marți, 27 aprilie 2021

TREZVIRE DUHOVNICEASCA

 

Diavolul se straduieste sa-l netrebniceasca pe nevoitor

 

-Parinte, uneori ispitele vin una dupa alta si nu le mai pot rabda.

-Vrei sa-ti dau o solutie ca sa le eviti? O vei primi?

-Da.

-Singura solutie ca sa eviti ispitele este sa…..te lupti cu diavolul!.....De ce razi?Nu-ti place aceasta solutie?Asculta! Cu cat se nevoieste cineva, cu atat va avea mai multe ispite si greutati.dar cu cat va incerca sa evite ispita, cu atat diavolul ii va sta impotriva. Insa prin ispite, daca le punem in valoare in chip corect, ni se da ocazia ca viata noastra, care uneori este antievanghelica, sa devina evanghelica.

-Parinte, ma poticnesc de unele lucruri neinsemnate si dupa aceea nu mai am dispozitie sa ma nevoiesc pentru ceva mai inalt.

-Acestea sunt ca si minele pe care le pune dusmanul ca sa netrebniceasca armata. Cand vede ca nu poate pricinui alta paguba nevoitorului,aghiuta cauta cum sa-l netrebniceasca prin lucruri neinsemnate. De aceea sa stii ca exista si dracusori mici, care stiu insa, sa faca mare vatamare. Odata am intrebat pe un dracusor de acesta:”Oare tu ce poti face?”. “Ce pot face eu? Ma duc si incurc atele la croitorese, la cizmari”, a raspuns, “si ii fac sa se manie”. Scandalurile cele mai mari izbucnesc de la lucruri de nimic, iar aceasta se intampla nu numai intre noi, ci uneori chiar si intre state. La oamenii duhovnicesti nu exista pricini serioase pentru scandaluri, de aceea diavolul ia pricina de la cele mici. Il loveste pe om sufleteste cu ceva neinsemnat, lucruri copilaresti, dupa care ii face inima dupa cum acela voieste, facandu-l dupa aceea ca o buturuga.

-Parinte, oare de ce, desi imi impun un program, o randuiala in nevointa mea si incep cu dispozitie de a ma nevoi, uit repede de aceasta?

-Nu stii de ce? Cand aghiuta prinde de veste ca voim sa facem treaba duhovniceasca, intoarce butonul in alta parte. Desi ne punem un program, o randuiala anumita, ne aflam in alta si, daca nu luam aminte, pricepem aceasta doar dupa cateva zile. De aceea nevoitorul trebuie sa mearga numai impotriva diavolului-fireste, cu discernamant-si sa fie supravegheat de un duhovnic experimentat.

-Satana il lupta oare pe omul care nu face o lucrare fina intru sine?

-satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor pentru ca sa-l ispiteasca si sa-l netrebniceasca. Nu pierde timpul sa faca lucrare fina in unul care nu are nici el o lucrare fina. La cel care coase cu acul de cusut saci, trimite un diavol cu ace mari. La cel care face lucrare de mana fina, trimite un diavol care face lucru de mana fin. La cel care face broderie foarte fina, trimite un diavol care face lucrare foarte fina. La cei care fac lucrare bruta in ei insisi, trimite un diavol grosolan. La incepatori le trimite diavoli incepatori.

Oamenii care au unnsuflet sensibil si au multa marime de suflet, trebuie sa ia aminte, pentru ca diavolul isi baga coada si-I face si mai sensibili, putand sa-I aduca la melancolie sau chiar-fereasca Dumnezeu!-chiar la sinucidere. Diavolul niciodata nu merge contra, desi pe noi, oamenii, ne pune sa megem impotriva semenilor nostri si sa ne certam. Pe cel trandav il face mai trandav. Il odihneste cu gandul:”Te doare capul, n-ai dispozitie. Nu-I nimic daca nu ai dispozitie sa te rogi”. Pe cel evlavios il face mai evlavios, ca sa-l arunce in mandrie, sau il imbranceste sa se nevoiasca mai presus de puterile sale, astfel incat sa-l istoveasca si sa-l faca sa lase dupa aceea toate armele lui duhovnicesti, pentru ca mult-nevoitorul de mai inainte sa se predea. Pe cel cu inima aspra il face si mai aspru, iar pe cel sensibil, exagerat de sensibil.

Si vezi atatia oameni care se chinuiesc din pricina insomniilor si iau medicamente, unii pentru ca au o oarecare sensibilitate, altii pentru ca si-au zdruncinat nervii lor. Rar poti vedea un om echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai multi sunt ca si cum ar avea electricitate. Cei care nu se marturisesc, primesc influentele diavolesti, au un magnetism diavolesc, pentru ca diavolul are stapanire peste ei. Putini sunt oamenii, fie ei baieti ori fete, ori varstnici, care au o privire curata. Demonizare! Stii ce inseamna demonizare? Sa nu te poti intelege cu lumea.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

luni, 26 aprilie 2021

MICII COFETARI

 

ZIUA DE FLORII

 

Ziua intrarii Domnului in Ierusalim sau Duminica Floriilor este o sarbatoare care aduce multa bucurie in suflet de fiecare data.

Dar, cand la aceasta se adauga si bucuria copiiilor pentru realizarile lor totul este perfect.

Ei bine, impreuna cu copiii de la Centrul Parohial Sf Gheorghe Nou am organizat o expozitie cu prajituri de post, intitulata „Flori dulci si aromate”.

Doua zile au lucrat copilasii cu spor si dragoste si am facut impreuna prajiturele de post.







Si nu au fost putine.


faguri cu budinca de ciocolata
minitarte cu budinca de fistic

negresa cu merisoare
foi de napolitana cu crema de lamaie


chec cu cacao

prajitura glazurata

rulouri cu halva
prajitura cu foi si crema de nectar

placinta cu mere

briose cu banane

Toate acestea le-am oferit spre degustare celor care au participat la Sfanta Liturghie. Bucuria ce crestea in sufletul copiiilor pe masura ce platourile se goleau, bucuria celor care le-au gustat, felicitarile primite, toate au contribuit la o zi minunata.

 

 

luni, 19 aprilie 2021

VULCANII NOROIOSI

 

De la papadie la......Vulcanii Noroiosi

 

Sambata a fost o zi cu nori, dar fara ploaie, nici cu soare puternic, numai buna de plimbare. Asa ca, dupa ce am facut prajituri cu copiii de la centru, am renuntat la programul administrativ-gospodaresc si ne-am gandit sa mergem la cules de papadie. 

De obicei pentru cules de plante, ne indreptam spre Cheia, pentru ca intotdeauna pe acolo gasim ceea ce ne trebuie.

De data aceasta am schimbat traseul spre Urlati. Numai ca, pe drum am hotarat sa mergem la Vulcanii Noroiosi si daca gasim papadie, sa culegem. La Vulcanii Noroiosi am ajuns, insa papadie ioc. Ne vom ocupa de ea saptamana asta.

Ca sa nu pierdem timpul, nu am mancat acasa, ci am luat mancarica cu noi. Si ce bine am facut caci, la intrarea in Buzau, burticile noastre deja plangeau amarnic. Am gasit un loc unde sa mancam, bordul masinii ne-a servit drept masa si.....pofta buna.




Desi, asa cum ne stiti, suntem foarte plimbareti, cu “mancarimi la talpi” si am fost de multe ori in zona Buzaului, ei bine, la Vulcanii Noroiosi nu am fost.

Drumul pana acolo este asfaltat si destul de bun. La intrarea in rezervatie este amenajata o parcare platita (5 lei/zi) si o parcare gratuita. Noi am preferat parcarea platita. In apropierea parcarii este amenajata o zona cu mese si bancute, unde iti poti trage sufletul.

Pentru intrarea in rezervatie se achita o suma modica de 5 lei/persoana.

Vulcanii noroiosi reprezinta mici cratere pe unde ies la suprafata gazele naturale din adancime (mai mult de 3 km), antrenand in drumul lor noroiul format din solul argilos si apa din panza freatica. In aceste cratere noroiul „clocoteste” si, de multe ori se prelinge pe versantul vulcanului iar, prin intarire formeaza cruste mai mari sau mai mici. Fenomenul este foarte spectaculos. Peisajul este impresionant atat ca urmare a lipsei de vegetatie, cat si a movilelor care s-au format de-a lungul timpului si care dau senzatia unui peisaj selenar.


 

  




Fiind destul de tarziu nu am fost decat la Paclele Mici si am trecut pe „agenda de plimbari” si o vizita la Paclele Mari. Deci, ne vom intoarce.

 La intoarcere am facut un mic popas la Berca, admirand o livada inflorita de piersici

 si cumparand produse traditionale (carnati de Plescoi, babic, ghiudem). Nu se poarte sa ajungi in zona Buzaului si sa nu savurezi aceste delicatese.

joi, 15 aprilie 2021

LA CORNU

 

PLIMBARE DE O ZI

Sambata a fost o adevarata zi de primavara, asa ca am hotarat sa plecam la plimbare. Dupa intalnirea cu copiii de la centru unde ne-am distrat pe cinste facand clatite, am am pornit spre Cornu, sa vizitam manastirea si sa luam pranzul la restaurantul “La lavanda”.

Zis si facut. Am pornit la drum, nu inainte de a ne opri la McDonald pentru a lua cartofi prajiti si cafea. Aici am aflat ca nu mai putem folosi cardurile de tichete de masa, pentru ca nu mai au contract cu firma de tichete L((. Asta e.

Drumul a fost placut, nu foarte aglomerat asa ca, am mers linistiti si ne-am savurat cartofii. In Cornu ce sa spun, o multime de case frumoase si cochete, curti ingrijite si….liniste. Foarte multa liniste.

La manastirea Cornu am fost o singura data, chiar la inceput si imaginea pe care o aveam era aceea a bisericii manastirii pe o culme de deal ce statea sa alunece si un corp de chilii. Cand am ajuns acum am gasit totul schimbat. Incepand de la poarta din vale care se deschide actionata electric, continuand cu drumul asfaltat strajuit de o parte (acolo unde aluneca) de o mica padurice de brazi, iar de cealalta parte de cateva constructii si terminand cu partea de sus, unde, pe langa biserica si chilii acum este si un altar de vara si alte cateva constructii. Totul realizat cu mult gust. Insa aici se cam opreste totul. Dorind sa intram in biserica sa ne inchinam si noi, aceasta era inchisa. De asemenea, conform afisului de pe usa bisericii, am aflat ca in manastire se afla icoana Maicii Domnului –Grabnic Ascultatoare, icoana facatoare de minuni. Daaar…. icoana se afla la troita, iar aceasta se deschide numai in zilele de sarbatoare si crestinii se pot inchina doar dupa slujba, pana la ora 12. Fara comentarii.





De la manastire am coborat la masina si ne-am asezat pe capota acesteia “ascultand” linistea din jur. Am fi stat noi mai mult, insa vantul batea destul de tare, asa ca ne-am indreptat spre restaurantul “La Lavanda”. Restaurantul se afla chiar in centrul localitatii, la parterul unui bloc. Desi aveau locuri si in interior, am preferat sa servim masa afara, mai ales ca aici vantul nu mai batea atat de tare si ne-am bucurat de multa liniste.

Ne-am delectat cu legume la gratar, cartofi, supa crema de legume, salate si cafea. Pentru acasa am luat o pizza de post, pe care au fost amabili si ne-au preparat-o chiar la plecare. Recomand restaurantul: mancaruri gustoase, proaspete, personal amabil.



 

luni, 5 aprilie 2021

CARTI

 

SFANTUL VASILE DE LA OSTROG

 

Este perioada postului Sfintelor Pasti, o perioada in care incercam sa acordam mai putina importanta la cele ale lumii si sa ne indreptam atentia mai mult asupra celor sufletesti. Daca reusim sau nu, numai Dumnezeu stie.

O cale de a ne indrepta atentia spre cele sufletesti este si lectura cartilor crestin-ortodoxe. Ei bine, in aceasta perioada si eu am lasat cartile de beletristica si mi-am indreptat atentia spre cartile ziditoare de suflet.

Doua carti pe care le-am citit au fost despre viata si minunile Sfantului Vasile de la Ostrog, acesta fiind unul dintre cei mai iubiti sfinti ai sarbilor. A fost un aprig luptator impotriva catolicismului, dar si impotriva turcilor. El s-a retras la manastirea Ostrog, unde a si trecut la cele vesnice, in anul 1671. Multe sunt marturiile celor care au fost ajutati de Sfantul Vasile atat crestini ortodocsi, cat si de alte credinte, atat in vremurile de demult, cat si in acesti ani. Multe sunt minunile care s-au intamplat la racla cu sfintele moaste.

Pe Sfantul Vasile l-am cunoscut citind:

Sfantul Vasile de la Ostrog, tamaduitorul celor cu mintile ratacite - Viata si minunile.



Sfantul Vasile de la Ostrog-Minuni contemporane (dupa anul 1968).

 


miercuri, 31 martie 2021

TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

Mantuirea sufletului nostru

 

-Parinte, unii sunt siguri ca se mantuiesc, iar altii se indoiesc. Care este pozitia cea mai corecta?

-Scopul este ca omul sa tina poruncile lui Dumnezeu. Omul duhovnicesc trebuie sa ajunga la o astfel de stare, incat sa nu se mahneasca daca Dumnezeu nu-i va da Raiul. Trebuie sa constientizam bine ca astazi traim, iar maine se poate sa plecam si ca trebuie sa ne ingrijim sa mergem langa Hristos. Cei care au izbutit, cu harul lui Dumnezeu, sa cunoasca desertaciunea acestei vieti, au primit harisma cea mai mare si nu este nevoie sa dobandeasca harisma inainte-vederii, ca sa prevada cele viitoare, deoarece este destul ca cineva sa prevada si sa se ingrijeasca de mantuirea sufletului sau si sa ia masurile duhovnicesti cele mai bune, ca sa se mantuiasca. Vezi ce a spus Hristos: Cat valoreaza un suflet, nu valoareaza lumea intreaga. Cata valoare are un suflet! De aceea mantuirea sufletului este mare lucru!

-Parinte, adica nu trebuie sa aiba cineva nadejdea mantuirii si frica de iad?

-Daca are nadejdea mantuirii, nu va avea frica de iad. Iar pentru ca omul sa aiba nadejdea mantuirii inseamna sa fie oarecum aranjat. Dumnezeu nu va lasa pe omul care se nevoieste cu marime de suflet cat poate si nu are intentie de a face pacate, dar nevoindu-se, este biruit si biruieste mereu. Daca are putina grija sa nu-L mahneasca pe Dumnezeu, va merge in Rai “cu pantofi”. Dumnezeu, Care este bun din fire, il va imbranci in Rai in chip minunat. Va iconomisi sa-l ia in vremea in care se afla in pocainta. Se poate ca toata viata lui sa se lupte, dar Dumnezeu nu-l va lasa, ci il va lua in ceasul cel mai bun.

Dumnezeu este bun, El vrea ca toti sa ne mantuim. Daca ar fi fost sa se mantuiasca numai putini, atunci de ce S-ar mai fi rastignit Hristos? Poarta Raiului nu este stramta. Ii incape pe toti oamenii care se pleaca cu smerenie si nu sunt umflati de mandrie. Numai sa se pocaiasca, adica sa-I dea lui Hristos povara pacatelor lor, dupa care vor putea trece usor prin poarta. Dupa aceea avem si indreptatirea ca suntem facuti din pamant, nu suntem numai duh, ca ingerii. Dar suntem fara de raspuns atunci cand nu ne pocaim si nu ne apropiem cu smerenie de Mantuitorul nostru. Talharul de pe Cruce numai iarta-ma a spus si s-a mantuit. Mantuirea omului depinde de secunda, nu de minut. Omul se mantuieste chiar si cu un singur gand smerit, in timp ce, daca aduce un gand de mandrie, le pierde pe toate.

Trebuie sa ne mantuim numai din marinimie. Nu exista durere mai mare pentru Dumnezeu decat aceea de a-l vedea pe om in iad. Cred ca de vom avea recunostinta fata de multele binecuvantari ale lui Dumnezeu si un comportament smerit si cu dragoste fata de chipurile Lui, care sunt semenii nostri, impreuna cu putina nevointa facuta cu marime de suflet, este indeajuns ca sa avem sufletul odihnit atat in viata aceasta, cat si in cealalta.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

marți, 30 martie 2021

MICII CREATORI

 

BRIOSE, JOACA SI VOIE BUNA

 

Copiii din Clubul micilor creatori si-au dorit foarte multa sa facem briose. Asa ca sambata am pornit la treaba.

Ne-am impartit in echipe si am facut briose cu mere. Pentru ca avem ceva experienta la “prajiturit”, am ales sa ii las sa faca reteta singurei de la inceput pana la sfarsit, iar eu sa intervin acolo unde este cazul. Insa, dorinta lor a fost atat de mare sa faca aceste delicioase prajituri, incat nu a fost nevoie de interventia mea.




Iar cat briosele si-au asteptat randul la cuptor, cu totii ne-am bucurat de frumoasa zi de primavara si ne-am jucat afara.



Atat de preocupati am fost cu totii, ca ne-am adus aminte sa facem poze doar aproape de final.

O noua intalnire plina de bucurie alaturi de copii, aceste suflete minunate, care ne incarca bateriile cu voie buna de fiecare data.

vineri, 26 martie 2021

TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

Ce anume ajuta la sporirea duhovniceasca

 

Oamenii care au fost loviti de unele incercari, fie ca asa a ingaduit Dumnezeu ca sa-i infraneze, fie din pizma celui viclean, au nevoie dupa aceea de multe insoriri si de racorire duhovniceasca, pentru ca sa infloreasca si sa rodeasca. Ei sunt precum copacii care, desi prind curaj in insoririle de iarna, mai apoi sunt infranti de vardar (vant de nord foarte rece), iar dupa aceea au nevoie mereu de insoriri primavaratice si de ploi, ca sa circule sucurile in ei si sa scoata flori si roade.

-Parinte, ce trebuie sa faca cineva ca sa ia „demaraj” duhovnicesc?

-Nevointa cu marime de suflet, cu nadejde si incredere in Dumnezeu. Increderea si simplitatea in nevointa cu marime de suflet aduc pacea launtrica si siguranta. Atunci sufletul se umple de nadejde si bucurie. Este trebuinta de rabdare, de marime de suflet si de barbatie duhovniceasca pentru ca nevoitorul sa se incununeze. Barbatia se desprinde din inima generoasa, iar atunci cand cineva face ceva cu inima sa pentru Hristos, nici nu oboseste, nici nu-l doare, pentru ca durerea pentru Hristos este desfatare duhovniceasca. Sporirea duhovniceasca se poate face foarte repede, cu putina vointa, marime de suflet si luare aminte de sine. In continuare sufletul va fi ajutat de Hristos, de Maica Domnului, de ingeri si de sfinti. De asemenea, mult ajuta studiul, rugaciunea, intoarcerea spre sine si putina linistire.

Hristos intareste pe cei ce lupta “lupta cea buna”, pe care au dus-o sfintii spre a supune trupul duhului. Chiar daca suntem raniti, nu trebuie sa ne pierdem sangele rece, ci sa cerem ajutorul lui Dumnezeu si sa continuam nevointa cu barbatie. Pastorul cel Bun va auzi si se va grabi indata spre ajutor, precum ciobanul atunci cand va auzi vreun miel ca zbiara disperat din pricina vreunei raniri sau a vreunei muscaturi de lup sau caine. I-am iubit si m-a durut mai mult pentru cei care au avut candva o viata vrednica de plans, dar acum se nevoiesc, decat pe cei care nu sunt chinuiti de patimi. Pe unii ca acestia ii am mereu in minte. Si pe cioban il doare mail mult de mielul ranit sau bolnav si-l ingrijeste in mod deosebit, pana ce se va insanatosi si el.

Iar daca ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de mai multe ori se intampla aceasta: diavolul, fiindca i-am declarat razboi, a cerut intariri de la Satana. Astfel, daca anul trecut ne-am luptat cu un diavol, anul acesta ne luptam cu 50, la anul ne vom lupta cu mai multi, etc. Lucrul acesta nu ne ingaduie ca sa vedem sporirea, ca sa nu ne mandrim. Fara ca noi sa ne dam seama, Dumnezeu lucreaza in sufletul nostru atunci cand vede intentie buna.

-Parinte, cand cineva se nevoieste si intr-adevar nu sporeste, ce este de vina?

-Poate se nevoieste cu mandrie. Dar sa va spun ce patesc unii de nu sporesc. Desi au toate conditiile, le risipesc insa in lucruri mici si dupa aceea nu au putere sa se angajeze in nevointa duhovniceasca. Sa spunem ca incepem o ofensiva impotriva vrajmasului si ne pregatim cu toate cele absolut necesare ca sa-i stam impotriva. Dar acela (vrajmasul), fiindca se teme ca nu va reusi, incearca sa ne distraga si sa ne atraga in alta parte atentia, cu sabotaje si incursiuni in alte puncte. Noi atunci ne intoarcem atentia intr-acolo. Trimitem puteri la dreapta si la stanga. Timpul trece, proviziile se razboi se imputineaza. Dam armatei echipament vechi. Ostasii incep sa murmure. Si rezultatul este ca se epuizeaza puterile noastre si nu mai putem sta impotriva vrajmasului. Asa fac unii si in nevointa duhovniceasca.

-Parinte, in sporirea duhovniceasca nu ajuta si mediul?

-Da, ajuta, dar uneori unul poate trai printre sfinti si sa nu sporeasca. Oare a existat inlesnire mai mare pentru Iuda, care a fost mereu impreuna cu Hristos? Iuda n-a avut smerenie, nici intentie buna. Nici dupa tradarea lui nu s-a smerit, ci a aruncat argintii cu manie si egoism si s-a dus cu viclesug la spanzuratoare. Iar fariseii s-au purtat ca si diavolul. Dupa ce li s-a facut treaba, i-au spus lui Iuda:”Tu vei vedea”. Dumnezeu lucreaza potrivit cu starea omului. Duhul Cel Sfant nu este impiedicat cu nimic. Ceea ce am inteles este ca, oriunde s-ar afla cineva, daca se nevoieste cu marime de suflet, isi poate realiza ceea ce doreste, adica mantuirea sufletului sau. Lot a trait in Sodoma si Gomora, si in ce stare duhovniceasca era! Acum, fie ca vrem, fie ca nu vrem, trebuie sa ne nevoim sa ne facem mai buni ca sa lucreze harul dumnezeiesc in noi. Imprejurarile ne silesc si ne vor sili sa ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, ca sa castigam putere dumnezeiasca, astfel incat sa putem infrunta corect orice situatie. Si, fireste, Bunul Dumnezeu nu ne va lasa, ci ne va pazi.

In sfarsit, sa stim ca atunci cand ne imbunatatim starea duhovniceasca, nu numai noi ne simtim mai bine, ci si pe Hristos Il facem sa se bucure. Cine isi poate inchipui marea bucurie ce o simte Hristos atunci cand copiii Lui sporesc? Doresc ca toti oamenii sa sporeasca duhovniceste si sa se uneasca cu Hristos, care este A (alfa) si Ω (omega). Cand toata viata noastra va depinde de A (alfa) si Ω (omega), atunci toate vor fi sfintite.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

joi, 25 martie 2021

SERBARE

 

Serbare de “Bunavestire”

 

Ziua de 25 martie, avand la baza insemnatatea ei majora, aceea de bucurie adusa in sufletele noastre de ingerul Gavriil care i-a vestit Maicii Domnului ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, reprezinta si ziua mamei crestine.

Din aceste motive, am pregatit impreuna cu copiii de la Centrul Parohial Sfantul Gheorghe o mica serbare cu poezii prin care am omagiat mamele si am preaslavit pe Maica Domnului.






Serbarea a fost sustinuta de copii duminica dupa Sfanta Liturghie.





A fost frumos, au fost emotii, iar la sfarsit, prin grija unei colegute dragi sufletului meu, copiii au primit dulciuri.


miercuri, 24 martie 2021

TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

Nevointa pentru sfintirea sufletului

 

Mult ma bucur cand vadu suflete care iau aminte si se nevoiesc in lumea care s-a umplut de diavoli. Dumnezeu, ca un bun si drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecaruia – de pilda barbatilor barbatia, iar femeilor dragostea – ca sa ne nevoim si sa urcam treptele duhovnicesti cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce in ce mai mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie sa uitam niciodata ca avem alaturi de noi, afara de oamenii ce ne pot ajuta duhovniceste, si pe Iisus Hrisots, Care ne ajuta, pe Maica Domnului, pe Heruvimi, pe Serafimi si pe toti Sfintii. Asadar, curaj! Hristos este foarte puternicsi ne va da puterea Sa cea dumnezeiasca sa sfaramam coarnele celui viclean. Ne urmareste mereu nevazut si ne intareste atunci cand noi avem intentie buna si ne facem, dupa putere, mica noastra nevointa.

Pe cat putem, sa ne indepartam de pricinile pacatului. Sa luam aminte la simturile noastre, pentru ca toate de acolo incep. Iar atunci cand, uneori sau de mai multe ori, ne vine greu, sa evitam cel putin curiozitatea, ca ochii nostri sa nu adune chipuri pacatoase caci apoi diavolii ne vor rula filme. Daca luam un carbune aprinssi-l tinem in palma, este firesc sa ne arda. Dar daca il miscam in mana – se intelege ca pentru putin timp – nu ne va arde. Tot astfel se intampla si cu imaginile pacatoase, atunci cand se misca repede, ochii nu le tin, ci numai trec peste ele si astfel nu ni se arde sufletul.

Toti care n-au luat aminte si au dobandit obisnuinte rele traind o viata lumeasca, dupa intoarcerea lor sa primeasca fara murmur razboiul vrajmasului, insa fara sa cultive dorinte rele. Daca se vor nevoi astfel, se vor curata si vor ajunge in starea oamenilor curati, care n-au cunoscut nici pacate mari, nici n-au dobandit obisnuinte rele si pentru aceasta nici razboi mare nu au. Iar daca vor pune in valoare ca experienta caderile lor de mai inainte, vor spori mult. Daca cineva merge pe un teren minat si nu cunoaste zona, va fi nevoit sa inainteze foarte incet si cu atentie, caci altfel va fi aruncat in aer. Iar daca va cunoaste mai mult sau mai putin zona, desi se poate sa fie ranit putin, totusi cu experienta  pe care o are inainteaza statornic si repede. Daca cineva se va ocupa de ogorul cel necultivat al sufeltului sau, va dezradacina toti spinii patimilor lui si va planta in locul lor virtuti. Dar aceasta lucrare este obositoare si are trebuinta de multa vointa si rabdare.

-Parinte, sa ne spuneti practic cum se face aceasta lucrare.

-Fiecare sa incerce in fiecare si sa puna inlauntrul sau ceva duhovnicesc, care va respinge ceva lumesc si pacatos, si asa, incet-incet, se va dezbraca de omul cel vechi si in continuare se va misca liber in spatiul duhovnicesc. Sa-si puna in memorie inchipuiri sfinte in loc de pacatoase. Sa schimbe cantecele cu psalmodieri si revistele lumesti cu carti duhovnicesti. Daca omul nu se taie de la orice lucru lumesc si pacatos si nu are comuniune cu Hristos, cu Prea Curata, cu sfintii, cu Biserica biruitoare si nu se lasa cu desavarsire in mainile lui Dumnezeu, nu poate dobandi sanatatea duhovniceasca.

-Parinte, in ce consta sanatatea duhovniceasca?

-Sanatatea duhovniceasca inseamna ganduri curate, minte luminata si inima curata in care isi fac salas mereu Hristos si Maica Domnului. Trezvia neincetata impreuna cu supravegherea de sine si cu rugaciunea ne ajuta foarte mult sa dobandim sanatatea sufletului. Rugaciunea este absolut necesara pentru curatirea sufletului, iar curatia pentru pastrarea unei stari duhovnicesti bune.

Desigur, viata nu este o tabara de vara. Are bucurii, dar are si mahniri. Inainte de Inviere este Rastignirea. Loviturile incercarilor sunt absolut necesare pentru mantuirea sufletului nostru, deoarece ele curata sufletul. Asa cum se intampla si cu rufele. Cu cat le frecam mai mult atunci cand le spalam, cu atat se curata mai bine. La fel si cu caracatita, cu cat o lovim mai mult, cu atat mai mult se curata si se inmoaie. Si pestele este frumos atunci cand inoata in mare si este viu; chiar si atunci cand este in piata cu solzii si maruntaiele lui. Dar se face folositor numai atunci cand se curata la exterior – iar apoi se frige. Tot astfel si omul, atunci cand pierde ceva lumesc, desi la exterior se pare ca isi pierde viata, viabilitatea lumeasca, adica “solzii”, in realitate, insa, el se curata de orice lucru nefolositor intru sine si se “frige”. Atunci se face folositor.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)