JURNAL DE CONCEDIU – ZIUA A TREIA
Ca
si ieri, ziua de azi a inceput cu un soare nu foarte puternic, acoperit cand si
cand de nori, ceea ce a dus la o zi de plaja excelenta. Ne-am propus sa ajungem
pe plaja relativ devreme, adica in jur de ora 8.30 si chiar am reusit. Cand am
ajuns, foarte putina lume, apa calda si linistita. Deci, o baie in
mare si….la citit.
Desi
plaja destinata hotelului este destul de departe, undeva chiar langa
stabilopozii din Venus, are un mare avantaj: este departe de muzica, de tot
felul de oferte de porumb, poze si namol, astfel ca chiar ne bucuram de
liniste.
Am
lasat putin “Romania In lumini si umbre”, pentru ca am ajuns la partea in care
autoarea descrie Primul Razboi Mondial si am inceput sa citesc “Sensul vietii”,
un dialog intre Parintele Constantin Necula si Mihai Morar. Interesanta carte,
interesant dialog, insa despre ea va povestesc cand o voi termina.
Nu
am reusit sa citesc foarte mult, pentru ca incet-incet au venit la plaja
parinti cu copii mai mari sau mai mici, astfel ca, totul s-a insufletit de
rasetele si bucuria celor din urma.
Am
decis sa las cartea si sa crosetez, savurand in acelasi timp si bucuria din
jurul meu. Crosetand si ascultand zgomotele, am avut senzatia de bucurie la
cote maxime. Mamicile, se
odihneau la umbra sau la soare, lasandu-i pe tatici supraveghetori de nadejde
ai nazdravanilor. Tatici plini de bucurie, care s-au intors alaturi de copiii
lor la cea mai frumoasa perioada a vietii: la copilarie. Ascultandu-i cum
construiau castele de nisip sau jucandu-se in apa, aveai senzatia ca si ei sunt
copii.
La
un sezlong era un tatic cu doi copii: cel mare peste 18 ani (avea permis de
conducere), iar cel mic in jur de 6 anisori. Doamne, cel mic o fasneata de
copil, care era cand in apa, cand afara. Tatal, cred ca a lucrat in armata sau
doar este un foarte bun organizator. Ca sa il tina sub observatie, i-a spus sa construiasca
un oras din nisip, dar sa fie atent sa faca multe cai de evacuare a apei, ca nu
cumva sa se inunde orasul. De aici, un intreg dialog intre tatal care statea pe
sezlong si fiul care construia de zor. Bineinteles ca s-au alaturat si alti
copii. Pe fiecare ii punea sa faca ceva concret, ii coordona si, in acelasi
timp le explica tot felul de lucruri ingineresti, pe intelesul lor, dar si sa
le starneasca imaginatia. Nu pot reda in cuvinte atmosfera ce s-a creat: toti
copiii care s-au strans lucrau cu spor, se intreceau, vorbeau, intrebau, veneau
cu idei, iar simpaticul tatic raspundea fiecaruia cu un zel teribil. Cum ii
vedea ca sunt plini de nisip spunea brusc: si acum pauza, toata lumea in apa,
ca sa ne racorim. Haios tare taticul respectiv.
Bineinteles ca nu lipseau nici bunicii sfatosi si grijulii, a caror principala activitate era fericirea nepotilor.
Soarele ceva mai bland si apa calda ne-au tinut la plaja pana dupa miezul zilei. Foamea a fost aceea care ne-a facut sa mergem la hotel. Dupa un dus rapid, fuga la restaurant, unde eu am savurat sport afumat, iar sotul bruschete cu rosii si parmezan, urmate de o delicioasa ciorbita de vacuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu