Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (II)

Staretul rus Siluan Athonitul (1866-1938), dupa o mare nevointa impotriva patimilor, a izbutit sa ajunga pe culmea desavarsirii.

Parintele Sofronie spunea despre Staretul Siluan:

“Staretul era un om de o smerenie profunda si adevarata inaintea lui Dumnezeu, cat si inaintea oamenilor… Dorea sa fie mai prejos decat toti, saluta primul si cerea binecuvantare de la cei ce aveau harul preotiei… pe toate acestea le facea fara nici o politete sau lingusire…. Cunostea “cat de mult ii iubeste Domnul pe oamenii Sai” si din dragoste farta de Dumnezeu si fata de oameni cinstea si respecta pe fiecare om”.

Staretul a fost un om al rugaciunii neincetate. “Chemarea neincetata a Numelui lui Iisus indulcea sufletul sau. Se bucura atunci cand auzea de la ceilalti parinti ca rostind aceasta Rugaciune ne putem ruga peste tot si intotdeauna, in timpul oricarei lucrari si in orice situatie si ca in timpul slujbelor bisericesti este bine sa rostesti aceasta Rugaciune. Iar cand din pricina ascultarii sau a bolii este cu neputinta sa mergi la biserica, atunci aceasta Rugaciune inlocuieste slujbele. Staretul se ruga mult si cu fierbinteala, pentru ca sufletul sau era cuprins de o durere profunda si de aceea cerea cu staruinta Celui puternic sa-l mantuiasca.

A trecut astfel putin timp, cam vreo trei saptamani, cand intr-o noapte, in timp ce se ruga inaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Rugaciunea a intrat in inima sa si a inceput sa lucreze acolo zi si noapte. Atunci insa nu a inteles maretia acestui dar pe care il primise de la Maica Domnului”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)