Acatistul zilei – 4
septembrie
Pentru
rugaciunile Sfintei Ermioni, ale Sfantului Proroc Moise, ale Sfantului Sfintit
Mucenic Vavila, Episcopul Antiohiei, Doamne Iisuse Hristoase milueste-ne pe noi
pacatosii.
Tot
in aceasta zi are loc cinstirea Icoanei Maicii Domnului “Rugul Aprins”.
Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu
– 4 septembrie
Cine este Aceasta, ca
zorile de albă şi curată?
E Împărăteasa
rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpână Porfirogenetă
şi Doamnă a dimineții,
Logodnica
Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi
de dor!
Ia-ne şi pre noi
părtași ai sfântului munte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă umbră
şi rouă,
Tu, adumbrirea de har,
să-şi afle firea noastră înnoirea
dintru plămadă de har.
Ca să-Ţi strigăm cu
toată făptura într-o deplină închinăciune:
Bucură-Te, Mireasă
urzitoare de nesfârșită rugăciune.
Icosul 1
Cincizeci veacuri,
să-mplinească prin Avraam și prin David,
spiţa Ta proorocească cerurile
a obosit
cu lacrimi şi
plecăciune; hărăzind neprihănit
carnea Ta din
rugăciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine
cântă ca-ntr-o floare de slăvire.
Firea prin Tine
cuvântă dorul ei de izbăvire.
Şi eşti Doamnă
Ipostasul laudelor suprafireşti;
încât noi prinşi de
extazul dragostei dumnezeieşti aşa să ne sune glasul:
Bucură-Te, rod
învăluit cu sinaitic soroc;
Bucură-Te, Tu ce-ai
zămislit Zălogul de foc;
Bucură-Te, vohod de
Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucură-Te, muzical
organ al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, meşteşugul
ceresc de mânecată mântuire;
Bucură-Te, filosofia
cea vie de dreaptă îndumnezeire;
Bucură-Te, rug al
răpirii cum altul nu se mai poate;
Bucură-Te, unitate şi
salbă a simboalelor toate;
Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută;
Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;
Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Condacul al 2-lea
Precistă prea-mângâioasă, Doamnă Pruncă Cuvioasă!
Cu străina cuviinţă a cuvântului Tãu cald şi chemarea cu priinţă dintru a
minţii rugăciune,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune, sfânta-sfintelor din om, locul
nostru de smarald.
Cu îndrăznită înţelepciune, Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de
somn biruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn, prin puterea curăţiei,
pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia!
Fecioară a neînseratului veac, Sfântă Maică a Luminii!
Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat, netrebnicii fii ai tinii!
Preablândă, bună, preasfântă Fecioară polata Domnului Iisus!
dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară deschide-ne "calea de sus".
Ca prin aprinsă descoperire, arcana doritului Mire
Şi noi să putem aşijderi cânta aşa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu faţa în văpaia de rug, fierbinte de har Ţie Îţi striga unele ca acestea-n
amurg:
Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;
Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;
Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;
Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;
Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;
Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi;
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Condacul al 3-lea
Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud, prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sună cu toate înălţimile de dar:
"Că, iată, prunc ni se va naşte şi un fiu nouă s-a dat.
Pe umăr cu semnul stăpânitor iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul păcii depline
şi Părinte al veacului viitor".
Acesta e Numele Lui, Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt numele Domnului pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte, cu toţii să putem striga: Aleluia!
Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară aşa S-a zămislit, S-a întrupat,
Cel ce a păzit nevătămat trupul Rugului de pară.
Cuvânt de rostit S-a făcut Numele Domnului de slavă Dumnezeul cel nevăzut
ce-n inima focului s-a ghicit, Faţa Frumuseţii cereşti Chipul cel nemărginit
pre Sine S-a încăput cu măsură S-a măsurat şi aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arătat în biruitor smerit călare pe o asină.
Cercaţi dar, şi voi, calea Numelui de Lumină Călătoria cea preaînaltă.
Şi de la moarte la viaţă veţi trece cu firea îndumnezeită, ca toţi să cântăm
laolată
limpede şi fără ispită:
Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape;
Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;
Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;
Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută;
Bucură-Te, blândeţe prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte;
Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Cum să aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri, necovârşitele ispite ce ne-nfăşoară?
Fă-Te, Tu, nouă "zicerea" râvnită, "măiestria cea bună
a-nduhovnicirii".
Cu ea să ne biruim firea robită, până în scrumul despătimirii.
Şi furaţi întru Tine, "Apatie luminoasă", să putem şi noi ridica
dintr-o laudă întreagă şi nemincinoasă un psaltiric şi adevărat: Aleluia!
Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi, De Dumnezeu Născătoare.
Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare, apleacă-te acum,
Preabună, peste noi.
Şi sub blânda Ta îndurare, darnic ne dă să putem afla, darul cel rar al
Sfântului Fior,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor, din pieptul Porumbiţei de argint, pe
care şi Împăratul prooroc o vedea pe culmile Vasanului plutind.
Şi ne trece în făptură, fiecãruia în parte acest aprins tain de bunătate rupt
chiar de la suflarea Ta.
Şi ne pune pe buzele noastre întinate măsura pâlpâirii celei curate ca să-Ţi
putem învăpăiaţi cânta:
Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;
Bucură-Te, rãsuflul cel cast de paşnică înfiorare;
Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh;
Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbiţei de duh;
Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe;
Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe;
Bucură-Te, vâslă uriaşă întru suişul cel ales;
Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înteles;
Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie;
Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie;
Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
"Foc am venit să cobor pre pământ", zice Hristos cu arzător cuvânt.
Şi Preacurată, furtuna dragostei Lui să ne aprindă cu tot răscolul pârjolului şi
să ne umple de lumină nemăsurat ca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit cu Numele de slavă de suflet lipit,
Şi cu fiece fir smerit de răsuflare să se aprindă în noi a Numelui chemare,
Să ne ardem de pară în Dumnezeu din toată dragostea Numelui Său.
Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşa ca flăcările dragostei să strigăm:
Aleluia!
De la Tine înţelegem Fecioară, Stăruinţa cea neînţeleasă, şi puterea
pomenirilor line, din ruga smerită şi ştearsă.
Da, firea apei e moale; a pietrei - nespus de vârtoasă.
Dar ulciorul de deasupra de piatră cu prelingerea lui din atârnare, prin picul
boabei de apă,
găureşte piatra cea
tare.
Fecioară, stăruieşte, aşadar, şi peste a noastră împietrire.
Şi biruieşte-ne cu picurul de har, ca să-Ţi cântăm în imn de slăvire:
Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din "zicerea" Sfântului Nume;
Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume;
Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;
Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucură-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucură-Te, împărtăşanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă;
Bucură-Te, mătania cea în fir a lui "miluieşte-mă";
Bucură-Te, iureş ce mă răpeşte şi pre mine păcătosul;
Bucură-Te, noian de pomenire care-şi sporeşte prisosul;
Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Fecioară Preasfântă, în faţa Ta pururi, peste veac de ruşine, se vor da cugetarea
şi ritorii înţelepciunii.
Că Tu eşti sigiliul nestricăciunii, Poartă - pentru cei isteţi - încuiată, şi
oglindă vie de trăirea minunii.
Tu cunoşti cã viaţa nu ne-a fost dată să fie numai răstălmăcită.
Că ea se cere cu mult mai bogată decât să fie numai trăită.
Ea e a Minţii de dincolo de gând şi de loc, de dincolo de şirul clipelor
dăinuirii.
E vădirea unui cer lăuntric de foc, peste fântânile inimii şi-nfăptuirii.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea cale şi întrupare spre veşnic:
Aleluia!
Fecioară şi Maica noastră Curată!
Tu eşti într-adevăr trezia, voinţa frunţii, în mir adunată,ochiul cel
dinlăuntru deschis
în rotundul zărilor toate,inimă cu centrul învins de străvezimea
stărilor curate.
Tu eşti cea mai dreaptă luare-aminte, care uneşti în puterea
agerimii, dincolo de cuvinte, într-un fulger al minţii: ascuţimea gândului de
gheaţă, cu arsura iureşului de viaţă, caldul şi recele puse-n cruce, care pe
Înţelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc, clară cheie de adânc cu repeziş
iute şi străin, ce cu nimic nu clinteşte sufletul Tău cel lin; ci, dimpotrivă,
Îţi dă sfânta mare simplitate, de care noi pururea ne uimim şi faţă de care, pe
cât se poate, ne plecăm întreaga suflare să-Ţi cântăm:
Bucură-Te, cruce a
înflăcărării şi agerimii alesului;
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului;
Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;
Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;
Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând;
Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri;
Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri;
Bucură -Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune;
Bucură-Te, Mireasã urzitoare de nesfârşită rugăciune.
La iscusinţa Ta cea sfântă, Maică, noi venim, sub palmele Tale sã ne primenim.
Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire e cerută o grijă de întreagă
neprihănire.
Nu e îngăduită necurăţia ochilor şi a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt "ne-nvăţaţii tainelor", de unele ca
acestea să nu se atingă.
Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească şi în vasele sfinte câinii
să lingă?
Îndemnarea ca şi primirea este numai duhovnicească, Numai de la Tine, Maica
noastră cerească.
Vino, dar, suflete smerit, împăcat şi curat, Şi aşa cu toţi laolaltă ne vom
avânta din bucuria cea curată şi întreagă a unui Aleluia!
Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă, prea-filocalică Mireasă!
A nimburilor toate Împărăteasă!
Tu eşti Maica binevoitoare şi dăruitoare a tuturor celor sfinte; zestrea cea
vie a bunelor haruri, celor din Taine, celor din Daruri, din odoare, din palme
şi din cuvinte.
Eşti Marea Predanie îmbietoare şi mult strălucitoare a toată Iconomia de
binecuvântări,
ca un policandru cu şapte lumânări înaintea Marelui Tron dumnezeiesc pentru
care toţi îngerii şi sfinţii Te preamăresc:
Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirilor noi;
Bucură-Te, vârtute patriarhală în creştet pusă peste noi;
Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor;
Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor;
Bucură-Te, lumină miruită peste minţile cele smerite;
Bucură-Te, hărăzire cumplită de puteri sufleteşti negrăite;
Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate;
Bucură-Te, unire în cuget a toate Bisericile împăcate;
Bucură-Te, adevăr de safir întru simţirea noastră încrustat;
Bucură-Te, sechină însufleţită ce ne dai liniştea de Sabat;
Bucură-Te, voroava înveşnicită peste tăcerea de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Împărăteasă, Doamnă Preasfântă, Maică neispitită de nuntă, Tu eşti singura
inimă de om întru care nescăzut
Numele de mărire cântă, din tot rostul lui cel viu şi neprefăcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurată fiindcă în Tine doar, ca
niciodată inima omului, cu inima Domnului au bătut şi bat laolaltă.
Rugăciunea ca un ornic al gândului şi al cerului curge la lăuntrul Tău şi
se-ngeamănă cu limpedea ectenie a misterului lângă dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Căruţă de Lumină neîntinată ne-ntrecută, ne-nserată!
Îmbunează-ne şi pre noi cu darurile inimii, Binecuvântată!
Şi aşa înzestraţi şi vrednici, ca unei Biserici, din toată fiinţa Ţie ne vom da
ca drept şi sfânt să putem cânta: Aleluia!
Maică a Domnului, Inimă de Lumină, Maică a Domnului, Inima pământului,
Maică a Domnului, Inimă fără vină, Maică a Domnului, Inima Cuvântului!
Cãtre Tine râvnim ruşinaţi şi scăzuţi cu sufletul apus şi genunchii frânţi,
Că de atâta pacoste de păcat, inima ni s-a învârtoşat
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtă nespus.
"Lăsatu-ne-a pe căile minţii noastre Domnul să umblăm."
Ne atârnă prin pâclă gândul răpus.
Dar, iată, acum către Tine ne plecăm Maica lui Iisus, îmbrăţişează-ne ca pre
nişte pietre ale vieţii dornice de izvoarele dimineţii dimineţii neînserate, şi
înviază-ne cu inimi noi şi curate ca să-Ţi cântăm:
Bucură-Te, arca de alianţă a sufletului meu;
Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucură-Te, corabie vie ce pluteşti peste talazurile lumii;
Bucură-Te, sicriaş ferit de toate zădărniciile humii;
Bucură-Te, tronule pre care viaţa se întemeiază;
Bucură-Te, cutie de cântec prin care sună o rază;
Bucură-Te, naos cuprinzător al tuturor slujirilor de har;
Bucură-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;
Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucură-Te, Bisericã preadoritoare treimic să se cunune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt şi eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curând.
Către Tine mă aplec cu fruntea, şi mâna mi-o pun ca Toma la
locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, aşezat fără cuvânt aştept ca orbu-n
puntea "Luminii din adânc cea fără înserare, şi care-i pusă-n om ca un
lăuntric soare să lumineze întreagă în încăperea fiinţei".
Cum nu te văd de noapte, grosimea de păcate, Te pipăi cu sfială,
cu degetul nădejdii, cu degetul credinţei, cu deget bănuială, cu deget de
dorire şi chiar de îndoială, Şi neajuns aş pune încă cealaltă mână; dar inima
străpunsă de fulger de arsură, îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngână chemarea
Ta întreagă şi fără voia mea bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un
Aleluia!
Preasfântă Fecioară Atotfolositoare, Tu eşti mai înalt-străvăzătoare decât tot
vârful Minţilor cereşti şi cunoşti şi tot chipul rânduielii suprafireşti pentru
Schimbarea la Faţă cea izbăvitoare.
Tu eşti măiestria, eşti meşteşugul, eşti hărnicia, şi toată sfânta migală
omenească, care la un loc ne face stihia prielnică să se mântuiască.
Şi pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească:
Bucură-Te, încuviinţată cunoştinţă a sfinţeniei la amănunt;
Bucură-Te, sofianică ştiinţă a lucrării prin lăuntric cuvânt;
Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat;
Bucură-Te, monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie;
Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucură-Te, cununa de litănii din nodul mătăniilor de păr;
Bucură-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr;
Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare;
Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare;
Bucură-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
O! Doamna cea harică fără cusur Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec Biserică născătoare a omului
lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire din depănarea litaniei cu chemare
subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea, ca din măsura Învierii să strig
şi eu: Aleluia!
Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină, Doamna nădejdii, a înserării
albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit! Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare, să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc, să fac din
rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei ca
să-mi spăl cu ele duhul neputinţei şi învrednicit iar să îţi pot cânta:
Bucură-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de taină;
Bucură-Te, duioşia pocăinţei ce ai lumina drept haină;
Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Înţelepciunii;
Bucură-Te, discernământ potrivit la suspinele lumii;
Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii;
Bucură-Te, uimirea umezită din privirea copilăriei;
Bucură-Te, porfira sudorilor împărătesti ale Aminului;
Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucură-Te, bunăvoinţa de rouă ce pe credincioşi îi întăreşti;
Bucură-Te, ajutorinţă, şi-n cădere a celor neduhovniceşti;
Bucură-Te, omofor care te aşterni peste orice slăbiciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Mulţumesc Ţie, Preamilostivă Maică-Fecioară, că m-ai scăpat de moartea cea de-a
doua oară, Primejdia şi ispita sunt doară spre cercare. Şi prin chemările cele
fără de încetare
ale prea-luminosului Nume de putere simţurile şi voia inimii mele au intrat în
praguri de tăcere.
Slobod de ele aştept
să mă năpădească auzul, văzul şi graiul cel dumnezeiesc,
În mine de-acum doar acestea să se rostească.
Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc, să vadă, să vorbească şi să înţeleagă
prin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă.
Hristos să vieţuiască aşa prin toată vlaga mea Ca Domnul Însuşi să strige prin
mine: Aleluia!
O, tu inimă şi minte şi cugete al meu!
Răneşte-te cu întrebările la Faţa lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele cereşti?
Şi ce rãspuns sã auzi şi tu, în răspicări duhovniceşti:
De rourează peste tine chipul Vederii nezărite, întru lărgimea cea de aur a
închipuirilor sfinţite, adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat, cum a
fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat, Şi-ai să ajungi atât de
nalt-răsunător şi potrivit
cum e o trâmbiţă de laudă în care îngeri s-au rostit.
Şi-ntru simţiri gingaş vei fi ca floarea dreptului Iesei care tresare-n patru
zări în aşteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flămânzi suntem şi Sfânta Doamnă să ni-l dea ca-n mijlocirea-i
milostivă toţi să-i strigăm cu un stih aşa:
Bucură-Te, Tu scară cu pragul în inima ce se închină;
Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină;
Bucură-Te, căldură de har ce până în carne năpădeşti;
Bucură-Te, străină lucrare ce din urzeli ne sfinţeşti;
Bucură-Te, Tu apă cerească izvorâtă la gene din fund;
Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gând;
Bucură-Te, luminiş suitor al unei minţi desţărmurite;
Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovârşite;
Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit;
Bucură-Te, iluminarea din inimă ce eşti de nedestăinuit;
Bucură-Te, nemărginirea desăvârşirii cu trup de nestricăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Tu eşti Amma împărătească a sufletului meu.
Odihneşte-mă sub adăpostul Chipului Tău; ca sub privirile Tale de auriu cărbune
să ard şi eu nemistuit, din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune.
Şi dintru inelul Tău de răcoare, Izvorule pecetluit, din nou, mereu, să îmi pot
împrospăta,
cu unda harului Tău de nelipsit, marea pace a odihnei săltătoare.
Şi mă încinge Sfântă Amma aşa cu veselia cea vie a biruinţei ca învăpăiat la
alb să pot cânta din toată isihia cunoştinţei: Aleluia!
Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului!
Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!
Tu eşti dumnezeieşte de lină şi smerită, dar precum vorbeşte Cântarea
Cântărilor,
Tu eşti şi nespus de dreaptă şi cumplită "ca nişte oştiri sub steagurile
lor".
Eşti clară, eşti
senină, eşti ascuţită ca un palos neîmblânzitor.
Şi ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători, pe toţi cei ce sunt ai
"lepădării de sine" fiii Tăi sârguitori, toţi cei ai cetelor de
pustnici, de anahoreţi, spiţa Ta toată de duhovnici înţelepţi,
ce au în grija lor comori de binecuvântare, toate cele lămuritoare, curăţitoare
şi îndreptătoare ale neprihănirii şi milostivirii Tale neţărmuite, toate cele
ce la un loc sunt numite "Gnoza cea curată" sau Moştenirea Sfinţilor şi
pe care ni le pui la îndemână vădite
prin slovele, palmele şi vorbele Părinţilor, pentru care de-a pururi nu vom şti
a Te lăuda
a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ţi aşa:
Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste;
Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucură-Te, năstrapa unde odihneşte binecuvântarea Domnului;
Bucură-Te, zadă care străjuieşti sfânta prefacere a omului;
Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute;
Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute;
Bucură-Te, ochi care ocroteşti dintru dulcea asprime;
Bucură-Te, canon care rânduieşti cu ascuţită agerime;
Bucură-Te, pavăză ce păzeşti pământul celor vii;
Bucură-Te, portal care opreşti tot chipul de necurăţii;
Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urâciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
O! Maică a Domnului, de-a pururi curată şi Maică a Omului binecuvântată!
Ca douăzeci şi patru de alăute şi potire această închinăciune a noastră să fie
în revărsarea ei neîncetată.
Şi către Preasfânta Treime, suită bucurie, aducerea ei prea binemiresmată, de
pe palmele Tale către Hristosul Mire, să-şi treacă prinosul de dreaptă-slăvire.
Ca să putem cu Cerurile toate striga, dintr-o îmbrăţişată necovârşire cel mai
presus: Aleluia!
Se spune Icosul 1 si Condacul 1.
(sursa:
doxologia)
