Pelerinaj la Sfantul Arsenie de la Prislop
Începutul lunii noiembrie a adus si ultimul pelerinaj din anul acesta, un pelerinaj de doua zile in care am vizitat mănăstiri frumoase, cu multa incarcatura duhovnicească, in acelasi timp insa, am vazut si o mica zona frumoasa a tarii.
Am pornit la drum ieri dimineata, mult inainte de rasaritul soarelui si am ajuns la Sfanta Liturghie la schitul Breaza din judetul Brașov, un schit nou construit pe o veche vatra monahala, distrusa de generalul Bukow.
Spre finalul Sfintei Liturghii micuta biserica de lemn aproape a devenit neincapatore datorita micuților veniti la impartasit. Pentru fiecare copil parintele, prahovean din satul Ciorani, avea o vorba buna, un zambet, o mângâiere.
Parintele nostru anuntase calugarii cu cateva zile inainte, ca vom ajungem la manastire la Sfanta Liturghie si atunci starețul manastirii a spus ca, la plecare, ne vor servi un pranz la pachet. Deci, fiecare dintre noi a primit o punguta cu o portie de ciorba de pui si una de sarmale.
Desi am vrut sa mancam acolo, nu a fost posibil, intrucat călugării au plecat la o înmormântare la Sibiu. Asa ca am pornit spre manastirea Sambata de Sus.
Desi cand am plecat din Ploiesti ploua mărunt, o ploaie mocaneasca de toamna, odată cu rasaritul soarelui s-a oprit si ploaia.
Peisajul a fost extraordinar. Parca cerul a coborât pe pământ.
Ajunși la Sambata de Sus, inainte de a merge spre manastire, am servit pranzul peparapetul de piatra de langa parcare. Toata lumea a servit mâncarea cu multa placere, dand Slava lui Dumnezeu pentru darul primit.
Am vizitat manastirea, dar si micul Paraclis unde parintele Teofil Paraian primea pelerinii.
Biserica mare a fost construita de IPS Antonie Plamadeala, in timpul comunismului. Pentru ca atunci era imposibil sa spui ca vrei sa construiești o biserica, a spus ca face un centru de cultura, o sala de conferințe. Si, cum Dumnezeu lucrează prin oameni, cand totul a fost gata, construcția a fost acceptata ca biserica.
Am avut marea bucurie sa ma inchin la icoana Sfantului Iuda Tadeu, un sfant tare drag sufletului meu.
Dupa vizitarea Mănăstirii Sambata de Sus si o scurta vizita la pangar, am pornit spre Mănăstirea Prislop, punctul principal al acestui pelerinaj. Am ajuns spre seara, cu aproape o ora inainte de închiderea porților. Doamne, cata pace si liniste, iar la mormântul Sfantului Arsenie am fost doar noi si doua măicuțe. Cu multa amabilitate, celor care cereau, le dădea ulei de la candela Sfantului.
De la Manastirea Prislop, incarcati duhovnicește, am pornit spre cazare, unde am servit si cina care s-a prelungit, fiecare povestind cate ceva din aceasta frumoasa zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu