SMERENIA - III
”Parintele, intr-o anume
perioada, timp de vreo doua luni a mers la Schitul Rarau, acolo unde se afla
parintele “Rugului Aprins”, Daniil Tudor (Sandu Tudor). Si una din intalnirile
dintre cei doi a fost asa cum ne-o povesteste parintele Paisie: Tot acolo in
Schitul Rarau am avut buna ocazie sa ma intalnesc si cu parintele Daniil. Acest
parinte venise in schit ca egumen. Am stat cu el cam doua luni. In timpul
acesta multe am vazut si mai multe trebuia sa invat de la acest parinte. Era foarte
invatat parintele Daniil, stia mai multe limbi, dar era si credincios si
pravilist. Mai mult se ocupa cu rugaciunea mintii:”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”.
De multe ori ne explica si ne
invata pe toti sa zicem rugaciunea. Mult s-a minunat el de mine, auzind ca in
etate fiind, nu am rugaciunea mintii. Odata mi-a si spus:”Parinte, sfintia ta
esti un vas mic si gol”. Si asa eram si sunt, dar cand mi-a zis aceste cuvinte,
eu m-am suparat.
Mult m-am folosit de acest
parinte, ca asa, cu atata carte, a lasat toate catedrele si s-a facut calugar,
inca profesor de rugaciune. Slujea Sfanta Liturghie cu Noul Testament langa el.
Era mult respectuos (fata) de canoanele Sfintilor Parinti. Mi-a parut rau ca
m-am despartit de un bun profesor al rugaciunii, ca daca mai stateam cu el,
poate prindeam rugaciunea cum trebuie. Mult s-a ostenit el sa ma invete
rugaciunea: imi predica, imi citea din carti, imi explica de doua-trei ori pe
zi, se ostenea cu mine. Dupa o vreme a vrut sa ma puna la incercare, sa vada
daca am prins ceva si mi-a zis:”Sa stai in chilie cu perdele pe geam si sa nu
iesi afara, si mereu sa zici ”Doamne Iisuse”. Mananci o data in zi o bucata de
paine cu ceai”. De mii de ori ziceam si orice fel de exercitiu cu capul plecat
spre stanga, cu mana dreapta deasupra inimii si prin rasulfare, si in tot
felul. Asa ca, dupa cateva zile m-a examinat si a vazut ca nu am prins. Atunci s-a
suparat si a batut din picior la mine si a strigat: ”Unde iti este mintea? De
ce nu esti atent?”. M-am speriat ca ma bate si am zis sa ma ierte ca o sa
invat. Cand m-a cercetat din nou si m-a intrebat, atunci eu de frica am spus ca
am prins-o. Si gata, asa bucuros era ca mi-a dat blagoslovenie sa tin pana la
moarte.”
(Parintele Ioanichie-Parintele
Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu