Dimineti cu Dumnezeu

 Pilda zilei este aici

Maica Domnului vindecă pe un ostaş căzut de la optsprezece stânjeni

În cetatea Cretei este o icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în Mitropolia Sfântului Apostol Tit. Prin acea Sfântă icoană s-au făcut mari minuni, nu numai în vremea cea de demult, ci şi în toate zilele, până în ziua de astăzi. Multe minuni însă se săvârşesc după credinţa fiecăruia. Pe mulţi care zăceau de multă vreme în boli i-a vindecat, pe slăbănogi i-a ridicat, pe ologi i-a făcut să umble şi alte multe feluri de boli a tămăduit. Foarte multe minuni s-au făcut cu acea Sfântă icoană, căreia i se zice: „Doamna cea din mijlocul bisericii lui Tit”. Pe acea Sfântă icoană o scot cu litanie (procesiune) în ziua a treia a fiecărei săptămâni, adică marţea, urnind-o Protopopul şi Protopsaltul cetăţii, cum şi toţi preoţii, cu tot poporul şi mai ales mulţime mare de femei. Ducându-se la biserica Sfântului Marcu, fac slujbă cu multă evlavie, după care se duc şi slujesc la mai multe biserici, după cum este orânduit după cel mai mare. Din aceasta poate să înţeleagă fiecare câte minuni săvârşeşte Dumnezeu cel Atotputernic prin această Sfântă icoană, cu ocazia acestor procesiuni! Din cele multe, să spunem o minune care s-a făcut acum de curând, în vremurile mai apropiate.

În anul 1599, în luna lui aprilie, într-o noapte a căzut un ostaş de pe zidurile bisericii Sfântului Petru, unde făcea de pază, după rânduiala stabilită în toate cetăţile Cretei. Ostaşul acela (pe care îl chema Ioan) avea mare evlavie către Preasfânta şi se ducea de multe ori de se închina în biserica mai sus zisă, a Sfântului Tit, după ce scăpa de la slujba cea împărătească.

Într-o noapte, umblând după obicei, de-a lungul zidurilor, a căzut de la înălţime de 18 stânjeni (circa 20 de metri). Jos, unde a căzut, fiind numai pietre aspre şi colţuroase, i s-au zdrobit toate oasele, încât era o jalnică privelişte pentru cei cel vedeau, căci nu putea să vorbească şi să se mişte. Dimineaţa, ridicându-l pe el, l-au dus la bolniţa acelei biserici, pentru ca să-l îngroape, când îşi va da sufletul. Nimeni nu credea că va mai trăi măcar un ceas. Pentru aceea, nici doctor n-au adus.

A doua zi, începând să vorbească puţin, a zis unui prieten al lui, ca să ia dintr-o pungă a lui în care se aflau câţiva bani şi să-i dea unui Preot, să slujească la icoana Preasfintei Fecioare Maria, care se afla în biserica Sfântului Tit. După Liturghie, l-au dus şi pe el în acea biserică, unde l-au lăsat toată ziua, zăcând înaintea Sfintei icoane. După aceea, făcându-se seară şi venind Eclesiarhul să încuie uşile bisericii, după obicei (ca să nu intre cineva să fure Sfintele vase), l-au ridicat pe el şi l-au scos, lăsându-l afară. Acolo, afară de biserică, a zăcut el toată noaptea, rugându-se Preasfintei cu lacrimi şi cu credinţă, ca să-l facă sănătos. Pe la miezul nopţii, adormind puţin, a văzut în vedenie pe Preasfânta Fecioară, care i-a zis: „Slăveşte pe Dumnezeu căci, iată, te-ai făcut sănătos”. Atunci, deşteptându-se, îndată s-a ridicat desăvârşit sănătos şi umbla, ca şi cum n-ar fi avut niciodată vreo boală. Până dimineaţa într-una s-a rugat, slăvind pe Dumnezeu, şi mulţumind Preamilostivei Maicii Lui. Dimineaţa, văzându-l Eclesiarhul s-a spăimântat şi a vestit această minune Mitropolitului. Ierarhul, auzind acestea, a chemat pe cei care l-au dus pe ostaş în biserică, abia viu, ca să mărturisească pricina.

Încredinţându-se de cele auzite de la dânşii, despre tot adevărul, a scris aceasă minune, ca să rămână spre aducere aminte, pentru generaţiile viitoare. Apoi, a poruncit să scoată Sfânta icoană, făcând procesiune în jurul cetăţii. Atunci s-a adunat popor mult, urmând de aproape pe cel vindecat, care propovăduia cu mare glas, minunea

pururea Fecioarei Maria. Atunci s-a slujit Litie, care a durat trei zile.

Dar nu numai minunea aceasta a săvârşit cea pururea Fericită, ci şi altele nenumărate, pe care le ştiu toate satele şi oraşele Handacului. Și nu numai cu cei dinăuntrul cetății face minuni, ci şi cu cei dinafară, pentru ca oricare bolnav ar merge la Sfânta icoană şi, rugându-se cu credinţă înaintea ei, ar chema în ajutor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, se vindecă de orice boală ar fi cuprins, mergând acasă sănătos.

Pentru ale cărei rugăciuni, să dea Domnul să ne învrednicim şi noi de fericirea cea

cerească. Amin (67, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)