Din evlavia Sfintei Rusii (I)
Cuviosul
Chiril de la Iezerul Alb a fost descendentul unei familii evlavioase. Dorind viata
linistita, a impartit toate saracilor si s-a facut monah. Ardea de ravna
dumnezeieasca si se nevoia sa traiasca o viata aspra in ascultare desavarsita. Nemilostiv
cu sine insusi, si-a smerit trupul, dar si-a intarit duhul. Slujind la
bucatarie, focul vremelnic de la vatra ii amintea de focul vesnic si nestins al
iadului.
Odata,
Cuviosul Chiril a hotarat sa ceara de la egumen sa-l slobozeasca de ascultarea
de la bucatarie si sa-l lase sa se nevoiasca la chilie, nu pentru a se odihni,
ci pentru mai multa liniste. De aceea s-a rugat fierbinte Maicii Domnului sa
randuiasca ea aceasta spre folosul sau. Duhovnicul lui, arhimandritul Teodor,
voia sa transcrie o oarecare carte si a randuit ca monahul Chiril sa faca
aceasta. Atunci el a observat ca noaptea, in vremea rugaciunilor, nu avea atata
trezvie cum avea in bucatarie, desi erau multi calugari acolo.
De
aceea a inceput iarasi cu lacrimi si cu rugaminti fierbinti sa o roage pe Maica
Domnului sa-l ajute sa afle iarasi caldura de mai inainte in rugaciune. Atunci egumenul,
inspirat fiind de Maica Domnului, i-a poruncit sa-I ia din nou ascultarea la
bucatarie. Cuviosul a pus metanie egumenului si vreme de cinci ani a ramas in
aceasta ascultare grea. Ziua il dogorea focul, iar noaptea era chinuit de frig,
dar nu-si ingaduia sa se imbrace cu o haina mai calduroasa. Totdeauna insa se
ruga Maicii Domnului, care il acoperea cu harul ei, racorindu-l ziua si
incalzindu-l noaptea.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu