marți, 3 noiembrie 2026

Pelerinaj de toamna-continuare

 Pelerinaj la Sfantul Arsenie de la Prislop - drumul spre casa

Daca duminica a fost frumos, luni, pe drumul spre casa a plouat continuu. Dupa un mic dejun foarte matinal, am pornit la drum. Parintele a insistat sa mergem sa vedem si cheile Banitei, o splendoare a naturii, una dintre frumusetile tarii. Ne-a explicat ca putem merge acolo doar daca nu ploua. Sii….doar a burnitat. Pentru a vedea acea splendoare, trebuia sa mergem pe malul abrupt al paraului, tinandu-ne de un cablu. Initial am zis ca nu merg, ca nu pot. Insa, vazand cu ce curaj au pornit la drum doamnele din grup, mi-am luat “inima in dinti” si am pornit la drum. Nu am regretat vazand acea frumusete. Dar, pentru ca paraul este foarte mic, impreuna cu sotul am hotarat sa revenim la primavara, dotati cu cizme si sa mergem prin apa, pana mai departe.





De la Cheile Banitei, urmatoarea oprire a fost la Manastirea Lainici, un loc de o mare incarcatura duhovniceasca, unde se afla moastele Sfantului Irodion cunoscut ca "Luceafărul de la Lainici".



O alta oprire a fost la Manastirea Polovragi. Cand ne-am dat jos din masina, in jur de ora 10 dimineata, ne-au intampinat aerul curat si linistea, deranjata doar de cantecul cocosilor. Nu as mai fi plecat de acolo. Chiar ma gandeam ca, daca ar fi fost mai aproape de zona unde locuim, mi-ar fi placut o casa in zona. Am vizitat atat manastirea, cat si bolnita manastirii (locul unde, pe vremuri, erau ingrijiti bolnavii). Dupa un mic popas si la magazinul cu obiecte bisericesti am pornit la drum spre o noua manastire-manastirea Dintr-un lemn.






Aici am servit un pranz delicios. Ei bine, stiti ca aceasta manastire este manastirea mea de suflet insa, de cand cu ultimele schimbari nu am mai ajuns si nu regret. De fiecare data cand ajungeam acolo se simtea duhul rugaciunii si al iubirii insuflat de maica stareta si parintele de atunci. Plecam cu sufletul usor si cu puterea de a merge mai departe. Acum este doar tristete si………. Am plecat de acolo cu lacrimi in ochi.

O ultima oprire scurta, pe inserat si pe o ploaie torentiala, ne-am oprit la manastirea Trivale din Pitesti, dupa care, drum intins spre casa.


Am ajuns acasa in jur de ora 20 usor obositi, insa relaxați si cu sufletul incarcat de 

Niciun comentariu: