parinti. Atunci cu totii au marit pe Dumnezeu si pe Preacurata Sa Maica, Care au preaslavit pe cel care i-a preaslavit pe Ei, si s-au bucurat ca Biserica lui Hristos are astfel de arhierei.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XV)

Potrivit celor scrise de Simeon Metafrast, Sfantul Roman Metodul era originar din Edesa Siriei. A plecat din patria sa si a mers in Constantinopol, unde s-a calugarit intr-o manastire a Maicii Domnului. Mergea adeseori la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne ca sa se inchine si sa se roage la privegherile de toata noaptea care se faceau acolo.

Pentru evlavia sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a invrednicit de o harisma deosebita. In timpul privegherii pentru Nasterea Domnului, care se savarsea la biserica din Vlaherne, Sfantul a atipit putin si a vazut-o pe Maica Domnului tinand in mana un manuscris spunandu-i:

-Deschide gura si mananca darul pe care ti-l dau!

Atunci i s-a parut ca a deschis gura si a inghitit acel manuscris. Apoi unii, care il invidiau, l-au suit cu sila in amvon ca sa cante ceva. Atunci Sfantul si-a deschis gura si a inceput sa cante cu multa evlavie Condacul Nasterii Domnului: “Fecioara astazi….”.

A cantat acest condac cu o melodie atat de frumoasa si de dulce, incat toti si-au dat seama ca nu este ceva omenesc, ci pogorat din Cer. Acest condac cuprinde in putine cuvinte toata istoria Iconomiei dumnezeiesti de mantuire a lumii savarsita de Dumnezeu cel intrupat, asa cum spun Sfintele Evanghelii. Sfantul Romano, cu harul Maicii Domnului, a compus si alte condace la praznicele imparatesti, ale Maicii Domnului si ale diferitilor Sfinti. Aceste condace sunt in jur de o suta si se canta tot timpul anului bisericesc.

Asadar de acest har s-a invrednicit Sfantul Romano de la Maica Domnului, deoarece a cinstit-o in toata viata sa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIV)

 Cuviosul Cosma bulgarul, dupa ce s-a imbracat in schima monahala in Manastirea Zografu din Sfantul Munte Athos, a fost randuit de egumen sa slujeasca in biserica manastirii.

Odata, intr-un an, la sarbatoarea Bunei-Vestiri, a luat binecuvantare de la egumen sa mearga la Manastirea Vatoped pentru a lua parte la slujba hramului manastirii si a se inchina si la Braul Maicii Domnului, care se pastreaza aici.

Cand a ajuns acolo si a intrat in biserica, a ramas uimit caci a vazut inauntru o Femeie ingrijind de biserica si de trapeza. Cuviosul nu si-a dat seama ca Aceasta Femeie este Maica Domnului si de aceea s-a mahnit foarte mult ca monahii din Manastirea Vatoped primesc femei in manastire pentu a sluji la hram.

Atunci cand s-a intors la manastire, egumenul l-a vazut pe parintele Cosma mahnit si posomorat si si-a dat seama ca se intamplase ceva in Manastirea Vatoped. Cand egumenul l-a intrebat ce s-a intamplat, acela i-a povestit toate cele petrecute si despre acea Femeie care slujea in manastire.

Egumenul s-a bucurat ca un monah din manastirea sa s-a invrednicit de o astfel de vedenie. Apoi i-a spus:

-Fiule, sa stii ca acea Femeie pe care ai vazut-o a fost Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoarea Manastirii Vatoped si a intreg Sfantului Munte.

Atunci cand Cuviosul Cosma a auzit acestea, a multumit Maicii Domnului, care a binevoit sa se arate lui, cel pacatos si nevrednic.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIII)

Cel mai mare intre inteleptii dascali ai Bisericii lui Hristos, Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei, cel incercat in filosofie si virtute, cel bogat in intelepciunea omeneasca, dar si in cea duhovniceasca, a fost crinul cel binemirositor care a bine-inmiresmat pe toti credinciosii cu mireasma dumnezeiestii lui intelepciuni.

El a fost un mare nevoitor si un ortodox adevarat, de aceea si credinta lui a fost adevarata si curata. S-a luptat mult impotriva ereticilor si cu cuvantul si cu scrierile sale. A fost amarat mult de nestorieni si de novateni, care incercau sa innegreasca fata Domnului si a Maicii Domnului cu invataturile lor strambe si demonice.

A suferit multa amaraciune si de la neamul evreiesc cel iubitor de tulburare, care intotdeauna urzeste planuri in ascuns si la aratare, de multe ori pricinuind chiar si varsare de sange.

De numele Sfantului Chiril este legat Sinodul al III-lea Ecumenic (431) din Efes, care a dogmatizat ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu desavasit si Om desavarsit dupa ipostas si ca Prea Curata Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca nascut pe Domnul.

Sfantul Chiril a stat pe scaunul Alexandriei treizeci si doi de ani, a scris multe carti ortodoxe folositoare de suflet si dupa ce a curatat Biserica lui Hristos de erezii, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu, in ziua de 9 iulie.

Prezenta Pururea Fecioarei la moartea sa dovedeste ca Sfantul Chiril a fost un mare ierarh, ca s-a nevoit mult pentru Ortodoxie si ca cinstit-o pe Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu. Despre aceasta scrie Sfantul Nicodim Aghioritul: “Insasi Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu a fost de fata la moartea Sfantului Chiril, cinstindu-l pe robul ei, care la randul sau a slujit-o cu credinta toata viata si s-a nevoit mult pentru cinstirea ei, de trei ori fericitul. Iar acum se afla in Ceruri si se bucura cu cetele Ingerilor, Patriarhilor, Proorocilor, Apostolilor si cu toti Sfintii ….. si mijloceste inaintea lui Hristos Dumnezeu si a Prea Curatei Sale Maici, pentru Care s-a luptat si a patimit…”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-MIREILLE MATHIEU

MIREILLE MATHIEU

(22 IULIE 1946)

 

sursa foto: Internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei  "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XII)

Sfantul Bisericii noastre, Cuviosul Mucenic Constantin cel din agareni, dupa ce s-a botezat, a venit la Manastirea Iviru sa se inchine icoanei pline de har a Maicii Domnului “Portarita”.

Dupa ce inima Sfantului s-a aprins prin luminare dumnezeiasca de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, singura lui dorinta era sa moara Mucenic pentru Hristos, Care mai intai Si-a varsat Sangele sau cel dumnezeisc pentru toti.

Astfel Domnul a inceput sa-i pregateasca incet drumul muceniciei sale prin judecatile Sale cele negraite, atunci cand la o slujba a auzit cuvantul Proorocului Ieremia: “Cel care va scoate vrednic din nevrednic, ca gura Mea va fi”, Dumnezeu i-a pus in minte gandul sa o faca crestina pe sora lui. Si astfel, cu binecuvantarea staretului sau, a plecat spre Aivali (Kidonies). Acolo a fost recunoscut de un turc, a fost prins si dat judecatorului.

Maica Domnului urmarea indeaproapte cu multa bucurie calea muceniceasca a Sfantului. L-a cercertat in temnita “nerusinandu-se de […] cel pus in lanturi” pentru Fiul ei, Iisus Hristos. In temnita unde era legat, i s-a aratat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in toata stralucirea cereasca si i-a spus:

-Bucura-te Constantine, credinciosule, slujitor al Fiului meu si al meu! Deoarece ma chemi mereu, iata am venit la tine. Sa stii ca voia Fiului meu este sa suferi mucenicia in imparateasa cetatilor care poarta numele tau; si acolo iti vei incheia calatoria nevointei. Si sa spui poporului acelei cetati din partea mea sa nu se mai roage pentru tine facand procesiuni,

In Constantinopol, la judecata, dupa multe fagaduinta si amenintari, judecatorul l-a lovit cu palma peste obraz, asa cum a fost lovit si Domnul pentru el, dupa care a semnat condamnarea sa la moarte prin spanzuratoare. Sfantul Constantin s-a savarsit la 2 iunie 1819 in Constantinopol, asa cum ii spusese Maica Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Zambet de copil

 Zambet de copil- editia a treia

 Este vara, este vacanta si toata lumea se relaxeaza. Insa, tinerii de la Centrul Educational al Parohiei Sfantul Gheorghe Nou s-au mobilizat si au pregatit o noua actiune “Zambet de copil” pentru a aduce bucurie in sufletul micutilor ce provin din familii necajite.

De data aceasta, am ales sa ducem tot ceea ce am primit ca donatii, la “Centrul de zi Sfantul Stelian” care este filiala de la Urlati a Fundatiei “Bucuria Ajutorului”.

Ajunsi acolo, am fost intampinati de dna preoteasa Radu Ligia, care se ocupa de centru cu multa dragoste si daruire. Am gasit un loc foarte frumos si primitor unde copiii se simt foarte bine. Ne-a povestit despre intreaga activitate de la Centru, ne-a multumit pentru toate darurile pe care le-a primit si am stabilit ca impreuna sa desfasuram si alte activitati, care sa vina in sprijinul copiiilor.

Ajunsi la sediul nostru, am discutat despre aceasta actiune, iar tinerii au venit cu diverse idei de colaborare, idei care se transforma in proiecte.

Felicitari dragii mei!

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XI)

Cuviosul Mucenic Constantin s-a nascut in Mitilini din parinti turci mahomedani. Din pantecele maicii sale a fost randuit sa slaveasca Numele Domnului nostru Iisus Hristos. In Smirna, unde locuia de mic copil, ii placea sa vorbeasca cu crestinii si sa mearga la mitropolia de acolo. Aici vorbea mai ales cu un duhovnic, pe care adeseori il ruga spunandu-i:

-Parinte, te rog sa-mi citesti ceva folositor de suflet, pentru ca nu stiu carte!

Tot ce auzea despre Sfinti si Mucenici le intiparea pe lespezile duhovnicesti ale inimii sale. Incet-incet a fost cuprins de dragostea dumnezeiasca si inima sa s-a incalzit de ravna cereasca.

Intr-o zi a mers la mare si a aflat un vapor care mergea spre Sfantul Munte. Dar corabierii, afland ca este turc, nu au vrut sa-l ia, temandu-se de mania turcilor in cazul in care acestia ar fi aflat despre copil. Musulmanii pot ierta lepadarea de rai, de parinti si de averi, insa in nici un caz schimbarea credintei, fapt pe care il pedepsesc cu moartea.

In cele din urma a ajuns la Sfantul Munte si a mers la Schitul Nou. Cand parintii l-au auzit ca cere botezul, nu au acceptat, ci l-au alungat. La fel a patit si la Sfanta Ana, la Kavsokalivia si la Manastirea Marea Lavra. Vazandu-se izgonit de peste tot, s-a mahnit foarte mult, insa nu si-a credinta in Hristos. Radacinile crestinismului i s-au infipt adanc in ogorul duhonvicesc al sufletului sau, iar copacul credintei sale cel cu umbra deasa si roditor se marea din ce in ce mai mult cu ocrotirea Maicii Domnului.

Plecand de la Manastirea Marea Lavra, s-a indreptat spre Manastirea Iviron. Se apropia de manastire plangand, cand deodata a vazut o Femeie foarte frumoasa si nobila, impodobita cu maretie cereasca si cu stralucire dumnezeiasca, care parca il astepta. Aceea, care era Maica Domnului, i-a spus cu o voce dulce:

-Nu te mahni, fiul meu! Eu sunt intotdeauna cu tine. Vad dragostea ta fierbinte pentru Fiul meu. Intoarce-te la Kavsokalivia si toate se vor savarsi dupa voia lui Dumnezeu si dupa buna ta dorinta!

La Kavsokalivia a auzit mult doritul glas: “Se boteaza robul lui Dumnezeu, Constantin….”. Atunci s-au deschis Cerurile, iar fata lui a stralucit mai mult decat soarele.

Aici s-a sfarsit prima lui moarte, prima lui mucenicie, cea a dragostei sale pentru Hristos, asa cum spune Sfantul Clement al Alexandriei: “Sfarsit al muceniciei numim nu sfarsitul vietii omului si a celorlalti oameni, ci aratatea lucrarii desavarsite a dragostei”.

Cele suferite de Cuviosul inainte de botezul sau, arata mucenicia constiintei lui si participarea sa la Patimile si Jertfa lui Iisus Hristos. In vremurile de pace fiecare crestin sufera in fiecare zi la fel de dureroasa “mucenicie a constiintei”.

Sfantul Vasile spune referitor la acestea: “Faceti-va mucenici cu vointa, fara prigoane, fara biciuire si veti avea aceeasi cinste ca si Mucenicii!”

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur adauga:

“Am spus de multe ori […] pe om nu-l face Mucenic numai moartea, ci si intentia; caci cununa muceniciei se impleteste nu numai din rezultate, ci si din vointa”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (X)

Staretul Ilarion duhovnicul (+1864). Unul din marii nevoitori ai secolului al XIX-lea din Sfantul Munte, a primit la chilia sa ca ucenic pe fratele sau dupa trup, pe nume Macarie. Proiestosii Manastirii Iviron, unde parintele Macarie a stat sase luni, incercau sa-l convinga sa ramana in manastirea lor, fagaduindu-i ca il vor trimite la Athoniada. Insa el isi dorea un singur lucru: sa-L slujeasca pe Hristos. Nu punea nimic mai presus de Domnul.

El era un nevoitor iscusit si nu facea nici o nevointa fara binecuvantarea staretului sau. Se predase cu desavarsire ascultarii si nu mai avea voie proprie. Pentru el, ascultarea insemna: “a-si tagadui cineva cu desavarsire sufletul sau, fapt aratat in chip vadit prin trup, […] prin omorarea madularelor, in timp ce cugetarea ramane vie. Ascultare inseamna fapta fara cercetare, moarte de buna voie, viata neiscoditoare, nesocotirea oricarei primejdii, negrija pentru raspunsul inaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, neprimejdioasa plutire pe marea vietii, calatorie pe uscat fara grija, ca si cum ai dormi. Ascultarea este mormant al voii proprii si inviere a smereniei…. Caci cel ce a omorat sufletul acestuia in chip bineplacut lui Dumnezeu, va raspunde pentru toate”.

Parintele Macarie pe toate le lucra cu o neobisnuita jertfire de sine. Din pricina nevointelor sale, dupa opt ani s-a imbolnavit de tuberculoza, boala marilor nevoitori, care au duhul jertfirii de sine.

Asa cum a fost numele parintelului Macarie, tot astfel a fost si sfarsitul sau.

Inainte de sfarsit, fata sa i-a stralucit atat de mult, incat lumina si chilia. Iar acest lucru l-au adeverit toti cei care au venit la inmormantarea sa. La un moment dat, Parintele Macarie, stralucind de bucurie, a spus:

-Au venit Ingerii, Cuviosii, Parintii, Marturisitorii, Proorocii!

Apoi peste putin:

-Iata ca a venit si Maica Domnului!

Fata lui lumina atat de puternic in acea clipa, incat nu o puteai privi. Dupa putin timp, adresandu-se staretului sau, a spus:

-Gheronda, iarta-ma si ma binecuvinteaza, caci ma iau de aici!

Cu aceste cuvinte sufletul sau a zburat la Ceruri, iar lumina care o raspandea trupul sau s-a stins incet. Cu totii s-au minunat si au slavit pe Dumnezeu, Care atat de imbelsugat l-a miluit pe robul Sau pentru dragostea sa nefatarnica si pentru taierea voii sale.

Sfarsitul sau marturisea si adanca intelepciune a staretului Ilarion, care intr-un interval de timp atat de scurt l-a povatuit la masuri duhovnicesti atat de inalte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Folosul Paraclisului  Maicii Domnului 

Soții Teodor si Sultana Petre din satul Crasani-Ialomita, au fost din tinerețe credincioși buni, milostivi, nelipsiți de la biserica.

Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnăvește greu femeia in vara anului 1950. Internata la Bucuresti in spital, supusa la cel mai bun tratament, boala se agrava, incat sfarsitul apropiat era inevitabil.

Avea o infecție grava la abdomen. Doctorii nu știau ce medicament sa-i mai dea.

Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei sa alerge la manastirea Balaciu (Ialomița), unde, de altfel venea regulat.

-Parinte staret,  imi moare soția! spunea sotul plangand. Este aproape in coma. Nu stiu Doctorii ce sa-i mai faca.

-Sa mergem, frate Teodor, in biserica cu totii, sa facem un Paraclis la icoana Maicii Domnului si sa avem credință, ca mult poate rugaciunea Maicii Domnului înaintea Preasfintei Treimi!

Au căzut cu totii in genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sărutat sfanta icoana si au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnava. In acelasi ceas sotul a pornit spre spital, apăsat de durere. Cum intra pe poarta spitalului brâncovenesc, observa pe soția sa plimbandu-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simțea mai bine, chiar din ceasul cand au facut Paraclisul Maicii Domnului.

Pe cand parintii se rugau la Manastirea Balaciu, Doctorii au fost inspirați sa-i faca injecții cu penicilina amestecata cu streptomicina. Duoa prima injecție s-a simtit tot mai bine, pana cand s-a vindecat cu totul. 

Femeia este astăzi in viata, cu mila Domnului si ajutorul Maicii Domnului. De atunci Paraclisul se face zilnic in casa lor.

(Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IX)

Pe tanarul monah P. l-am cunoscut in balconul unei manastiri din Sfantul Munte Athos. Impletea metanii si repeta rugaciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma pe mine, pacatosul!” Rugaciunea nu se auzea, insa miscarea buzelor lui trada faptul ca se ruga neincetat. La fiecare nod isi marturisea pacatosenia, lucrare care te urca la inaltimea smereniei. Fiecare monah cunoaste foarte bine necesitatea si importanta acestei virtuti pentru sporirea lui duhovniceasca. Monahul cel tanar stia ca smerenia este virtutea de temelie pentru desarvasire, pentru ca ea sporeste bogatia duhovniceasca si nimiceste cu desavarsire patimile.

Ne-am hotarat sa-i intrerupem rugaciunea si sa-l intrebam:

-Parinte P., cum ati hotarat sa veniti in Sfantul Munte, fortareata monahismului, si sa traiti impreuna cu minunatii cei cetateni?

Parintele P. ne-a privit putin in tacere, a strabatut apoi trecutul cu privirea, ne-a zambit ingereste, ca un copil, si ne-a spus:

-Era iarna lui 1982, cand s-a petrecut ceva minunat care a schimbat cursul vietii mele, conceptiile si obiceiurile mele.

Pe atunci noi, tinerii, ne lasam parul mare ca sa nu parem inapoiati, iar viata noastra se desfasura intre cafenele si alte localuri de noapte. Nu ne preocupa suferinta omeneasca, nu ne gandeam cat de mult au cazut oamenii din slava si frumusetea vietuirii in Hristos, ci eram robiti de patimi, orbecaiam in intunericul pacatului, ne intovaraeam cu serpii si cu scorpionii cei intelegatori, adica cu diavolii cei vicleni, dupa care otraveam si pe alti prieteni de-ai nostri cu veninul lor cel stricator de suflet. Eram invesmantati in omul cel vechi, in materia cea moarta. Este un lucru cu anevoie si minunat sa-si stapaneasca cineva firea si patimile, insa noi slujeam patimilor, iar pentru aceasta nu este trebuinta de osteneli si jertfe. Noi insine nu aveam nici cea mai mica dorinta de a intoarce spre folosul nostru nimic din cele ce faceam, deoarece preferam cele nefolositoare si vatamatoare in locul celor folositoare de suflet. Noi, tinerii desertaciunii, incercam sa impletim funia de nisip sau sa masuram apa unui fluviu cu un paharel. Incercam sa adunam vantul si fumul in locul luminii adevarului.

In acea zi de ianuarie plecam de la barul unui prieten de-al meu. Era trecut de miezul noptii si nu am mers mai mult de 70 de metri de la bar, cand deodata am vazut pe bulevardul central o Monahie maiestuoasa iesind de pe o straduta laturalnica. Cand am vazut-o, m-am emotionat, imi treceau prin minte mii de ganduri care ma tulburau si ma nedumereau. Pe atunci aveam douazeci si cinci de ani. Ca sa nu o sperii, am incetinit mersul, dandu-i posibilitatea sa iasa in bulevard. Fata ii era descoperita si un zambet plin de bunatate ii impodobea chipul. Nu pasea pe pamant, ci parca aluneca la 30 de centimetri deasupra pamantului. M-au cuprins fiorii si ma gandeam de ce se intampla aceasta cu mine, pacatosul. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului se milostivise de mine! Domnul ma chema langa El. Am simtit o mare bucurie si mergeam acum vesel cantand Psalmul:”Ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine” si “Fie numele Domnului binecuvantat in veci!”.

Domnul, Care “oile Sale le cheama pe nume”, ma chemase tainic pentru desfatari si nevointe duhovnicesti. Si astfel am venit aici, la locul ascultarii si al smereniei celei urmatoare lui Hristos.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VIII)

Cuviosul Sava, ctitorul Sfintei Manastiri Hilandar, cand a vizitat Constantinopolul, a stat in vechea si vestita Manastire Everghetida (Binefecatatoarea), care a dat Bisericii multi Sfinti. Aici Cuviosul Sava s-a invrednicit de multe cercetari ale Domnului si ale Maicii Domnului.

Intr-o zi, impreuna cu saracii care veneau la manastire pentru a primi milostenie, a venit si o Femeie evlavioasa si foarte impunatoare, care avea pe chipul ei ceva nobil si maret. Aceea, apropiindu-se de Cuviosul Sava, i-a spus cu blandete si smerenie:

-Sfinte al lui Dumnezeu, Domnul si Maica Lui, Binefacatoarea, mi-au poruncit sa-ti transmit porunca Lor: in Sfantul Munte, in cutare loc, se afla doua sipete cu bani de aur. Cauta-le si le vei gasi. Cu banii vei face ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu.

Cuviosul a ramas uimit cand a auzit cele spuse, dar Femeia a disparut indata.

La parastasul tatalui sau, Cuviosul Sava a impartit atata milostenie saracilor, incat a ramas fara nici un ban. Atunci Cuviosul si-a adus aminte de cuvintele acelei smerite Femei din Constantinopol.

Cand a ajuns la locul aratat, a sapat putin si a aflat indata groapa unde erau puse acele sipete cu bani, “ca si cum pamantul i-ar fi dat cu mainile sale ceea ce pastra”.

Teodosie, biograful Sfantului Sava scrie urmatoarele: “Cred ca fost insasi Maica Domnului cea care i s-a aratat Cuviosului in Manastirea din Constantinopol, insa el, din multa smerenie, nu a vrut sa spuna aceasta”.

Cuviosul a socotit ca nu sunt ai lui banii pe care i-a gasit, si o parte a trimis-o la Constantinopol pentru Manastirea Maicii Domnului Everghetida (Binefacatoarea), a doua a impartit-o la manastirile Sfantului Munte, a treia a dat-o pustnicilor de la chiliile sarace, iar a patra a lasat-o Manastirii Hilandar.

Astfel a impartit Cuviosul Sava comoara aflata, el care niciodata nu a fost ademenit de bogatiile pamantesti, nici macar cand era pe tronul Serbiei. Tocmai din aceasta pricina Maica Domnului, Binefacatoarea, i s-a arata, pentru ca dadea tot ce avea, implinind intru toate cuvantul Evangheliei.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-BERZE

 

Cuibul cu berze

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VII)

La Manastirea Grigoriu se savarsea Utrenia. Slujba ajunsese la Cantara a noua, cand parintele G., privind spre Usile Imparatesti, a observat ceva neobisnuit. Din Sfantul Altar au iesit doua femei, una dupa alta. “Cum au ajuns aceste femei aici?” se intreba calugarul. Apoi ele au inceput sa treaca pe la toti calugarii, carora a doua femeie le impartea bani, asa cum poruncea prima.

Dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie si masa de dimineata, parintele G. a alergat la batranul Atanasie.

-Gheronda, cine au au fost femeile care au venit astazi in biserica? l-a intrebat calugarul cu uimire.

Atunci egumenul Atanasie a inteles indata ca ucenicul sau a avut o vedenie cereasca.

-Cum le-ai vazut? Cate erau? Ce infatisare aveau?

-Erau doua. Prima era putin mai inalta si purta un vesmant rosu foarte frumos, care ii acoperea si capul si semana cu o imparateasa. Cealalta era mai tanara, foarte smerita, mica la trup si purta haine gri inchis. Aceasta impartea parintilor monede dupa cum ii poruncea cea dintai.

-Frumoasa vedenie te-a invrednicit Dumnezeu sa vezi, fiule! Prima femeie este Maica Domnului, Stapana Sfantului Munte, iar a doua este Sfanta Anastasia, ocrotitoarea manastirii noastre, ale carei moaste se afla la noi.

-Asa trebuie sa fie, Gheronda, caci asa imi spune si mie sufletul. Insa nu pot intelege de ce imparteau bani. Ce legatura au Sfintii cu banii?

-Prin aceasta voiau sa arate ca sunt multumite de osteneala pe care o fac parintii sculandu-se noaptea si laudand pe Dumnezeu. Pentru aceasta li se cuvine rasplata.

Ascultand cu uimire cuvintele egumenului, parintele G. a inteles ce noima ascundea impartirea banilor. S-a incredintat ca Sfintii sunt vii si supravegheaza cu dragoste ostenelile monahilor.

Din acea zi a inceput sa sarute cu si mai multa evlavie icoanele Maicii Domnului si ale Sfintei Anastasia, precum si sfintele moaste ale celei din urma.

Nu trebuie sa ne miram de aceasta, caci in viata monahului, si mai ales in cea a athonitului, elementul suprafiresc este des intalnit. Monahii sunt obisnuiti cu lucrurile neobisnuite. Numai sa existe, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, “luminati ochii inimii, ca sa priceapa […] care este bogatia slavei lui Dumnezeu, in cei sfinti”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal

 “Mama, povesteste-mi despre tine”-Narcisa Suciu

 

Colegele mele au tot povestit despre cartea Narcisei Suciu, “Mama, povesteste-mi despre tine”, asa ca am achizitionat-o, mai mult din curiozitate. Am rasfoit-o si mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care as dori sa le spun copiiilor mei (unele dintre ele sunt sigura ca le-am spus), astfel ca ideea acestui jurnal mi s-a parut foarte frumoasa. Numai ca amintirile sunt multe, iar fiecare intrebare aduce noi amintiri, astfel ca spatiul necesar pentru completat mi se pare mult prea mic. Am spus aceasta observatie in birou si o colega a venit cu ideea geniala: aceea de a scrie totul in word, de a personaliza si a face pentru fiecare copil cate un jurnal. In acest fel, este si posibilitatea de a completa sau modifica.

Cu emotii, voi porni pe drumul amintirilor. Imi doresc foarte mult sa reusesc sa completez acest jurnal pentru fiecare dintre copiii mei. 

Si daca voi reusi, voi face un astfel de jurnal si pentru nepoti.