Maica Domnului, arătându-se prin tabloul judecăţii, atrage la pocăinţă pe un tânăr
Fericitul
Dositei şi-a petrecut primii ani ai vieţii sale într-un chip cu totul lumesc şi
într-o ignoranţă profundă de adevărurile creştinismului. Fiindcă auzise vorbindu-se
mult despre Ierusalim, a călătorit acolo numai de plăcere. Dar milostivirea lui
Dumnezeu îl aştepta acolo. Ea (milostivirea) s-a servit spre a-l îndupleca la
pocăinţă, de un tablou ce reprezenta judecata şi muncile iadului, zugrăvit pe
un perete al unei biserici din Ghetsimani. În timp ce el privea şi se mira de
cele văzute, deodată a apărut o Femeie îmbrăcată în veşminte scumpe care, stând
lângă dânsul, a început a-l învăţa, cu blândeţe, ce muncă primesc oamenii,
pentru fiecare păcat pe care îl fac. Dositei a zis către Dânsa: „Scumpă Doamnă,
dar cine ar vrea să se izbăvească de aceste munci, ce să facă?”. La care Dânsa
i-a răspuns: „Posteşte, roagă-te, fă binele cât poţi şi te vei izbăvi de munci”,
şi acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Această Doamnă a fost Preabinecuvântata Fecioară
Maria, Maica lui Dumnezeu. Dositei luând aceste cuvinte în inima lui, şi-a îndreptat
viaţa, a intrat în monahism, urcând cu mare nevoinţă pe treptele sfinţeniei, izbăvindu-şi
sufletul de muncile iadului, aşa cum l-a îndemnat Preasfânta Maică (380, Minunile
Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu