Despre Maica Domnului

 Povatuitoare cereasca (III)

Sfantul Chiril, dupa ce a ajuns patriarh al Alexandriei, nu s-a bucurat mult de pace in Biserica. Diavolul a pricinuit mare razboi si tulburare in intreaga Biserica a lui Hristos prin erezia hulitoare a nelegiuitului Nestorie. Acest Nestorie, dupa ce a ajuns patriarh al Constantinopolului, la inceput se arata drept-credincios, dar in inima sa era eretic, socotindu-L pe Stapanul Hristos numai Om, nu si Dumnezeu, iar pe Stapana Nascatoare de Dumnezeu o numea Nascatoare de Hristos, episcopul Dorotei, cel de o cugetare cu Nestorie, la o sarbatoare a propovaduit poporului urmatoarele hule:

-Cel ce va numi pe Maria Nascatoare de Dumnezeu, sa fie anatema!

Un alt prieten al lui Nestorie, care era preot si care era de o cugetare cu el, proprovaduia urmatoarele:

-Sa nu numeasca nimeni Nascatoare de Dumnezeu pe Maria, deoarece Maria a fost un om cu fire femeiasca. Din trup omenesc cum este cu putinta sa se nasca Dumnezeu?

Atunci Nestorie, acel ticalos si cugetator de cele evreiesti, nu a putut sa-si mai ascunda erezia sa, ci a dat pe fata hulele lui impotriva Domnului si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Si spunea:

-Eu nu voi numi Dumnezeu pe Cel care S-a zamislit in pantece de femeie si a asteptat un numar de zile si luni pana ce Se va naste. Nici Nascatoare de Dumnezeu nu o voi numi pe femeia care a nascut om cu trup din aceeasi fire.

De atunci au inceput disputele in Biserica. Nestorie si-a scris invataturile lui eretice in carti, pe care le impartea peste tot, pana si in pustietati unde locuiau pustnici. Si astfel camasa lui Hristos s-a rupt inca o data ca si in timpul lui Arie, cand s-a rupt intreaga plinatate a Bisericii.

In anul 431, la initiativa imparatului Teodosie cel Tanar s-a intrunit la Efes al III-lea Sinod Ecumenic. Presedentia Sinodului apartinea Sfantului Chiril, care “a propovaduit impreuna cu toti Parintii si a dogmatizat ca Domnul nostru Iisus Hristos este in ipostasul Sau Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, iar nu doua persoane diferite; si ca Preacurata Fecioara, care L-a nascut cu trup, este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu”.

Atunci s-a facut mare bucurie tuturor ortodocsilor si poporul din Efes striga intr-un glas: “Nu este mare Artemida Efesului, asa cum se spunea in vechime, ci mare este Preacurata Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu”.

Parintii Sinodului l-au anatemizat si l-au caterisit pe Nestorie ca pe un eretic, apoi l-au exilat in Arabia. “Acolo aflandu-se ticalosul, l-a ajuns mania dumnezeiasca, deoarece limba lui cea hulitoare i-a putrezit si i-a fost mancata de viermi, asa cum spune Evagrie. De asemenea si tot trupul sau a putrezit, asa cum spun istoricii Cedrinas si Nichifor. Iar in Tebaida de Sus a suferit o moarte infricosatoare, ticalosul, asemanatoare cu cea a lui Arie. Caci mergand la privata, a inceput sa huleasca pe Hristos si pe Maica Domnului. Atunci Ingerul Domnului l-a lovit si i s-au varsat toate maruntaiele in hazna. Si acolo cel rau si-a dat sufletul”, asa cum povesteste Sfantul Gherman al Constantinopolului.

Astfel a fost pedepsit hulitorul Sfantului Nume al Maicii Domnului, iar noi ortodocsii bucurandu-ne si praznuind, o numim intr-un glas pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu, ca ceea ce a nascut pe Dumnezeu intrupat.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)