Dimineti cu Dumnezeu

 Rolul sfintilor in viata noastra

Crescand in religia luterana, credeam pe atunci ca venerarea sfintilor de catre romano-catolici si crestini ortodocsi este o forma de idolatrie – idolatrie pentru ca ii “venereaza” pe sfinti. Pentru protestanti, aceasta venerare reprezinta un obstacol major, deoarece ei considera ca venerarea I se cuvine doar lui Dumnezeu. Distinctia dintre venerare si inchinare-adorare ne era necunoscuta. (Inchinarea e rezervata lui Dumnezeu, pe cand venerarea este respectul pe care se cuvine sa-l aratam sfintilor).

Biserica istorica a venerat sfintii dintotdeauna, deoarece Biserica este nedespartita. Biserica Triumfatoare din ceruri si cea Luptatoare de pe pamant sunt una si aceeasi Biserica. Cand se slujeste Sfanta Liturghie in Biserica, norul de martori (cei ce au biruit in lupta cu vrajmasul si se afla in ceruri cu Dumnezeu) se uneste in inchinare, in fata tronului dumnezeiesc, cu cei ramasi pe pamant. Noi, cand intram in comuniune liturgica in Biserica, ne unim mistic aici pe pamant cu sfintii din ceruri. Moartea nu ne desparte de cei care au plecat la ceruri inaintea noastra, intrucat in Hristos nu exista moarte.

Atunci cand ii veneram pe sfinti, le aratam dragoste si respect. A saruta icoana unui sfant echivaleaza cu a saruta Biblia. Cand sarutam fotografia unei persoane indragite, nu o veneram, ci ne demonstram concret iubirea fata de acea persoana; acelasi lucru se intampla si cand sarutam icoana unui sfant.

Atunci cand avem nevoie de rugaciuni, nu intram in carciuma cea mai apropiata pentru a-l ruga pe batrbatul care sa aplecat peste tejghea sa se roage pentru noi – ci le cerem celor care sunt apropiati de Dumnezeu sa se roage pentru noi. Nimeni nu e mai apropiat de Dumnezeu decat cei a caror viata pe pamant a fost una sfanta, sau care au imbratisat o moarte martirica din iubire pentru Hristos si credinta crestina – asa cum stim cu certitudine ca ei sunt vii in Hristos Domnul si El le asculta rugaciunile. Nu le cerem doar prietenilor nostri sa se roage pentru noi, ci ii cerem mai ales unui sfant, pentru ca Hristos este preaslavit “intru sfintii Sai” (II Tesaloniceni 1, 10).

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)