SPOVEDANIA-II
”Spovedania inlatura din viata
omului pacatul. Parintele Paisie “la spovedanie de obicei, era masurat. Nu tinea
mult, mai ales pe cei cunoscuti, nici nu staruia in pacatele mici, nici nu
cerea sa citeasca fiecare spovedania dupa hartie. Nici nu descuraja vreodata pe
cineva pentru pacatele mari cum ca nu-l mai iarta Dumnezeu. Folosea cuvinte
simple, dar pline de duh si de putere, deschidea inimile si sufletele tuturor,
trezea constiintele, scotea lacrimi de pocainta, convingea pe fiecare sa se pocaiasca,
sa paraseasca pacatele si sa puna inceput bun. Zabovea mai mult cu cei aflati in
pacate mari, ca: necredinta in Dumnezeu, avort, divort, influenta sectara,
betie, desfranare si certuri in familie. La urma intreba pe fiecare daca “mai
are ceva pe cuget”, si dupa ce-i fagaduia ca-i pare rau pentru pacate, ca le
paraseste si primeste canonul dat, rostea rugaciunea de iertare si dezlegare.
Canonul de la spovedanie nu
era nici prea greu, nici prea usor. Era bine chibzuit, dupa varsta, sanatatea,
puterea si asezarea sufleteasca a fiecaruia. Cel mai mult oprea de la Sfanta
Impartasanie timp de spate ani, pentru avort, desfranare si ucidere. Pe cei
care aveau pacate foarte grele, de obicei nu-i dezlega, ci ii trimitea la
preotul de la parohie. Iar pe cei nehotarati, care nu fagaduiau sa se pocaiasca
din toata inima, ii amana si-i indemna sa mai vina. Pentru cei mai multi
obisnuia sa dea canon, mergerea regulata la sfintele slujbe, citirea Psaltirii,
cate doua-trei catisme zilnic, metanii, post pana seara, miercurea si vinerea,
tinerea regulata a posturilor, citirea cartilor sfinte, milostenie, etc.”.
(Parintele Ioanichie-Parintele
Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu