Cât de urât a fost lui Dumnezeu eresul şi hulele lui Nestorie
Pentru
ca să înţeleagă fiecare, cât de urât a fost Maicii lui Dumnezeu eresul lui
Nestorie, să ascultăm povestirea părinţilor Limonarului - Sofronie şi Ioan,
care scriu următoarele: „Am mers la părintele Chiril, Preotul lavrei
Calamonului, care este lângă Iordan, şi ne-a spus nouă acestea: într-una din
zile am văzut în somn pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu faţă luminată,
îmbrăcată cu haină roşie, şi împreună cu dânsa doi bărbaţi cu sfinţită
cuviinţă, care stau afară de chilia mea. Eu am cunoscut că este Stăpâna de
Dumnezeu Născătoare, iar acei doi bărbaţi care erau împreună cu dânsa, erau
Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi Sfântul Ioan Botezătorul. De aceea am ieşit
din chilia mea şi, închinându-mă Născătoarei de Dumnezeu, am rugat-o pe ea să intre
înăuntru, ca să-mi binecuvinteze chilia. Dar Născătoarea de Dumnezeu n-a voit nicidecum,
şi fiindcă eu am rugat-o cu stăruinţă, zicând: „Să nu se întoarcă robul tău ruşinat
şi defăimat de la tine”, şi altele asemenea. Ea căutând spre mine, mi-a
răspuns: „Cum mă rogi să intru în chilia ta, când tu ai pe vrăjmaşul meu
într-însa”. Acestea zicând, s-a făcut nevăzută; iar eu deşteptându-mă, am
început a plânge şi a mă mâhni, pentru cuvântul acesta al Născătoarei de
Dumnezeu. Nefiind altcineva în chilia mea, afară de mine singur, mă gândeam, că
nu cumva să fi greşit cu vreun lucru oarecare, sau cu gândul către Născătoarea
de Dumnezeu, aceea s-a întors de la mine; însă nu găseam nimic cu care să-i fi
greşit cu ceva.
Aflându-mă
în mare nedumerire şi mâhnire, am luat o carte ca să citesc şi să mă mângâi, în
supărarea aceea. Acea carte era a lui Isihie, Preotul bisericii Ierusalimului, pe
care o cerusem odată de la dânsul. Citind în ea, am aflat la sfârşitul cărţii
două cuvinte hulitoare ale rău-credinciosului Nestorie, de unde am cunoscut că
el este vrăjmaşul Născătoarei de Dumnezeu; pe acela îl aveam în chilia mea.
Atunci, am dat cartea înapoi, la acela care mi-o dăduse, zicându-i: „Frate,
ia-ţi cartea ta înapoi, căci dintr-însa mai mult m-am păgubit, decât m-am
folosit”. Iar acela întrebându-mă şi aflând cauza acelei pagube, fiindcă i-am
povestit vedenia, s-a umplut de râvnă dumnezeiască şi îndată a tăiat din carte
acele cuvinte hulitoare şi le-a ars cu foc, ca să nu se mai afle în chilia lui vrăjmaşul
Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu