Dimineti cu Dumnezeu

 Mandria si cautarea smereniei

Luptandu-se cu mandria sa, calugarul se concentreaza asupra armonizarii vointei proprii cu voia lui Dumnezeu, armonizare obtinuta prin ascultarea monahala. Aceasta ascultare nu se limiteaza la a asculta directivele staretului, ci implica insusirea unui standard de smerenie care ia in serios aderenta la canoanele celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic, inclusiv cele privitoare la vesmintele pe care le poarta si la interdictia de a se tunde si a se barbieri. Calugarul isi taie voia sa, impropriindu-si Traditia Bisericii.

Intelegand ca falsa smerenie este in intregime produsul ipocriziei care totdeauna se justifica pe sine, pretinzand ca are mereu dreptate, calugarul se dedica unui adevar absolut care-i transcende propriile opinii. Aceasta este smerenia despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel atunci cand se lauda cu suferintele si neputintele proprii, incredintandu-ne ca ele nu-si au sensul decat in Iisus Hristos.

Calugarul se lupta impotriva patimii de a-si transforma credinta intr-o forma de ideologie, intrucat stie ca, daca cunoasterea lui Iisus se va transforma intr-o cunoastere moralista si ideologica, acesta le va bloca accesul celor care-L cauta pe Hristos, iar crestinismul va deveni o lista de cerinte si conditii – ceea ce va reduce mesajul Bisericii la acela al unei puteri politice lumesti.

Calugarul refuza sa ingaduie ca practicarea credintei sa-l indeparteze de ceilalti oameni, pentru ca stie ca viata monahala nu e o retragere din viata, ci o imbratisare a intregii umanitati printr-o relatie personala intima cu Hristos, care ne uneste pe toti, deci prin care suntem toti una.

Credinta calugarului va reusi sa devina altceva decat o simpla ideologie numai prin adancirea lui intr-o viata de rugaciune. Unindu-si rugaciunile personale cu cele ale Bisericii, calugarul va fi una cu Hristos si cu toti crestinii: nu-si va mai apartine siesi, ci lui Hristos si celorlalti crestini. Pentru el, cautarea smereniei inseamna a se uni cu smerenia lui Hristos, Care a binevoit sa ia trup omenesc pentru a-Si uni dumnezeirea cu omenitatea noastra.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)