Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (I)

Sfantul Maxim Kavsokalivitul a avut dintotdeauna o singura dorinta: sa dobandeasca harisma rugaciunii neincetate a lui Iisus, care se numeste si Rugaciunea mintii. Ea este chemarea neincetata a Dumnezeiescului Nume al lui Iisus Hristos cu buzele, cu mintea si cu inima, simtind in acelasi timp prezenta lui Dumnezeu si cautand sa dobandim Harul prin fiecare lucrare a noastra. Rugaciunea este alcatuita din cuvintele :”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!”.

In perioada cand Sfantul Maxim se nevoia in Sfantul Munte (in prima jumatate a secolului al XIV-lea) a venit aici si Sfantul Grigorie Sinaitul. Acesta auzise multe despre dascalul linistirii si al Rugaciunii mintii, precum si despre petrecerea sa peste fire. Dumnezeiscul Grigorie a fost cuprins de dorinta fierbinte de a-l cunoaste.

Cand cei doi stalpi de foc ai vietii ascetice s-au intalnit, s-au sarutat cu “sarutare sfanta”.

-Spune-mi, te rog, frate, ai Rugaciunea mintii?

Sfantul Maxim, dupa ce a zambit putin, i-a raspuns:

-Nu vreau sa-ti ascund, prea cinstitul meu parinte, minunea Maicii Domnului pe care a facut-o cu mine nevrednicul. De mic copil aveam mare dragoste, evlavie si credinta in Stapana mea Nascatoare de Dumnezeu si o rugam cu lacrimi sa-mi daruiasca acest har la Rugaciunii mintii. Intr-o zi, mergand in Biserica ei din Vlaherne asa cum obisnuiam, am rugat-o iarasi cu o nespunsa dorinta a inimii. La un moment dat, in timp ce sarutam cu dor nestapanit sfanta ei icoana, am simtit in piept si in inima o caldura si o flacara care izvorau din icoana ei. Acea flacara nu ma ardea, ci ma racorea si imi indulcea sufletul, pricinuindu-mi multa umilinta.

De atunci, Parinte, inima mea a inceput sa spuna Rugaciunea lui Iisus, iar mintea mea se indulceste de aducerea aminte a lui Iisus si a Maicii Domnului; de atunci mintea mea pomeneste neincetat, iar din inima mea nu a lipsit Rugaciunea mintii.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)