Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (III)

Renumitul ascet, monahul Paisie (+1869) a trait in Sfantul Munte optzeci si trei de ani si s-a odihnit in Domnul dupa ce a trecut de o suta de ani.

Cata vreme a trait, viata sa minunata a trecut neobservata. Parintele Paisie era grec, insa alte date despre el nu se cunosc. A fost preaslavit datorita vietii sale duhovnicesti inalte. Timp de patruzeci de ani nu a baut vin si nu a mancat mancare cu untdelemn si, in general, a facut asceza aspra la Chilia Sfantului Mare Mucenic Gheorghe din Schitul Kavsocailvia.

Odata staretul Paisie ii spunea unui monah ca Rugaciunea lui Iisus la cei desavarsiti inlocuieste toate celelalte rugaciuni. Ucenicul sau, parintele Eftimie statea undeva langa ei si cand a auzit aceasta, a inceput sa cugete intru sine:

“Adica canonul de rugaciuni pe care il citim, diferitele rugaciuni si troparele adresate Domnului, Imparatesei Cerurilor si Sfintilor nu sunt rugaciuni? Oare astfel de rugaciuni nu ajung la Domnul?”. Si de aceea nu credea cele spuse de Staretul sau acelui monah.

In acea clipa insa sufletul parintelui Eftimie a fost luminat de o lumina nespusa. Mintea i-a fost rapita la cele inalte, fara ca el sa-si dea seama. Atunci i s-au descoperit lucruri minunate. A fost rapit in extaz, asa cum se intampla celor care se indeletnicesc cu Rugaciunea mintii, si pentru un oarecare interval de timp rapirea mintii si legatura constiintei sale cu cele contemplate era atat de puternica, incat nu mai simtea nimic in jurul sau.

Atunci a auzit un glas spunand:

-Ridica-te si vezi ce se intampla!

Parintele Eftimie s-a ridicat si, asa cum spunea el insusi, nu simtea deloc greutatea trupului. In aceeasi clipa Focul care se gasea inlauntrul sau i-a spus:

“-Eftimie, crezi acum acestea pe care le spune Staretul tau sau mai starui in necredinta de mai inainte?”

-Cred, Doamne! A raspuns parintele Eftimie.

-Iata despre ce vorbeau ei! Iata cum este rugaciunea lor!De aceea sa crezi in ceea ce au spus!

Cand parintele Eftimie si-a venit intru sine, lumina continua sa-l impresoare, iar inima ii tresalta de bucurie. A vazut ca batranii inca mai discutau. Dupa putin timp, si-a dat seama ca ochii ii ramasesera nemiscati. Multa vreme si-a frecat ochii si si-a miscat pleoapele cu degetele, insa ele ramaneau nemiscate. L-a cuprins deznadejdea cand a vazut ca pleoapele nu voiau sa revina la starea lor de mai inainte.

Atunci si-a adus aminte de Maica Domnului, de Tamaduitoarea tuturor bolilor. Cu lacrimi fierbinti si cu un glas rugator, care pornea dintr-un suflet indurerat, a rugat-o pe Maica Domnului sa-l vindece. Si indata Nadejdea celor deznadajduiti l-a vindecat, facand ca pleoapele sa se miste ca si mai inainte.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)