CUVINTE DE FOLOS PENTRU MIRENI (V)
-Cum putem birui si
alunga de la noi slava desarta si cugetul mandriei?
-Urata
si puturoasa patima. Toate celelalte patimi pescuiesc in balta aceasta. Sa nu
auda Dumnezeu de omul mandru! Nu vrea sa-l vada. Ii ia darul intreg, ca sa se
poticneasca, doar-doar s-o smeri, cum spune Scriptura. Il paraseste, este o
mare uraciune. Ii ia gustul frumosului, il lasa ratacit si haotic, prin toare
gunoaiele marginilor lumii.
Nu mai are chip, nu mai are
asemanare si nici discernamantul constiintei, si, adevarat cum spun Sfintii
Parinti, “unde caderea a apucat, acolo mai inainte mandria a lucrat”.
Nici o patima nu te apropie
mai mult intr-o asemanare cu diavolul ca mandria. Toate patimile se mai
pot (sa zicem) apara cu firea si cu grozavele imprejurari ale vietii, dar
mandria nu se poate apara cu nimic.
Mandria are nesuferita cutezanta
sa stea langa orice fel de virtute. Si chiar, la cine poate, se ascunde in
smerenie, pe care o are ca un paravan. Lucru foarte des intalnit, si, intarind
cuvantul, un Parinte spune ”e smerit mandruletul!”
Fiind atat de primejdioasa si
atat de prezenta la toate varstele si rangurile, e bine ca toata lumea sa nu
desconsidere pe nimeni, oricat ar fi de neinsemnat (ca si in el se ascunde Hristos),
si chiar sa-l intrebe macar conventional pentru a-i cere o parere, si acesta ar
fi un prim pas, adica un semn ca este pe drumul Evangheliei.
E bine sa intrebi, sa ceri
pareri sau chiar sfaturi de la oricine, si oricine ar fi el. Caci harul lui
Dumnezeu salasluieste – cine stie? – mai mult in cele simple si nebagate in seama.
Pleaca-te (macar pentru smerenie
trupeaaca, cum se zice), ca tot este un sunet placut, ca atunci vei si vedea
cata nevoie ai de semenii cu care a randuit Dumnezeu sa traiesti si sa te vezi,
si te vei congine in drumul vietii ca intelepciunea sta sigur mai mult unde
este smerenie, caci acolo este Dumnezeu. Iata, Lucifer a cazut iremediabil,
cadere marcata numai prin doua cuvinte:” eu sunt….”, si, cazand, a ajuns impotrivitor
pe veci si uraciunea pustirii.
Sa nu se amageasca cineva ca,
fara o adevarata purificare in singura apa smereniei, va putea intra in
Imparatia de unde au cazut diavolii si ca va fi ca ingerii!
Iata la repezeala gandurile si
indemnurile mele ca sa poata cineva delibera ca Dumnezeu ne-a facut frumosi,
singur numai pentru El.
(sursa: arhimandrit Arsenie Papacioc
– Mici indemnuri spre mantuire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu